MEDJUGORJE, DOSARUL UNEI MISTIFICARI

Ioan Butiurca

La un sfert de secol dupa ce a devenit unul dintre cele mai faimoase centre de pelerinaj din intreaga lume, Medjugorie a ajuns un spatiu al „schismei, dezordinii religioase, neascultarii si activitatii anti-ecleziastice”. Caracterizarea, care apartine lui Ratko Peric, episcopul romano-catolic al asezarii bosniace, pune intr-o lumina sumbra Medjugorie, considerat de milioane de persoane locul ales de Dumnezeu pentru a transmite mesaje intregii omeniri, prin intermediul Fecioarei Maria. In realitate, evenimentele au demonstrat ca fenomenul Medjugorie face parte din tendinta lumii contemporane de a imbratisa apostazia generala, proces cauzat de slabirea discernamantului duhovnicesc.

Pentru cei care se intreaba cum a fost posibil ca zeci de milioane de oameni sa accepte ca fiind reale evenimentele de la Medjugorie, cel mai plauzibil raspuns poate fi gasit intr-o carte cu valoare premonitorie, aparuta in 1972. In „Ortodoxia si religia viitorului”, ieromonahul Seraphim Rose avertiza ca lumea se afla in zorii unei noi ere, cea a revarsarii unui duh strain de Duhul Sfant, rezultat al actiunilor demonice care imita constant lucrarea lui Dumnezeu. Parintele Seraphim Rose identifica acest duh in continutul miscarii harismatice, care luase un avant considerabil in confesiunile neoprotestanta si catolica si incepuse sa se infiltreze in sanul Bisericii Ortodoxe. Pornind de la faptul ca una din caracteristicile fundamentale ale inselaciunilor demonice este aceea ca ele imita lucrarea lui Dumnezeu, autorul enumera cateva trasaturi ale manifestarilor „supranaturale” harismatice: receptarea directa a „mesajelor de la Dumnezeu” in forma „profetiilor” si a „talmacirilor”, spiritul ecumenic, cu deviza „Dumnezeu este mai presus decat credintele noastre si nici una dintre confesiuni nu detine monopolul asupra Lui”, increderea in sine, indrazneala si mandria receptorilor mesajelor divine.

Deloc surprinzator, toate aceste caracteristici se vor regasi ulterior in cadrul fenomenelor de la Medjugorie si in randurile celor implicati direct in propagarea lor. Nu in ultimul rand, un rol important in perpetuarea falselor fenomene mistice din localitatea bosniaca l-au avut balbaielile si calculele oportuniste ale elitei teologice de la Vatican, care a incercat, fara succes, sa impace exigentele doctrinare cu fervoarea oarba a maselor de pelerini. Roadele funeste ale unei astfel de abordari au fost subliniate zilele trecute de insusi Ratko Peric, episcopul diocezei Mostar-Duvno din Bosnia-Hertegovina, in care se afla parohia Medjugorie. Inainte insa de a intra in culisele controversatului fenomen, sa zabovim putin asupra cronologiei evenimentelor din localitatea bosniaca.

„Gospa” se arata

Medjugorie este un orasel din inima Hertegovinei, populat de cateva mii de croati, cuibariti intre doua dealuri, Krizevac si Podbrdo („Medjugorje” inseamna „intre munti”). Timp de secole, regiunea a fost scena unei rivalitati intense intre calugarii din Ordinul Franciscan, administratori ai parohiei Medjugorie, si ierarhia diocezei condusa de Episcopul de Mostar, care detine jurisdictia asupra Medjugorie. Dupa cum vom vedea mai incolo, animozitatile dintre cele doua tabere aveau sa joace un rol important in alimentarea fenomenului Medjugorie. Potrivit istoriei oficiale, totul a inceput in seara zilei de 24 iunie 1981, cand sase tineri, Ivanka Ivankovic (n. 21 iulie, 1966), Mirjana Dragicevic (n. 18 martie, 1965), Vicka Ivanovic (n. 3 septembrie, 1964), Ivan Dragicevic (n. 25 mai, 1965), Ivan Ivankovic si Milka Pavlovic au urcat pe un deal din jurul oraselului. La un moment dat, ei au vazut o femeie tanara cu un copil in brate. Fara sa spuna vreun cuvant, aceasta le-a facut semn sa se apropie insa tinerii, surprinsi si speriati, nu au avut curajul sa se indrepte spre neobisnuita aratare. Crezand ca femeia din vedenie este Fecioara Maria, a doua zi, primii patru tineri s-au reintors pe deal, impreuna cu alti doi prieteni, Marija Pavlovic (n. 1 aprilie, 1965) si Jakov Colo (n. 6 martie, 1971). Brusc, cei sase au fost orbiti de o raza de lumina, iar in fata le-a aparut femeia din ajun, de data aceasta fara copil. Tinerii au ingenuncheat si au inceput sa se roage, dupa care Ivanka a intrat in dialog cu ciudata faptura, intreband-o despre mama ei, care murise in urma cu doua luni. In final, femeia i-a binecuvantat si le-a spus ca se vor intalni din nou. A treia zi, aratarea le-a marturisit tinerilor ca este Fecioara Maria si a avut un mesaj special pentru Marija: „Pacea trebuie sa domneasca intre om si Dumnezeu si intre toti oamenii!”. Vestea despre viziunile tinerilor s-a raspandit cu repeziciune, astfel ca pe 28 iunie, 1981, la Medjugorje s-au adunat 15.000 de pelerini. Preotul parohiei, calugarul franciscan Jozo Zovko, i-a luat pe tineri sub aripa sa ocrotitoare, iar intalnirile acestora cu presupusa Fecioara Maria, denumita „Gospa” in limba croata, au continuat. Uneori aparitiile durau doua minute, alteori pana la o ora. Cu timpul, vedeniile s-au inmultit, iar misterioasa creatura a inceput sa se infatiseze si pelerinilor veniti la Medjugorie, indiferent de varsta, rasa, educatia sau modul lor de viata. De asemenea, contactele dintre „Gospa” cu cei sase tineri au devenit tot mai complexe. Faptura din cealalta lume li s-a aratat pe campuri, in biserica parohiei sau in propriile case, transmitandu-le o avalansa de sfaturi, mesaje si avertismente pentru omenire. Practic, cei sase au continuat sa aiba intalniri regulate cu „Gospa” de-a lungul ultimilor 25 de ani si, dupa marturisirile vizionarilor, in tot acest timp au existat doar cinci zile in care nu au vazut-o pe “Fecioara”.

