Interviul acordat de P.C. Arhidiac. Prof. Univ. Dr. Ioan Ic? Jr. postului de radio Trinitas (Ia?i) în leg?tur? cu documentul Congrega?iei pentru Doctrina Credin?ei, „R?spunsuri la unele întreb?ri privind anumite aspecte ale doctrinei de credin??”, publicat la Vatican la 29 iunie 2007
Reporter radio Trinitas: Invitatul R?spunsurilor duhovnice?ti în aceast? diminea?? la Via?a Cet??ii la radio Trinitas este, stima?i ascult?tori, P?rintele Arhidiacon Profesor Univ. Dr. Ioan Ic? Jr. de la Facultatea de Teologie Ortodox? „Andrei ?aguna” din Sibiu. S?rut?m dreapta, P?rinte Profesor, bun? diminea?a ?i bine a?i venit la radio Trinitas!
P.C. Pr. Prof. Univ. Dr. Ioan Ic? Jr.:Bun? diminea?a!
Reporter radio Trinitas:
P?rinte Profesor, le spuneam ascult?torilor, citind câteva fragmente ap?rute ast?zi în presa central?, câteva lucruri despre documentul publicat de Vatican zilele trecute, în care Biserica Romano Catolic? reitereaz? faptul c? este singura Biseric? adev?rat? a lui Iisus Hristos, Biserica Ortodox? este considerat? Biseric? sor? pe undeva, iar protestan?ii sunt considera?i doar comunit??i eclesiastice. A? vrea s? v? întreb, pentru început, P?rinte Profesor, dac? acest document aduce ceva nou în rela?iile dintre Biserica Romano Catolic? ?i Biserica Ortodox? sau dac? afecteaz? dialogul dintre acestea.
P.C. Pr. Prof. Univ. Dr. Ioan Ic? Jr.:
Da, acest document publicat recent de c?tre Vatican ?i care a avut darul deja de a trezi nenum?rate discu?ii în masss-media, trebuie spus, din capul locului, c? nu aduce din punct de vedere teologic nici o noutate spectaculoas?, Vaticanul î?i reafirm?, periodic, pozi?ia sa eclesiologic? oficial?. Aceast? pozi?ie oficial? este cea formulat? de c?tre episcopatul Bisericii Romano Catolice în 1965, la Conciliul Vatican II. Deci, acest document nu face altceva decât s? reactualizeze ?i s? reformuleze, în primul rând pentru credincio?ii romano-catolici, câteva elemente care ?in de eclesiologia ?i de pozi?ia Bisericii Romano Catolice fa?? de ecumenism, pozi?ie care a fost, într-un fel, schimbat? spectaculos în anii 60 prin Conciliul Vatican II. Cu ocazia acelui Conciliu, Biserica Romano Catolic?, care pân? în anii 60 nu a f?cut parte sub nici o form? din mi?carea ecumenic? de refacere a unit??ii cre?tine, se considera unica Biseric? existent? a lui Hristos, deci, începând cu 1965, Biserica Romano Catolic? s-a deschis spre ecumenism, dar deschiderea fa?? de ecumenism a fost înso?it? ?i de preciz?ri ?i de nuan??ri care s? fac? într-un fel compatibil? aceast? deschidere ecumenic? nou?, a Bisericii Romano Catolice, cu înv???tura eclesiologic? clasic? s? spunem, a Bisericii Romano Catolice, formulat? în mileniul II ?i, în acest sens, vine, într-un fel, ?i aceast? declara?ie care preia, într-un fel, f?r? s? aduc? nimic nou, repuncteaz? punctele principale ale eclesiologiei romano-catolice referitoare la celelalte confesiuni ?i Biserici cre?tine. Deci, tot ceea ce se spune în aceast? Declara?ie este deja con?inut în actele oficiale ale Conciliului Vatican II. Conform acestuia, Biserica Romano Catolic? este Biserica lui Hristos, Biseric? ce subzist? prin excelen?? în Biserica Romano Catolic?, în jurul Pontifului roman, al episcopului Romei. În afara Bisericii Romano Catolice exist? dou? tipuri de, s? spunem, comunit??i cre?tine: Bisericile R?s?ritene, Ortodoxe, care sunt tratate drept Biserici complete, integral, din punct de vedere dogmatic, sacramental, mai pu?in canonic, pentru c? nu sunt în comuniune nemijlocit? cu episcopul Romei, ?i comunit??ile protestante, care sunt tratate simple comunit??i eclesiale, deci nu Biserici depline, ci doar comunit??i în care subzist? elemente de sfin?ire, elemente de Biseric?. Aceast? înv???tur? a fost formulat? la Conciliul Vatican II ?i a fost relansat? ?i reactualizat? de Biserica Romano Catolic? ori de câte ori a sim?it nevoia c? trebuie s?-?i precizeze punctul de vedere ecumenic, lucrul acesta papii l-au mai f?cut în decursul istoriei, l-au f?cut ?i dup? 1965, l-au f?cut prin diferite declara?ii, una a fost prin anii 70, o declara?ie faimoas?: Misterium Ecclesiae, care a fost comentat? la vremea respectiv? de Mitropolitul Ardealului, Antonie Pl?m?deal?. S-a mai reformulat aceast? înv???tur? ?i în anul 2000, într-o enciclic? faimoas? a lui Ioan Paul al II-lea, Dominus Jesus, care a provocat un scandal în anul 2000 ?i acum în 2007 Suveranul Pontif Benedict al XVI-lea a ?inut ?i v?d c? ?ine s? reafirme într-un fel aceea?i pozi?ie clasic?, s?-i spunem, dup? 1965 a Bisericii Romano Catolice.
Reporter radio Trinitas:
P?rinte Profesor, în acest document pe care Vaticanul l-a publicat zilele trecute, Bisericile Orientale care nu-l recunosc pe Pap? drept urma? al lui Petru ?i Suveran Pontif sunt numite drept Biserici particulare. Ce reprezint? aceast? idee a primatului papal, despre care se discut? adesea când sunt aduse în discu?ie rela?iile dintre ortodoc?i ?i catolici?
P.C. Pr. Prof. Univ. Dr. Ioan Ic? Jr.:
Da, este într-adev?r punctul care ne prive?te, într-un fel, în mod direct. Dac? Bisericile R?s?ritene, Ortodoxe, sunt socotite drept Biserici particulare fa?? de Biserica universal?. Aici este într-un fel divergen?a sau diferendul, dezacordul dogmatic ?i eclesiologic între viziunea R?s?ritean? despre Biseric?, ortodox?, ?i viziunea Occidental?, romano catolic?, despre Biseric? ?i ea poate fi exprimat?, poate fi redus? la esen?ial în urm?toarea form?: Biserica Romei se consider? a fi Biseric? nu doar Biseric? particular? dintr-un teritoriu ci, în acela?i timp ?i Biseric? universal?, deci Roma invoc? pentru ea îns??i dou? calificative, deci este Biseric? local? a Romei ?i în acela?i timp Biseric? local? fa?? de care toate celelalte Biserici (pe care noi le numim Biserici locale, iar ei le numesc Biserici particulare). Concep?ia ortodox? despre Biseric? este c? Biserica universal? exist? ?i subzist? în diversitatea Bisericilor locale. Noi nu avem aceast? terminologie de Biseric? particular?. Noi vorbim despre Biseric? universal? în sens de soborniceasc?, catolic?, în sensul simbolului de credin?? constantinopolitan, care subzist? în diversitatea Bisericilor locale, a Patriarhiilor, a Mitropoliilor, a Bisericilor Autocefale. Noi nu avem aceast? no?iune de Biserici particulare, pentru c? no?iunea de Biseric? particular? este pus? în ecua?ie cu no?iunea de Biseric? universal?, a?a cum este ea în?eleas? ea de Biserica Romei. Noi nu avem aceste no?iuni în eclesia noastr? de Biseric? universal? ?i particular?, ci doar de Biseric? soborniceasc?, catolic?, în sensul, înc? o dat? spun, nu romano-catolic, ci în sensul tradi?ional al Simbolului de credin?? din 381 ?i Biseric? local?, deci, într-un fel, cei doi termeni teologici, cele dou? ecua?ii, deci Biseric? universal? ?i particular?, pe de o parte, care sunt tipici pentru concep?ia romano-catolic? ?i cel?lalt tip de Biseric?, soborniceasc?, Biseric? local?, exprim? într-un fel diferen?a de abordare între cele dou? tradi?ii: R?s?ritean?, Ortodox? ?i Occidental?, cu privire la rela?ia dintre universal ?i local în Biseric?, este o rela?ie cheie, într-un fel, pentru organizarea ei ?i figura ei institu?ional? ?i canonic?.
Reporter radio Trinitas:
P?rinte Profesor, legat de acest lucru a? vrea s? v? întreb ?i a? vrea s? v? rog s? ne explica?i pe scurt care ar fi rolul sinodului ?i rolul episcopului atât în Biserica Romano Catolic?, cât ?i în Biserica Ortodox?. Rolul sinodului ca autoritate suprem? în Biserica noastr? ?i rolul episcopului, fie el ?i episcopul Romei.
P.C. Pr. Prof. Univ. Dr. Ioan Ic? Jr.:
Cu tema sinodalit??ii, episcopalit??ii ?i a autorit??ii Bisericii ne afl?m în miezul acelora?i probleme eclesiologice care se afl? în dezbatere ?i în dialog între Bisericile de tradi?ie cre?tin?. Deci comun atât tradi?iei Occidentale catolice cât ?i tradi?iei R?s?ritene ortodoxe este faptul c? ambele Biserici sunt Biserici episcopale. Deci un lucru fundamental în construc?ia Bisericilor noastre este apostolicitatea Bisericii. Faptul c? Biserica este întemeiat? de Iisus Hristos pe apostoli ?i pe urma?ii apostolilor î?i g?se?te o concretizare în ambele tradi?ii în persoana episcopului. Episcopii sunt socoti?i urma?ii apostolilor, dar episcopii nu sunt singuri. A?a cum nu a existat un singur apostol, ci au existat 12 apostoli, deci o fr??ietate apostolic?, a?a ?i episcopii nu sunt nici ei singuri. Episcopii alc?tuiesc împreun? un sinod, a c?ror comuniune exprim? într-un fel comuniunea dup? modelul Sfintei Treimi. A?a cum Dumnezeu nu este singur, ci este Treime de Persoane, Tat?l, Fiul ?i Duhul Sfânt, a?a ?i apostolii nu sunt nici ei singuri, ci exist? 12 apostoli a c?ror comuniune, a c?ror rela?ie de dragoste care se oglinde?te în comuniunea de dragoste a credincio?ilor între ei, exprim?, pe de o parte, dragostea între Persoanele Treimice ?i, pe de alt? parte, dragostea lui Dumnezeu pentru oameni ?i a oamenilor fa?? de Dumnezeu. Acesta este modelul ideal dup? care sunt construite Bisericile episcopale: episcop, sinod, Dumnezeu în Treime. Iar rela?ia aceasta fundamental? dintre Dumnezeu în Treime ?i Sinod este exprimat? de un text faimos, e vorba de canonul 34 apostolic, fixat în scris în Antiohia, secolul IV ?i care spune c? to?i episcopii dintr-un teritoriu s?-l recunoasc? pe unul dintre ei primul ?i s? nu fac? nimic f?r? avizul acestuia. La rândul lui, primul dintre egali nu are voie s? fac? nimic f?r? avizul ?i sf?tuirea celorlal?i, ca astfel s? fie l?udat Dumnezeu cel în Treime, Tat?l, Fiul ?i Duhul Sfânt. Deci este vorba despre corelarea dintre episcopii aduna?i în sinod ?i primul dintre ei. Aceasta este marea problem? dezb?tut? între cele dou? tradi?ii cre?tine. Primul dintre episcopi este egalul confra?ilor s?i, pe când în tradi?ia roman? episcopul Romei revendic? o harism? special?, un primat în virtutea unei a?a zise succesiuni petrine, care s-ar concretiza numai în persoana lui în calitate de urma? al Romei. Aici sunt o sum? întreag? de erori care trebuie nuan?ate, este faptul c? în tradi?ia r?s?ritean? to?i episcopii sunt urma?ii apostolilor ?i orice episcop este urma?ul lui Petru în eparhia sa ?i, într-un fel, orice cre?tin care m?rturise?te credin?a lui Petru este în descenden?a petrin?. Prin aceasta Biserica Ortodox? a contestat aceast? monopolizare a harismei petrine de c?tre un singur scaun, cel al Romei, sau de titularul s?u, persoana Papei. Acesta este punctul nevralgic al dialogului ?i al tensiunilor existate în trecut între cele dou? Biserici. Pentru c? la noi primatul, primul în Biseric?, fie c? este Mitropolit sau Patriarh, este tot timpul condi?ionat de c?tre Sinod. Deci, nici Sinodul f?r? Patriarh, deci f?r? primat, nici primatul f?r? Sinod, pe când, în tradi?ia Occidental?, primatul, primul dintre episcopi, episcopul Romei, este considerat într-un fel deasupra sau în afara colegiului episcopal, deci are putere de a se distan?a ?i de a se exprima f?r? consensul ?i acordul restului colegiului episcopal. Acesta este principalul punct care a stat ?i la originea schismei (1054) este ?i o tem? principal? pe agenda viitoarelor reuniuni ale Comisiei Interna?ionale de Dialog.