Noi toţi care suntem fii ai Uneia, Sfinte, Apostolice şi Soborniceşti Biserici nu trebuie să ne călăuzim în probleme referitoare la dogmele credinţei noastre după propria noastră raţiune, întrucât raţionamentele noastre pot fi greşite.
Mai degrabă, în astfel de situaţii trebuie să ne călăuzim după canoanele şi dogmele Bisericii. Aceste canoane sunt cuprinse într-o carte numită „Pidalionul”. Aceasta este o colecţie de canoane ale Sfinţilor Apostoli, ale Sfintelor Sinoade ecumenice şi locale şi cele ale câtorva Sfinţi Părinţi.
La sfârşitul acestei cărţi, în capitolul „Cu privire la apostazia Romei – cum s-a despărţit ea de Credinţa Ortodoxă şi de Sfânta Biserică de Răsărit”, papa de la Roma dimpreună cu cei ce i se supun, care se numesc catolici, sunt consideraţi eretici.
Cu privire la alte confesiuni creştine protestante, nu se poate spune nimic, întrucât aceştia s-au îndepărtat şi mai mult de Ortodoxie.
In aceeaşi carte, „Pidalionul”, în capitolul al X-lea, canonul al şaselea al Sinodului local din Laodiceea, Sfânta Biserica rosteşte această judecată asupra ereticilor în general. „Ereticii nu au voie să intre în Casa lui Dumnezeu, atât timp cât persistă în erezia lor”.
Iar în canonul 33 al aceluiaşi sinod din Laodiceea se afirmă: „Nu se îngăduie a te ruga cu ereticii şi schismaticii”, cu alte cuvinte de cei ce s-au despărţit de Biserica Ortodoxă.
Dar aici avem o întrebare: Care este opinia Sfinţilor Părinţi ai Bisericii noastre Ortodoxe cu privire la erezie?