Cele zece secrete

Fara indoiala, unul dintre factorii care au contribuit la amplificarea notorietatii fenomenului Medjugorie a fost si ramane puternica sa amprenta „profetico-apocaliptica”. Inca din primele zile ale aparitiilor, cei sase „vizionari” au afirmat ca „Gospa” le-a promis ca le va dezvalui zece secrete privind evenimente viitoare care vor afecta Biserica si intreaga lume. Pana in prezent, trei dintre „vizionari”, Mirjana, Ivanka si Jakov, au declarat ca au primit toate cele zece mesaje, in timp ce Ivan, Marija si Vicka au spus ca au receptionat doar noua. Secretele au fost scrise pe un pergament special, continand cronologia si descrierea fiecarui eveniment, documentul fiind pastrat in casa Mirjanei. Cei sase „vizionari” au spus ca vor ajunge, in final, sa cunosca toate cele zece secrete, dar nici unul nu le-a divulgat, exceptand faptul ca ele contin pedepse aspre pentru lume si vor incepe in timpul vietii „clarvazatorilor”. Potrivit acestora, al treilea dintre secrete implica un „semn supranatural vizibil si permanent, frumos si indestructibil”, care va fi lasat pe locul unde ar fi aparut pentru prima data „Fecioara Maria”. „Vizionarii” pretind ca „Gospa” le-a transmis in acest sens urmatorul mesaj: „Acest semn va fi dat ateilor. Voi, credinciosii, aveti deja semne si ati devenit voi insiva un semn pentru atei. Voi, credinciosii, nu trebuie sa asteptati mesajul pentru a va converti: convertiti-va degraba. Acest timp este un timp al gratiei pentru voi. Cand semnul va veni, va fi prea tarziu. Ca si mama, va avertizez, pentru ca va iubesc. Secretele exista. Copiii mei, nimic din toate acestea nu este cunoscut, dar atunci cand vor fi cunoscute, va fi prea tarziu. Intoarceti-va la rugaciune, nimic nu este mai important decat aceasta. As dori, daca Domnul mi-ar permite, sa va dezvalui cateva din aceste secrete, dar toate acestea pe care El le face pentru voi reprezinta deja o Gratie, ceea ce este aproape prea mult.” Una dintre „vizionare”, Mirjana, a mai declarat ca inainte cu zece zile de implinirea primei si celei de-a doua profetii, va dezvalui detalii despre acestea preotului franciscan Petar Ljubicic din Medjugorje. Potrivit Mirjanei, parintele Ljubicic va posti si se va ruga sase zile, iar cu trei zile inainte de producerea evenimentelor, preotul va face un anunt public referitor la ceea ce urmeaza sa se intample. Avertismentul „clarvazatoarei” este sumbru: dupa ce respectivele evenimente vor avea loc, cei care vor supravietui vor avea putin timp la dispozitie pentru a se converti. In numarul viitor, amanunte despre modul in care atitudinea ambigua a oficialilor de la Vatican a intretinut fenomenul Medjugorie, in ciuda concluziilor negative exprimate de cei doi episcopi de Mostar si de conferinta episcopilor din fosta Iugoslavie.

***

Aminteam în numarul anterior ca proliferarea fenomenului Medjugorie nu ar fi fost posibila fara ezitarile, bâlbâielile si chiar duplicitatea oficialilor de la Vatican, care, în dorinta de a valorifica valul de fervoare oarba a maselor de pelerini, au ignorat sau minimalizat semnalele de avertisment trimise de episcopii catolici din zona Mostar si din fosta Iugoslavie. Prima atentionare a venit din partea episcopului de Mostar în anii 80, Pavao Zanic, un ierarh a carui devotiune ferventa fata de Fecioara Maria era arhicunoscuta, fiind concretizata prin numeroase pelerinaje la Lourdes, loc recunoscut oficial de Biserica Romano-Catolica ca spatiu al unor aparitii mariane miraculoase. La început, episcopul Zanic a crezut si el în validitatea misterioaselor vedenii de la Medjugorie, însa foarte curând convingerile sale au facut loc scepticismului. El a început sa puna la îndoiala credibilitatea martorilor aparitiilor dupa ce a observat o multime de neconcordante si inexactitati în declaratiile celor care pretindeau ca o vad pe „Gospa”.Contradictii si false profetiiAstfel, la o luna dupa începerea aparitiilor, episcopul Zanic a plecat la Medjugorie pentru a sta de vorba cu cei sase tineri „vizionari”. Iata cum îsi aminteste Zanic discutiile: „Le-am poruncit tuturor sa jure pe cruce ca vor spune numai adevarul. Prima a depus marturie Mirjana Dragicevic, care a afirmat: <> (referire la episodul din 24 iunie 1981, când tinerii au vazut-o pe „Gospa” pentru prima data, pe dealul de lânga Medjugorie -n.r.), când dintr-o data, vicarul parohiei a întrerupt-o si mi-a zis ca tinerii se dusesera sa fumeze pe deal, pentru a se ascunde de parinti. <>. <>.

Treptat, Zanic a remarcat o sumedenie de contradictii si neadevaruri flagrante în declaratiile si comportamentul principalilor actori ai evenimentelor de la Medjugorie.

Batista însângerata

Un alt episod ciudat mentionat de episcopul Zanic se refera la o întâmplare relatata în jurnalul lui Vicka Ivanovic, referitoare la „batista însângerata”. La un moment dat, în Medjugorie s-a vorbit despre un taximetrist care a calcat un barbat plin de sânge. Acesta i-a dat soferului o batista plina de sânge si i-a spus sa o arunce în râu. În timp ce se îndrepta spre apa, taximetristul ar fi fost oprit de o femeie îmbracata în negru care i-a cerut sa-i dea o batista. Soferul i-a oferit propria batista, dar în acel moment a auzit-o pe femeie spunând: „nu aceasta, ci batista însângerata”. Taximetristul i-a îndeplinit dorinta, moment în care a auzit urmatoarele cuvinte: „Daca ai fi aruncat batista în râu sfârsitul lumii ar fi venit instantaneu”. Vicka Ivankovic a notat în jurnalul ei ca a întrebat-o pe „Gospa” daca acest eveniment este adevarat, iar aparitia i-a raspuns: „Da, este adevarat. Barbatul plin de sânge a fost fiul meu, Isus, iar eu eram femeia în negru”. Comentariul episcopului, mentionat în raportul sau, „Adevarul despre Medjugorie”, este elocvent: „Ce fel de teologie este aceasta? Din aceasta marturie reiese ca Iisus vrea sa distruga lumea daca o batista este aruncata în râu, iar Fecioara Maria este cea care salveaza lumea!”.

„Gospa” ecumenica

Alte nenumarate episoade cel putin ciudate au întarit convingerea episcopului Zanic ca aparitiile de la Medjugorie nu au nimic de-a face cu Fecioara Maria. Astfel, unele din declaratiile „Gospei” erau în contradictie flagranta cu dogmele catolice, mergând pâna la subminarea autoritatii bisericii, în timp ce altele erau de-a dreptul hilare, confirmând parca definitia „Tratatului de Teologie Mistica” din 1923, scris de Parintele Farges, potrivit caruia „în timp ce viziunile divine poarta atributele gravitatii si maiestatii lucrurilor divine, figurile diabolice au ceva nedemn de Dumnezeu, ceva ridicol, extravagant, dezordonat sau irational în ele”.O scurta trecere în revista este edificatoare în acest sens. În cartea parintelui Yanko Bubalo este mentionat ca în 25 iunie, 1981, Mirjana i-a cerut „Fecioarei” un semn… si acele ceasului ei s-au inversat; 27 iunie, 1981 – „vizionarii” au declarat ca „Gospa” a disparut de mai multe ori pentru ca oamenii au calcat pe voalul ei; 2 august, 1981 – cei prezenti au atins unul câte unul „voalul, capul, mâna si hainele aparitiei. La sfârsit Fecioara parea murdara, plina de pete” (p.73-74); toamna lui 1981 – Jakov a întrebat-o pe „Fecioara” daca Dinamo, echipa de fotbal din Zagreb, va câstiga titlul de campioana. Aceasta întrebare a fost urmata de hohote de râs din partea celorlalti „vizionari”.O serie de afirmatii facute de „Gospa” se bat cap în cap cu dogma Bisericii Catolice, conform careia mântuirea se obtine numai în cadrul ei, prin credinta în Hristos, fiul lui Dumnezeu, si în primatul papal: „Toate religiile sunt egale în fata lui Dumnezeu” (Chronological Corpus of Medjugorje, p. 317), „Dumnezeu conduce toate confesiunile asa cum un rege îsi conduce supusii, prin intermediul slujitorilor sai”(Aparitiile de la Medjugorie – Svat Kraljevic, 1984, p. 58), „Musulmanii si ortodocsii, la fel ca si catolicii, sunt egali în fata Fiului meu si a mea, pentru ca toti sunteti copiii mei” (Fecioara Maria apare în Iugoslavia – Pr. Marjan Ljubic). Merita amintite si raspunsurile la întrebarile: „Când primeste bebelusul un suflet viu?” – Gospa: „La patru luni si jumatate”, si „Sunt adevarate manifestarile OZN?” – Gospa: „Da”. Atac la episcopNu în ultimul rând, se cuvin mentionate si manifestarile care submineaza autoritatea Bisericii Catolice, acesta fiind unul din cele mai clare semne în teologia catolica atestând falsitatea unei aparitii. La 21 iunie, 1983, „Gospa” transmite prin Ivanka Ivankovic: „Spune-i Parintelui Episcop (Zanic) ca îi solicit acceptarea urgenta a evenimentelor din parohia Medjugorie… Îi trimit penultimul avertisment. Daca nu se converteste, judecata mea, la fel ca a fiului meu Isus, îl va lovi”. Cu un an înainte, în luna ianuarie, „Gospa” declarase prin Vicka Ivanovic ca doi preoti franciscani, exclusi din ordinul lor si suspendati de episcop, pot continua sa oficieze Liturghia si sa primeasca confesiuni.Cât priveste vindecarile miraculoase despre care adeptii fenomenului Medjugorie sustin ca abunda în zona aparitiilor Gospa, episcopul Zanic a scris în raportul sau ca „au fost mentionate 50 de vindecari miraculoase, apoi 150, 200, 300 si asa mai departe. Laurentin ( Rene Laurentin, unul din cei mai mari specialisti catolici în mariologie, adept al fenomenului Medjugorie – n.r.) a ales 56 de dosare si le-a trimis la Bureau medical de Lourdes. În buletinul din aprilie 1984, doctorul Theodore Mangiapan i-a raspuns ca aceste dosare n-au valoare practica. Nici macar o singura vindecare n-a fost validata.”În fine, un ultim motiv pentru care episcopul Zanic a refuzat sa creada în valabilitatea aparitiilor de la Medjugorie a fost incredibila lor frecventa si longevitate. Atfel, daca la Lourdes (februarie-iulie 1858) si la Fatima (mai-octombrie 1917), presupusele viziuni ale Fecioarei Maria au durat câte sase luni, înregistrându-se un numar de 18, respectiv 6 aparitii, la Medjugorie viziunile zilnice dateaza de peste 25 de ani si înca nu au încetat, cifrându-se deja la peste 30 000.În numarul urmator, detalii despre modul duplicitar în care ierarhia catolica a reactionat fata de masurile luate de episcopul Zanic pentru stoparea fenomenului Medjugorie, precum si despre rolul jucat de calugarii franciscani din zona în propagarea „aparitiilor” din localitatea bosniaca.

***

Aminteam în numerele anterioare ca proliferarea fenomenului Medjugorie nu ar fi fost posibila fara duplicitatea oficialilor de la Vatican care, în dorinta de a valorifica valul de fervoare oarba a maselor de pelerini, au ignorat sau minimalizat semnalele de avertisment trimise de episcopii catolici din zona Mostar si din fosta Iugoslavie. Primul înalt ierarh care a transmis un mesaj ambiguu în legatura cu Medjugorie a fost însusi cardinalul Ratzinger, actualul Papa Benedict al XVI-lea, care în anii ‘80 detinea functia de presedinte al Congregatiei pentru Doctrina Credintei.

În urma cercetarilor facute în parohia aflata sub jurisdictia sa, episcopul Pavao Zanic i-a înmânat lui Ratzinger, în aprilie 1986, un raport negativ despre aparitiile de la Medjugorie. Trei saptamâni mai târziu, în luna mai, cardinalul Ratzinger a dizolvat comisia episcopului Zanic si a ordonat Conferintei Episcopilor Iugoslavi sa înfiinteze una noua. Ratzinger nu a oferit nici o explicatie pentru actiunea sa, fara precedent în istoria Vaticanului, Sfântul Scaun lasând întotdeauna în grija epicopului locului investigatiile de acest gen.

Verdict negativ

O prima reactie a Conferintei Episcopilor Iugoslavi s-a înregistrat în luna ianuarie 1987, când cardinalul Franjo Kuharic a declarat ca „nu este permisa organizarea de pelerinaje sau alte manifestari motivate de caracterul supranatural care ar putea fi atribuit evenimentelor de la Medjugorie”. Au urmat trei ani de cercetari asidue, timp în care membrii noi comisii, formata din profesori de teologie si medici, au adunat si studiat mii de interviuri, jurnale, scrisori si documente. Rezultatul anchetei, pastrat secret de Vatican, a fost publicat de agentia de stiri italiana ASCA la 2 ianuarie 1991. Cu 19 voturi pentru si o singura abtinere, verdictul comisiei – „non constat de supernaturalitate”-, a reiterat concluziile episcopului Zanic, afirmând ca, dupa aproape zece ani de presupuse aparitii la Medjugorie, „nu se poate afirma ca este vorba de aparitii supranaturale sau de revelatii”. Cu toate acestea, presedintele Conferintei Episcopilor Iugoslavi, cardinalul Kuharic, a lasat sa se înteleaga ca nu se opune pelerinajelor facute la Medjugorie, cu conditia ca venerarea Maicii Domnului sa fie facuta în conformitate cu învataturile si credinta Bisericii Catolice. Ambiguitatea lui Kuharic, ca si lipsa unei luari de pozitie oficiale din partea Vaticanului, au dat nastere unei situatii paradoxale: milioane de pelerini din toata lumea au continuat sa vina la Medjugorie pentru a se închina într-un loc considerat de episcopii autohtoni lipsit de sacralitate.

Ambiguitatea Vaticanului

Absurditatea acestei situatii a fost sesizata de numerosi episcopi din afara spatiului iugoslav, care au cerut Sfântului Scaun sa-si exprime un punct de vedere fara echivoc. Astfel, în februarie 1996, episcopul francez de Langres, Leon Taverdet, a trimis mai multe scrisori Congregatiei pentru Doctrina Credintei, întrebând-o care este pozitia Vaticanului fata de Medjugorie si daca este autorizat pelerinajul în localitatea bosniaca.
Raspunsul dat la 23 martie, 1996, prin vocea secretarului Congregatiei, Arhiepiscopul Tarcisio Bertone, s-a încadrat în aceeasi nota de ambiguitate generala întretinuta de Vatican. Dupa ce a reamintit concluzia negativa a Conferintei Episcopilor Iugoslavi, Bertone a adaugat totusi ca „numeroasele grupuri de credinciosi veniti din diferite parti ale lumii la Medjugorie necesita atentia si grija pastorala a episcopului diecezei si a altor episcopi, astfel ca tot ce are legatura cu o devotiune sanatoasa fata de Fecioara Maria sa fie încurajat în conformitate cu învataturile Bisericii”. Arhiepiscopul a recomandat Comisiei episcopilor iugoslavi sa continue investigarea evenimentelor de la Medjugorie si a încheiat scrisoarea spunând ca „organizarea de pelerinaje oficiale la Medjugorie, subînteles ca un loc al unor autentice aparitii Mariane, nu este permisa la nivel de dieceza sau de parohie, pentru ca acest lucru ar fi în contradictie cu ceea ce episcopii fostei Iugoslavii au afirmat în declaratia lor din 1991.”

Cum multi dintre credinciosii catolici au interpretat ultima fraza a comunicatului lui Bertone în sensul – „Daca mergi la Medjugorje, esti în neascultare”, Vaticanul a reactionat rapid, mentinând confuzia în legatura cu statutul aparitiilor din localitatea bosniaca. În declaratia publicata la 21 august, 1996, purtatorul de cuvânt al Sfântului Scaun, Joaquin Navarro-Valls, a precizat ca, „citind ceea ce a scris arhiepiscopul Bertone, cineva poate avea impresia ca de acum înainte totul este interzis, ca nu exista nici o posibilitate pentru catolici sa calatoreasca la Medjugorie. În realitate, nimic nu s-a schimbat, nimic nou nu a fost spus. Problema este ca daca organizezi sistematic pelerinaje, cu ajutorul episcopului si al bisericii, confirmi canonic faptele de la Medjugorie. Acest lucru este diferit de grupurile care merg împreuna cu un preot pentru a se marturisi acolo.” Navarro-Valls si-a încheiat interventia spunând: „Am fost îngrijorat de faptul ca spusele Arhiepiscopului Bertone ar putea fi interpretate într-un mod prea restrictiv. Se opune Biserica sau Vaticanul vizitarii Medjugorie de catre catolici? Nu. Nu le poti spune oamenilor ca nu pot sa mearga acolo, în afara de cazul ca se dovedeste ca fenomenul este fals. Acest lucru nu s-a spus. Prin urmare, oricine doreste sa mearga acolo, se poate duce”.

În numele Papei

Unda verde data de Vatican a avut drept consecinta transformarea oraselului Medjugorie într-unul din cele mai aglomerate locuri de pelerinaj în lume. În 25 de ani, localitatea a fost vizitata de peste 20 de milioane de oameni, printre care mii de cardinali si episcopi catolici si sute de mii de preoti romano-catolici. La amplificarea aurei mistice a asezarii a contribuit si perceptia marelui public potrivit careia Papa Ioan Paul al II-lea ar fi avut o atitudine îngaduitoare fata de Medjugorie, perceptie alimentata de numerosi ierarhi catolici. Astfel, episcopul Paul Hnilica a afirmat ca, în timpul unei întâlniri cu suveranul pontif, acesta i-ar fi spus: „Daca n-as fi fost Papa, as fi vizitat deja Medjugorie”. La rândul sau, cardinalul Gordon Gray a afirmat ca decizia Papei Ioan Paul al II-lea de a declara 1987 an Marian a fost inspirata de Medjugorie. Potrivit arhiepiscopului Felipe Santiago Benitez, Papa i-ar fi zis în octombrie 1994: „Permite orice are legatura cu Medjugorie.”

Una din cele mai categorice marturii despre pozitia favorabila a Papei Ioan Paul al II-lea fata de Medjugorie apartine episcopului sud-coreean Kim Nam Soo. Într-un interviu publicat în 11 noiembrie în saptamânalul „Stiri Catolice”, Kim a povestit cum a decurs audienta papala la care a participat împreuna cu alti sase episcopi: „Am adresat cuvinte de lauda Papei în legatura cu schimbarile produse în Europa de Est. Papa a replicat, zâmbind, ca nu a facut prea multe, si ca mai degraba a fost lucrarea providentei, îndeplinita în acord cu promisiunea Fecioarei de la Fatima… El a folosit, deasemenea, exemplul aparitiilor Fecioarei în Medjugorie si a comentat cât de minunat este faptul ca, în ciuda opozitiei unor episcopi, multi oameni viziteaza locul si sunt convertiti de gratia divina.” În fata acestei avalanse de declaratii pro-Medjugorie, precizarea facuta la 22 iulie 1998 de cardinalul Raztinger a trecut aproape neobservata: „Singurul lucru pe care îl pot spune referitor la afirmatiile despre Medjugorie atribuite Sfântului Parinte si mie este ca sunt nascociri totale.”

Nici pâna astazi Vaticanul nu a luat o pozitie oficiala clara fata de evenimentele de la Medjugorie, iar rezultatele acestei abordari ambigue aveau sa fie dovedite, printre altele, de comportamentul rebel al comunitatii franciscane din parohia localitatii bosniace, despre care vom vorbi în numarul viitor.

***

Intr-o predica rostita in luna iunie 2006, la 25 de ani de la debutul fenomenului Medjugorie, Ratko Peric, episcop de Mostar-Duvno, din Bosnia-Hertegovina, a atras atentia ca „ceva similar cu o schisma” s-a produs in biserica parohiala unde se pretinde ca au loc aparitiile Fecioarei Maria. Episcopul Peric le-a reamintit credinciosilor sai de restrictiile pe care le-a impus asupra activitatilor din Medjugorje: biserica parohiala nu este in mod oficial un „sanctuar” si nu trebuie sa fie prezentata ca atare, pelerinajele la biserica sunt descurajate, iar preotii de acolo „nu sunt autorizati sa isi exprime pareri personale contrare cu pozitia oficiala a Bisericii cu privire la asa-numitele „aparitii” si „mesaje”, nici in cadrul celebrarii Sacramentelor, nici in timpul altor acte comune de pietate, si nici in media catolice”. Peric a mentionat ca unii dintre preotii franciscani care au fost numiti in parohia din Medjugorje au fost exclusi din Ordinul lor din cauza refuzului de a accepta autoritatea Bisericii. Cu toate acestea, a adaugat episcopul, preotii respectivi „nu numai ca au activat ilegal in aceasta parohie, ci au si administrat Sacramentele, unele in mod sacrileg, iar altele invalid”. Ca urmare, episcopul a precizat ca se simte obligat sa ii avertizeze asupra greselii lor pe credinciosii „care isi marturisesc in mod invalid pacatele la acesti preoti si participa la Liturghii sacrilege”. Atentionarea episcopului de Mostar-Duvno a pus in evidenta una din cele mai tulburatoare caracteristici ale evenimentelor de la Medjugorie, subliniata de autorul catolic, Donal Anthony Foley, in cartea sa „Intelegand Medjugorje – viziuni ceresti sau iluzii religioase?”. Este vorba de nesupunerea flagranta a calugarilor franciscani din zona fata de autoritatea religioasa a locului – episcopul numit de Roma, un lucru total neobisnuit in conditiile disciplinei stricte din interiorul Bisericii Catolice. Aceasta atitudine arunca o umbra sumbra asupra „fructelor bune” invocate de adeptii fenomenului Medjugorie – convertiri, vindecari, cresterea zelului religios -, cata vreme se stie ca neascultarea este tocmai „fructul” care a provocat iesirea omului din comuniunea cu Dumnezeu. Dupa cum vom vedea, nesupunerea franciscanilor fata de ierarhia locala, izvorata dintr-o lupta fratricida pentru putere, intinsa pe durata a mai mult de un secol, avea sa joace un rol important in evenimentele de la Medjugorie.

Originea conflictului

Prezenta calugarilor franciscani in Bosnia este atestata inca din anul 1339, acestia fiind trimisi aici pentru a combate erezia bogumila care ameninta sa cuprinda regiunea. Misionarii s-au bucurat de succes si s-au adaptat rapid mentalitatii locului, castigand numerosi adepti. De-a lungul dominatiei otomane (1440-1878), franciscanii au fost singurii preoti catolici care s-au ocupat de nevoile spirituale ale enoriasilor, infruntand cu stoicism persecutiile la care ii supuneau turcii. Odata cu ocuparea Bosniei-Hertegovina de catre austrieci, populatia catolica a obtinut libertati religioase depline, iar relatiile dintre francisani si clerul diecezan referitoare la obligatiile pastorale in parohia Hertegovina aveau sa fie reglementate prin Decizia Sfantului Scaun din 1899. Potrivit Deciziei, parohiile urmau sa fie impartite egal intre preotii seculari si franciscani, insa cum la acea vreme erau prea putini prelati diecezani, parohiile care le apartineau de drept acestora le-au ramas franciscanilor. Astfel, intre cele doua razboaie mondiale, calugarii franciscani au administrat 40 din cele 43 de parohii din dieceza Mostar-Duvno. Situatia avea sa se schimbe in timpul episcopului Petar Cule, primul episcop diecezan de Mostar-Duvno (1942-1989), sub a carui conducere a crescut numarul clerului secular. In 1968, Sfantul Scaun a ordonat franciscanilor sa predea cinci parohii preotilor seculari, dar calugarii au refuzat, renuntand in cele din urma la numai doua. Sapte ani mai tarziu, Vaticanul a emis un decret prin care stabilea returnarea celorlalte trei parohii. Opozitia franciscanilor a fost totala, acestia denuntand decretul in mod public si colectiv, cu toate ca pastoreau peste 80 la suta din credinciosii diecezei Mostar. In fata acestui act de nesupunere generala, Sfantul Scaun a hotarat indepartarea din functie a administratorilor provinciali franciscani, iar conducatorul suprem al Ordinului Franciscan de la Roma a primit dreptul de a conduce direct calugarii din Mostar. Nici macar aceste sanctiuni dure nu au reusit sa-i linisteasca pe franciscani. Atunci cand Pavao Zanic a devenit episcop de Mostar, la 14 septembrie, 1980, si a incredintat 80 la suta din parohiile orasului clerului secular, multe din parohiile franciscane au refuzat sa treaca sub autoritatea episcopului. Zanic a reusit sa obtina suspendarea a doi preoti franciscani, dar conflictul dintre cele doua tabere avea sa continue tot mai intens, atingand punctul culminant in parohia din Medjugorie. Aliatul franciscanilor In iunie 1981, data primelor „viziuni” de la Medjugorie, preotul franciscan din localitate, Jozo Zovko, se afla in toiul disputelor administrative cu episcopul de Mostar. Pe 27 iunie, la trei zile dupa debutul aparitiilor, Zovko a inceput sa-i intervieveze pe cei sase tineri care pretindeau ca sunt contactati de Fecioara Maria. El a insistat ca adolescentii sa vina in biserica din Medjugorie si sa-i ceara „Gospei” sa apara in lacasul de cult. Dupa mesa, parintele Zovko, un adept fervent al miscarii harismatice catolice, a anuntat ca Fecioara si-a facut aparitia, oferindu-si astfel girul presupuselor aparitii, fara sa mai astepte opinia superiorilor sai, asa cum prevad regulamentele Bisericii Catolice. Lui Zovko i s-a alatuat un alt calugar franciscan, parintele Tomislav Vlasic, care, invocand o experienta harismatica petrecuta in luna mai, 1981, la Roma, a devenit ulterior indrumatorul spiritual al celor sase tineri „vizionari”. Evolutia evenimentelor avea sa-i determine pe autori catolici ca E. Michael Davies si Michael Jones sa presupuna ca asa-zisele aparitii de la Medjugorie au fost folosite de franciscani pentru a pune sub semnul intrebarii autoritatea episcopului diecezei. Intr-adevar, la scurt timp dupa ce episcopul Zanic si-a exprimat dubiile fata de veridicitatea viziunilor, trei dintre adolescenti au raportat aparitii in cadrul carora „Fecioara” ar fi dezavuat atitudinea episcopului si a luat apararea franciscanilor. Enormitatea acestor luari de pozitii, considerate adevarate aberatii in teologia catolica, l-a infuriat pe prefectul Congregatiei pentru Doctrina Credintei, cardinalul Franjo Seper, care a afirmat ca va lua in consideratie fenomenele de la Medjugorie „atunci cand franciscanii se vor supune decretelor Sfantului Scaun, nu inainte”. Spiritul vremurilor Cu toate acestea, franciscanii au ramas la fel de refractari. Doua decenii mai tarziu, din cele 54 de parohii situate in provincia episcopului de Mostar, doar patru fusesera predate preotilor diecezei, iar doua dintre acestea se aflau inca sub controlul franciscanilor. O multime de biserici au fost construite si binecuvantate de franciscani, fara ca episcopul locului sa fi fost macar informat, fapt ce contravine legii canonice si insasi regulamentelor Ordinului Francisan. De asemenea, peste zece preoti franciscani activeaza in dieceza Hertegovina, desi nu au autorizatie canonica pentru a primi marturisirea pacatelor credinciosilor, in timp ce aproximativ 40 de calugari din parohia Medjugorie desfasoara activitate pastorala, fara sa aiba acest drept. In plus, mai multe comunitati religioase, precum „Beatitudes”, „Kralijice, mira, potpuno tvoji”, „Cenacolo”, „Oasi di pace” si „Franjevke pomocnice svecnika” actioneaza in parohia Medjugorie fara permisiunea autoritatilor Bisericii. Acelasi lucru se intampla cu publicatiile „Glad mira” si „Press Bulletin” din Medjugorie, care proclama „autenticitatea aparitiilor” si vorbesc despre „sanctuarul marian”, desi nu exista nici o declaratie oficiala a Bisericii Catolice in acest sens. In ciuda acestei avalanse de „sacramente invalide, neascultare, violenta, sacrilegiu, dezordine, iregularitati”, cum a caracterizat episcopul Ratko Peric fructele fenomenului Medjugorie, „nici macar unul din zecile de mii de mesaje ale aparitiilor nu a avut drept tinta eliminarea problemelor existente. Din pacate pentru episcopul Peric si pentru predecesorul sau, Pavao Zanic, care avertiza, inca din 1985, ca prin fenomenul Medjugorie „o mare rusine se va abate asupra Bisericii”, ierarhia catolica nu a fost capabila sa sesizeze si sa combata pericolul reprezentat de adevarata cauza a „aparitiilor” - miscarea harismatica contemporana, rod al apostaziei aproape generalizate, al acelor „duhuri demonice” ale vremurilor din urma, prin ale caror minuni lumea este pregatita pentru falsul Mesia. Despre toate acestea, in numarul viitor.

***

Asa cum precizam in numarul anterior, radacinile fenomenului Medjugorie se gasesc in miscarea harismatica contemporana, aparuta la inceputul secolului XX si care a luat un mare avant in ultimele decenii, raspandindu-se in intreaga lume. In cartea sa „Intelegand Medjugorje – viziuni ceresti sau iluzii religioase?”, autorul catolic Anthony Foley detaliaza legaturile dintre evenimentele din localitatea bosniaca si miscarea „Reinnoirea Harisma-tica” din cadrul Bisericii Romano-Catolice, demonstrand ca Medjugorie a fost inca din primele clipe sub influenta „harismaticilor”. Astfel, Jozo Zovko si Tomislav Vlasic, parintii franciscani care i-au luat sub aripa lor ocrotitoare pe cei sase „vizionari”, erau adepti ai miscarii harismatice, in timp ce teologul René Laurentin, principalul promotor al Medjugorie, este unul din membrii fondatori ai miscarii harismatice catolice. Mai mult, in zilele de 23-25 august 1983, la Medjugorie au fost tinute slujbe harismatice in cadrul carora tinerii „vizionari” si un numar de preoti si calugarite au primit „botezul in Spirit”. Secolul „harismatic” Pentru a intelege mai bine sensul si implicatiile miscarii „harismatice”, este esential sa identificam modul ei de manifestare, precum si terenul pe care a aparut aceasta. Astfel, printre caracteristicile fenomenelor harismatice (kharisma – „dar”, „favor divin” in limba greaca) se numara vorbirea in limbi, transmiterea de mesaje profetice, accentul pus pe experientele emotionale, egalitatea sa-cerdotala a femeii cu barbatul, contactul cu fiinte din alta lume sau mesajul ecumenist. Trasatura fundamentala a experientei harismatice este accentul pus pe discernamantul personal ca autoritate suprema; revelatiile individuale si interpretarea lor subiectiva inlocuiesc calauzirea traditio-nala pe care Biserica a oferit-o de-a lungul secolelor. In aceste conditii, nu este de mirare ca primele manifestari „harismatice” au aparut in sanul miscarii protestante din Statele Unite, chiar in anul 1900. Pornita din interiorul confesiunii metodiste, ai carei adepti au experimentat asa-numita „vorbire in limbi” ca semn al primirii Duhului Sfant, miscarea harismatica sau penticostala, asa cum mai este cunoscuta, s-a raspandit incet, dar sigur. Ascensiunea viguroasa a fenomenului a inceput in anii ’60, cand „renasterea harisma-tica” a castigat aprobarea oficiala sau neoficiala a majoritatii confesiunilor neoprotestante si s-a imprastiat rapid atat in America, cat si in afara ei. Unda „harismatica” a atins Biserica Catolica in anul 1967, dupa ce o mana de profesori de teologie si studenti de la Universitatea Duquesne din Pittsburgh, Pennsylvania (SUA) a expe-rimentat aceleasi trairi propovaduite de penticostalii neoprotestanti. Doi ani mai tarziu, episcopii romano-catolici din SUA au aprobat miscarea harismatica, iar tarile romano-catolice europene au devenit si ele entuziast „harismatice”, dupa cum o atesta conferinta „harismatica” din vara anului 1978 din Irlanda, la care au participat mii de preoti irlandezi. Nu cu mult inainte de moartea sa, Papa Paul al VI-lea (1963-1978) a declarat, la intalnirea cu o de-legatie „harismatica”, ca si el este penticostal. Ulterior, atat Papa Ioan Paul al II-lea, cat si Benedict al XVI-lea, si-au exprimat sprijinul fata de Reinnoirea Harismatica Catolica, ce numara astazi peste 120 de milioane de adepti in intreaga lume. Duhul din umbra In fata acestei veritabile explozii „harisma-tice”, fara precedent in istoria umanitatii, se pune firesc intrebarea: ce sau cine este acest duh care este pe cale sa cuprinda intreaga planeta?

