Pe 30 Decembrie 2006, Sfanta Chinotita a Muntelui Athos (toate cele douazeci de manastiri aghiorite) a trimis Patriarhului Vartholomeu o epistola cuprinzand o serie de obiectii fata de ultimele sale actiuni, legate de vizita Papei Benedict XVI la Constantinopol. Unele dintre manastiri au cerut chiar incetarea pomenirii la Liturghie a Patriarhului Vartholomeu.

Reprezentantii celor douazeci de manastiri scriu: “… simtim ca avem o raspundere apasatoare fata de credinciosii… care ne socotesc un paznic neclintit al Sfintei Predanii… Din aceasta pricina, cu durere, declaram ca nu suntem de acord cu rugaciunea in comun facuta de preafericirea voastra si cu participarea voastra la adunari liturgice si cu caracter religios care dau impresia ca Biserica Ortodoxa ii accepta pe romano-catolici si pe Papa ca fiind episcopul canonic al Romei…”.

Epistola continua: “… recent incheiata vizita a Papei in Fanar [cartierul din Istambul unde se gaseste Patriarhia] si vizita Inalt Preasfintiei sale Arhiepiscopul [Hristodul al Atenei] la Vatican ne-au indurerat profund inimile. Se prea poate sa se fi dobandit vreun folos lumesc din toate acestea, insa in decursul acestor vizite s-au petrecut lucruri care sunt in conflict cu practicile ecleziologice ortodoxe. Primirea Papei de catre Prea Fericirea voastra ca si cand ar fi fost episcopul canonic al Romei, sederea sa pe scaunul arhieresc in timpul Dumnezeiestii Liturghii Ortodoxe, purtand omoforul; rostirea de catre el a rugaciunii “Tatal nostru”, sarutarea liturgica cu Patriarhul – toate depasesc o simpla rugaciune in comun si sunt oprite de Sfintele Canoane. Iar toate acestea au avut loc in conditiile in care traditia papala nu s-a schimbat in nici un fel, pastrandu-si politica si invataturile eretice…”.

Parintii athonitii continua, concluzionand ca Biserica Papei este lipsita de succesiune apostolica si “fara de har”.

Ei ii spun Patriarhului ca se intorc la hotararile dublei intalniri din 1980 a Sfintei Chinotite a Athosului, la care a luat parte si Manastirea Esfigmenu, hotarare iscalita de toate manastirile Sfantului Munte si care afirma: “… credem ca Sfanta noastra Biserica Ortodoxa este cea una, sfanta, soborniceasca si apostoleasca Biserica a lui Hristos, avand deplinatatea Harului si a Adevarului, pastrand fara vreo intrerupere succesiunea apostolica. Dimpotriva, “bisericile” si “confesiunile” apusene au rastalmacit in multe privinte credinta Scripturii, a Apostolilor si a Parintilor, lipsindu-le harul cel sfintitor; ele nu au nici Taine adevarate, nici succesiune apostolica”.

Categorii: Ecumenism

0 comentarii

Lasă un răspuns

Substituent avatar

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *