Epistol? plin? de durere a Cuviosului Paisie Aghioritul


Sfântul Munte, 23 ianuarie 1969

Prea Cuvioase P?rinte Haralambie,

V?zând marea furtun? care a fost stârnit? în Biserica noastr? din pricina diferitelor mi?c?ri filounioniste ?i a leg?turilor Patriar­hului [Atenagora] cu Papa, am fost cuprins ?i eu de durere ca cel ce sunt ?i eu fiu al ei ?i am considerat c? este bine ca, în afar? de rug?ciunile pe care le fac, s? trimit ?i eu o buc??ic? de a?? – ca un monah s?rac ce m? aflu – pentru a fi de folos, fie ?i pentru a face o mic? cus?tur? la ve?mântul rupt în buc??ele al Maicii noastre. Cred c? ve?i face dragoste ?i o ve?i folosi, publicându-o în ziarul religios al Sfin?iei Voastre. V? mul?umesc.

Mai întâi, a? vrea s? cer iertare de la to?i pentru c? îndr?znesc s? scriu ceva, de?i nu sunt nici sfânt, nici teolog. Cred c? vor în?e­lege to?i c? cele scrise de mine nu sunt altceva decât o durere pro­fund? a mea pentru, din p?cate, pozi?ia ?i iubirea lumeasc? a Pa­triarhului nostru Atenagora. Precum se vede, el a iubit o alt? fe­meie, una modern?, care se nume?te Biserica papista??, deoarece Bise­rica noastr? Ortodox? nu-i face nici un fel de impresie, fiindc? este foarte cuviincioas?.

Aceast? dragoste, care s-a f?cut auzit? din Cetate [Constantinopol], a g?sit ecou în rândul multora dintre fiii lui spi­rituali, care ?i ei o tr?iesc în cet??i (ora?e)2. De altfel, acesta este duhul vre­mii noastre: familia s?-?i piard? menirea ei sfânt? din pricina unor astfel de iubiri, ce au drept scop dezbinarea, iar nu unirea…

Mânat cam de o astfel de dragoste lumeasc?, ?i Patriarhul nostru ajunge pân? la Roma. În vreme ce s-ar cuveni ca mai întâi s? arate dragoste fa?? de noi, copiii lui, ?i fa?? de Mama noastr? Bi­serica, el, din p?cate, ?i-a trimis dragostea foarte departe. Rezul­tatul a fost c? a odihnit pe fiii s?i cei lume?ti, care iubesc lumea ?i au aceast? dragoste lumeasc?, dar ne-a scandalizat profund pe noi, pe fiii Ortodoxiei, mari ?i mici, care au fric? de Dumnezeu.

Cu durere în suflet m?rturisesc c?, dintre to?i filounioni?tii pe care i-am cunoscut, nu am v?zut pe nici unul s? aib? nu miez, dar nici m?car coaj? duhovniceasc?. Cu toate acestea, ?tiu s? vorbeasc? despre dragoste ?i unire, de?i ei în?i?i nu sunt uni?i cu Dumnezeu, fiindc? nu L-au iubit.

A? vrea s?-i rog cu c?ldur? pe to?i fra?ii no?tri filounioni?ti: deoarece tema unirii Bisericilor este un lucru duhovnicesc, ?i pen­tru asta avem trebuin?? de dragoste duhovniceasc?, s? o l?s?m în seama celor care L-au iubit mult pe Dumnezeu ?i sunt teologi pre­cum P?rin?ii Bisericii, iar nu func?ionari, în seama celor care s-au d?ruit ?i se d?ruiesc în întregime pe ei în?i?i slujirii Bisericii (în locul lumân?rii mari)3, pe care i-a aprins focul dragostei lui Dumnezeu ?i nu bricheta paraclisierului.

S? nu uit?m c? nu exist? doar legi fizice, ci ?i duhovnice?ti. Prin urmare, viitoarea urgie a lui Dumnezeu nu poate fi înfruntat? de o asocia?ie de p?c?to?i – c?ci atunci îndoit? pedeaps? vom primi – ci de poc?in?? ?i de împlinirea poruncilor lui Dumnezeu.

De asemenea, s? nu uit?m c? Biserica Ortodox? nu are nici o lips?. Singurul ei neajuns este lipsa ierarhilor ?i p?storilor serio?i cu principii patristice. Cei ale?i sunt pu?ini, dar aceasta nu trebuie s? ne nelini?teasc?, c?ci Biserica este a lui Hristos ?i El o conduce. Nu este biseric? care se zide?te din piatr?, nisip ?i var de c?tre cre­dincio?i ?i se distruge de focul barbarilor, ci este Însu?i Hristos. ?i „cine va c?dea pe piatra aceasta se va sf?râma, iar pe cine va c?dea îl va strivi” (Matei 21, 44). Atunci când va trebui, Domnul va ridica sfin?i, precum Marcu Eugenicul ?i Grigorie Palama, ca s? adune pe to?i fra?ii no?tri care au fost scandaliza?i, s? m?rturiseasc? Credin?a Ortodox?, s? înt?reasc? Tradi?ia ?i astfel s? pricinuiasc? bucurie mare Maicii noastre.

În vremurile noastre vedem c? mul?i fii credincio?i ai Bisericii noastre, monahi ?i mireni, din p?cate, s-au desprins de Ea, din pricina filounioni?tilor. Cred c? nu este deloc bine s? ne desp?r?im de Biseric? de fiecare dat? când Patriarhul gre?e?te, ci fiecare are datoria ?i obliga?ia de a protesta ?i de a lupta dup? puterile sale în sânul Bisericii. A întrerupe pomenirea Patriarhului, a te desprinde ?i a crea propria Biseric?, ?i a continua s? vorbe?ti de r?u pe patri­arh cred c? este un lucru ira?ional.

Dac? pentru o abatere sau alta a patriarhilor ne desp?r?im ?i facem propriile noastre biserici – s? ne fereasc? Dumnezeu! – îi vom întrece chiar ?i pe protestan?i. U?or se desparte cineva, îns? greu se întoarce. Din nefericire, avem multe „biserici” în vremea noastr?. Ele au fost create fie de grupuri mari, fie chiar ?i de c?tre o persoan?. Deoarece s-a întâmplat ca în chilia lor s? existe biseric? (m? refer la cele ce se petrec în Sfântul Munte), unii au crezut c? pot s? fac? ?i propria lor Biseric? independent?4. Dac? filounioni?tii dau prima lovitur? Bisericii, ace?tia men?iona?i mai sus dau a doua lovitur?.

S? ne rug?m ca Dumnezeu s? ne lumineze pe to?i, ?i pe Patri­arhul nostru PF Atenegora, pentru ca mai întâi s? se fac? unirea acestor „biserici”, s? se restabileasc? lini?tea în rândul tuturor or­todoc?ilor scandaliza?i, pacea ?i dragostea duhovniceasc? între Bi­sericile Ortodoxe R?s?ritene, ?i dup? aceea s? se ia în aten?ie ?i unirea cu celelalte confesiuni, dac? ?i întrucât doresc cu sinceritate s? îmbr??i?eze înv???tura ortodox?.

A? vrea s? mai spun c? exist? ?i o a treia grupare în Biserica noastr?. Sunt acei fra?i care r?mân fii credincio?i ai Ei, dar care nu au o în?elegere duhovniceasc? între ei. Sunt preocupa?i cu a face critic? unul altuia, iar nu pentru binele luptei în general. Se urm?resc unul pe altul (mai mult decât pe propriul sine) spre a vedea ce va spune sau ce va scrie cel?lalt, ca pe urm? s?-l loveasc? f?r? mil?. În timp ce, dac? el însu?i ar fi spus sau ar fi scris acela?i lucru, l-ar fi sus?inut cu multe m?rturii din Sfânta Scriptur? sau de la Sfin?ii P?­rin?i. R?ul care se face este mare, deoarece, pe de o parte îl nedrep­t??e?te pe aproapele s?u, iar pe de alta îl ?i doboar? înaintea ochi­lor celorlal?i credincio?i. De multe ori împr??tie ?i necredin?a în su­fletele celor slabi, fiindc? îi sminte?te. Din nefericire, mul?i dintre noi avem preten?ii nes?buite de la ceilal?i. Vrem ca to?i s? aib? acela?i caracter duhovnicesc ca ?i noi. Când cineva nu se potrive?te cu caracterul nostru, adic? fie este pu?in mai indulgent, fie pu?in mai t?ios, îndat? tragem concluzia c? nu este om duhovnicesc. To?i sunt de trebuin?? Bisericii. To?i P?rin?ii, atât cei cu un caracter blând, cât ?i cei severi, i-au oferit slujirile lor. A?a cum pentru tru­pul omului sunt absolut necesare ?i cele dulci ?i cele acre, chiar ?i p?p?dia cea amar? (fiecare are propriile sale substan?e hr?nitoare ?i vitamine), tot astfel este ?i pentru Trupul Bisericii. To?i sunt ab­solut necesari. Unul completeaz? caracterul celuilalt ?i to?i suntem datori s? suport?m nu numai caracterul celuilalt, ci ?i sl?biciunile pe care le are ca om.

Din nou cer iertare la to?i c? am îndr?znit s? scriu. Eu sunt un monah simplu ?i lucrarea mea este s? încerc, pe cât este cu putin??, s? m? dezbrac de omul cele vechi ?i s? ajut pe ceilal?i ?i Biserica prin rug?ciune. Dar fiindc? au ajuns pân? la sih?stria mea ve?ti triste despre Sfânta noastr? Ortodoxie, m-a durut mult ?i am con­siderat c? este bine s? scriu cele pe care le-am sim?it.

S? ne rug?m cu to?ii ca Dumnezeu s? pogoare harul S?u ?i fie­care s? ajute în felul s?u spre slava Bisericii noastre.

Cu mult respect fa?? de to?i,

Monahul Paisie

***

Odat?5, poveste?te Stare?ul, au venit la coliba mea doi cato­lici. Unul dintre ei mi-a spus:

– Hai s? spunem „Tat?l nostru”!

– Ca s? spunem împreun?, trebuie mai întâi s? avem aceea?i înv???tur?. Dar între noi ?i voi este o pr?pastie mare.

Apoi mi-a spus:

– Dar ce, numai ortodoc?ii sunt aproape de Dumnezeu ?i nu­mai ei se vor mântui? Dumnezeu este cu toat? lumea.

– Bine, dar tu po?i s?-mi spui cât? lume este aproape de Dum­nezeu? A?adar, exist? diferen?e între noi. Fire?te, suntem copiii legitimi ai unui singur P?rinte, dar unii locuiesc în cas?, iar al?ii r?t?cesc pe afar?.

– S? ar?t?m dragoste, mi-a spus dup? aceea.

– Ast?zi dragostea p?tima?? [p?catul] a devenit mod?, le-am zis.

– ?i asta este cuprins în dragoste, mi-au spus iar??i.

– To?i vorbesc despre dragoste, pace ?i armonie, dar to?i ace?­tia sunt dezbina?i, atât în ei în?i?i, cât ?i în rela?iile cu ceilal?i. De aceea preg?tesc bombe din ce în ce mai mari.”

1 Aceast? epistol? a fost trimis? în 1969 de fericitul Stare? Paisie directorului ziarului bisericesc Orthodoxos Typos (Presa ortodox?) ?i a fost republicat? în Orthodoxos Typos, nr. 1680/09.03.2007 ?i la Nicolae Zurnazoglu, Cuviosul Paisie Aghioritul. M?rturii ale închin?torilor, edi?ia a III-a, Tesalonic 2007. [n.tr.]

2 Un frumos joc de cuvinte al Stare?ului. Cuvântul „polis” scris cu liter? mic? înseamn? în greac? „cetate, ora?”, iar scris cu majuscul? desemneaz? capitala cet??ilor, Constantinopolul. [n.tr.]

3 E una s? te aduci pe tine însu?i jertf? lui Dumnezeu, a?a cum au f?cut Sfin?ii, ?i e cu totul altceva s?-i aduci ofrand?, fariseic, tot felul de lucruri ar?toase, artificiale în fond. Cu delicate?e, P?rintele atrage aten?ia asupra unui fenomen ce poate fi întâlnit în preajma unor biserici din Grecia, ?i nu numai acolo, unde sunt puse spre vânzare lumân?ri de parafin? de peste 1,5m lungime. Cei care le aprind ajung s? aib? impresia c? rug?ciunea e „mai primit?” ?i cererea lor va fi ascultat? dac? lumânarea este cât mai mare. În acela?i timp, locul sfiiciunii cu care b?trânii aprindeau micile lumân?ri de cear? ?i candelele este uneori luat de nep?sarea vreunui paraclisier care aprinde cu aceea?i brichet? imensele lumân?ri, dar ?i câte o ?igar? la fel de la mod?. [n.tr.]

4 Cuviosul are în vedere pe c?lug?rii de la unele chilii zelotiste care au întrerupt comuniunea cu Biserica Ortodox? ?i s-au autointitulat singurii mo?tenitori adev?ra?i ai Ortodoxiei. (Vezi mai pe larg la Arhim. Epifanie Teodoropulos, Cele dou? extreme. Ecumenismul ?i stilismul, Bucure?ti 2006). [n.tr.]

5 M?rturie publicat? în Orthodoxos Typos, nr. 1680/09.03.2007.

1 thought on “Epistol? plin? de durere a Cuviosului Paisie Aghioritul

Comments are closed.