Care sa fie explicatia unui succes atat de spectaculos al reinnoirii harismatice „crestine” intr-o lume occidentala care a dezertat in masa din biserici? Cum se explica intensitatea acestui duh deosebit de puternic, in stare sa produca o multitudine foarte variata de fenomene „harismatice”, inclusiv vindecari, vorbiri in limbi, talmaciri, profetii, la baza tuturor acestora aflandu-se „botezul” cu, sau in, sau al “Duhului Sfant”? Un preambul al raspunsului, care va fi detaliat in urmatoarea aparitie a Ziarului de Mures, a fost formulat in documentarul Tv „Viziuni la cerere: Conspiratia Medjugorie”, realizat de jurnalistul american E. Michael Jones. Redam in continuare un fragment sugestiv din documentar: ‹‹ „Medjugorje reprezinta planul diavolului pentru cei piosi.” Nu am fost surprins sa aud un preot vorbind despre Medjugorie in acest mod. Dar a fost surprinzator sa aud un parinte fransciscan vorbind astfel, mai ales la Medjugorie. Acest om era aici de zece ani si in tot acest timp a trecut de la credinta ca Medjugorie este vizitat de Maica Domnului, la convingerea ca este vorba de o inselatorie demonica. „Ideea de baza, mi-a spus el aratand spre Biserica Sfantului Iosif, este sa iei un oracol uman si sa-l promovezi la un rang cvasi-divin, iar apoi sa-i excomunici pe toti cei care nu-l cred. Avem de-a face cu un alt Iisus.”›› Concluzia preotului franciscan consoneaza cu cea a teologului catolic Donal Anthony Foley, cercetator al fenomenului Medjugorie: „Diavolul este dispus sa tolereze cateva lucruri bune, atata timp cat spera sa realizeze un rau mai mare pe termen lung”. Cu alte cuvinte, in batalia pentru castigarea sufletelor oamenilor, diavolul isi poate permite sa piarda cateva batalii daca acest pret ii va permite sa castige in final razboiul. El va produce cateva „fructe” bune… va apela chiar la semne si minuni, miracole si vindecari, va converti si intoarce suflete spre cre-dinta in transcendent, cata vreme le va determina sa creada minciuni si sa le orbeasca in privinta adevarului.

„Pana la sfarsitul acestui veac nu vor lipsi de pe pamant alesii lui Dumnezeu, dar nu vor lipsi nici slugile satanei. Dar in vremurile din urma, cei care intr-adevar Il vor sluji pe Dumnezeu cu credinta, o vor face reusind sa se ascunda de oameni, in mijlocul carora nu se vor mai lucra semne si minuni dumnezeiesti ca in ziua de azi. Acei alesi ai vremurilor din urma isi vor lucra mantuirea din mijlocul lumii si ascunsi de ea, in smerenie, iar in Imparatia Cerurilor, ei vor fi mai mari decat Parintii facatori de minuni din vechime. Caci in acele timpuri, nimeni nu va mai lucra semne minunate in fata ochilor oamenilor, care sa incalzeasca inimile lor de focul dumnezeiesc si sa-i indem-ne pe calea anevoioasa a mantuirii. Multi dintre oameni, stapaniti fiind de duhul necurat al nestiintei, vor cadea in prapastie, ratacind pe calea cea larga pe care multi merg”. – Profetia Sf. Nifon de Constantiana, din insula Cipru.

***

Asa cum aminteam in numarul precedent, intensitatea si amploarea experientelor „harismatice” din lumea contemporana, in care se includ si „viziunile” de la Medjugorie, nu pot fi puse pe seama Duhului lui Dumnezeu, ci a vrajmasului Sau, Satan. In acest sens, este foarte semnificativ faptul ca „semnele” si „minunile” care se revarsa intr-un numar tot mai mare peste omenire au un numitor comun - dimensiunea lor spiritualist-ecumenista. Nu intamplator, miscarea harismatica, pornita din lumea neoprotestanta, s-a extins in sfera catolicismului, pentru a stabili ulterior puncte de legatura cu religiile si confesiunile necrestine. S-a ajuns pana acolo incat experienta harismatica, cu toata cohorta ei de „daruri” – viziuni ceresti, puterea de a exorciza si de a face miracole etc. -, sa fie socotita ca fiind la indemana oricarui om, devenind chiar criteriul care valideaza autenticitatea unei credinte religioase. Peste toate, mesajul unitar care se desprinde din comunicarile „profetilor harismatici” este acela ca traim vremurile aparitiei unui nou crestinism, ale unui nou misticism, care trebuie sa inglobeze in sine toate religiile. Ideologii miscarii harismatice incearca sa ne convinga ca intre cautatorii de absolut exista o mare fratie spirituala, careia ii apartin nu doar Bisericile Apusului si Rasaritului, ci si toti aceia ale caror vointe sunt indreptate catre divin, adica oameni apartinand tuturor religiilor, sectelor si ideologiilor religioase.

Similitudinile cu mesajul transmis de asa-zisa „Fecioara Maria” care apare la Medjugorie sunt izbitoare. Din dialogurile „Fecioarei” cu cei sase „vizionari” aflam ca „toate religiile ii sunt dragi lui Iisus”, ca „diversitatea religiilor nu este un obstacol” in calea mantuirii, ca „musulmanii, ortodocsii si catolicii sunt egali in fata lui Iisus si a Maicii Domnului” si ca „separarea intre crestini si musulmani nu este buna”.

Era inselarii

Astfel, falsii prooroci ai timpurilor noastre, atat de la vest, cat si de la rasarit, anunta cu glas din ce in ce mai puternic apropierea „noii ere a Duhului Sfant”, a „noii Cincizecimi”, a „punctului Omega”, in cursul caruia oamenii vor face un salt spiritual fenomenal, dobandind puteri supranaturale. In realitate, aceasta noua era prefateaza domnia lui Antihrist, personajul miraculos care, potrivit Scripturii, isi va face aparitia la sfarsitul vremurilor pentru a insela intreaga umanitate:

„Iar venirea aceluia va fi prin lucrarea lui Satan, insotita de tot felul de puteri si de semne si de minuni mincinoase, si de amagiri nelegiuite, pentru fiii pierzarii, fiindca n-au primit iubirea adevarului, ca ei sa se mantuiasca. Si de aceea Dumnezeu le trimite o lucrare de amagire, ca ei sa creada minciuni, ca sa fie osanditi toti cei ce n-au crezut adevarul, ci le-a placut nedreptatea (II Tesalonicieni. 2, 9-12).

Dupa cum scria parintele Seraphim Rose, exact aceasta profetie incepe sa se implineasca, cu forta unei puteri demonice, tocmai acum, in zilele noastre. Pe masura ce formele spectaculoase de falsa spiritualitate iau in stapanire tot mai multi oameni, se pregateste terenul adevaratei religii anticrestine, o religie care isi va mentine doar o fatada de crestinism, dar al carei continut se va baza pe experiente „initiatice” de natura demonica. Cei neintariti duhovniceste vor cadea imediat in capcana inselaciunilor diabolice, multi dintre ei urmand sa fie „rasplatiti” cu posibilitatea de a infaptui miracole cu ajutorul duhurilor rele. Crestinii care nu vor lua drept adevar cele mai grosolane si mai nescripturistice inselaciuni, potrivit carora „lumea este in pragul unei mari desteptari spirituale”, vor apartine acelei minoritati careia Mantuitorul i-a promis: „Nu te teme, turma mica, pentru ca Tatal vostru a binevoit sa va dea voua Imparatia” (Luca 12,32).

Biblia avertizeaza insa ca pana si acest grup restrans de crestini adevarati va fi atacat si ispitit de „marile semne si minuni” ale lui Antihrist. Marea masa a „crestinilor” in schimb, il va accepta pe falsul Mesia fara intrebari si fara probleme, pentru ca „noul” sau „crestinism” este exact ceea ce cauta multimea: un mod de viata pseudo-religios, axat pe slavirea propriului eu, pe distractie si magic, din care sa lipseasca complet dimensiunea ascetica, a lepadarii de sine. O astfel de viziune se datoreaza pierderii gustului si trairii duhovnicesti a adevaratului Crestinism, singura cauza a fenomenului prin care experientele harismatice au pus si continua sa puna stapanire pe sufletele atator oameni. Este o realitate trista faptul ca existenta centrata pe sine si care nu urmareste altceva decat autosatisfactia a devenit atat de generalizata in viata „crestinilor” zilelor noastre, incat acestia practic nu mai au acces la intelegerea unei spiritualitati autentice. Dar aceasta nu reprezinta catusi de putin trairea crestina, a carei definitie esentiala este tocmai razboiul neincetat impotriva diavolului si a patimilor, pentru dobandirea vietii vesnice, care nu inseamna altceva decat continutul vietii lui Hristos, al Sfintei Treimi.

Lumina adevarata

Putinta de a infaptui acest lucru se gaseste doar in sanul Bisericii Ortodoxe, a carei invatatura si practica ascetica si teocentrica sunt complet absente din lumea romano-catolico si protestanta, pe terenul careia s-a produs miscarea „harismatica”. Este demn de remarcat faptul ca toata aceasta „revarsare a Duhului Sfant” a aparut in exteriorul Bisericii Ortodoxe, la fel ca Miscarea Ecumenica insasi. Explicatia aparitiei pseudo-spiritualitatii harismatice pe teren catolic si protestant este simpla: prin paleta sa de senzatii si experiente inedite, ea a umplut golul launtric pricinuit de absenta oricarei invataturi practice despre indumnezeire din teologia catolica, care respinge unirea creatului si necreatului, scopul si sensul principal al crestinismului. De asemenea, miscarea harismatica a gasit un sol prielnic in pietatea protestanta, ucisa de rationalism si coplesita brusc de experienta reala a unor „puteri” invizibile care nu pot fi explicate pe cale rationala sau stiintifica. Pe fundalul acestui climat dominat de absenta harului dumnezeiesc, lumea „crestina”, in variantele ei catolica si protestanta, a gasit in experientele harismatice „mangaietorul” potrivit pentru a umple vidul ei spiritual. In lumina traditiei ascetice ortodoxe, noua spiritualitate se infatiseaza insa in adevarata ei dimensiune, cea de frauda spirituala.

Pretentia miscarii harismatice ca se afla in contact cu Dumnezeu si ca a gasit mijloacele primirii Duhului Sfant in afara Bisericii nu este altceva decat un atac direct asupra adevarului revelat de Iisus Hristos, acela ca Biserica, si nimic altceva, este aceea pe care Mantuitorul a hotarat-o ca mijloc de daruire a harului catre oameni. Ca atare, ca sa accepti „noua spiritualitate” a „renasterii harismatice”, trebuie sa respingi mai intai Ortodoxia, si invers, ca sa devii sau sa ramai in continuare cu adevarat crestin ortodox, trebuie neaparat sa respingi hotarat „renasterea harismatica”, care nu este altceva decat o falsificare a adevarului. Acest lucru va putea fi insa implinit doar de catre cei care vor avea curajul sa mearga pana la capat in acceptarea Adevarului, asa cum ni s-a descoperit el in Persoana lui Hristos si in Biserica Ortodoxa, trupul mistic al Mantuitorului, in care se revarsa Duhul Sfant.

• Cititi si: “FENOMENUL MEDJUGORJE” – vedenii dracesti promovate de Antena 3

Fratilor, ati trecut cu vederea un lucru foarte important, pe care il trec multi cu vederea sau le scapa, anume faptul ca Sinodul BOR este singurul sinod din Ortodoxie care a acceptat oficial Acordul de la Balamand (iata ce spunea mai sus Sf. Chinotita: «ca nu a fost acceptat de nici o Biserica Ortodoxa, mai putin Biserica Romaniei») si nu stim sa-l fi renegat pana acum. Credeti ca intamplator Papa a venit prima data intr-o tara majoritar ortodoxa la noi, in Romania, in 1999?
Noua, romanilor, ni se reproseaza de catre multi din Bisericile Ortodoxe semnarea (unilaterala) a acestui document. De el stiu catolicii, stiu, cu durere, si parintii athoniti sau cei din alte Biserici Ortodoxe, la noi, insa, ne facem ca nu stim – desi, cu perfidie, teologia lui se preda tinerilor seminaristi si studenti teologi (carora li se spune ca Sindoul a recunoscut „Tainele” romano-catolice ) si, uneori, chiar pe fata, se aduce aminte de Balamand (si, desigur, in stil „traditional”, li se inchide gura studentilor cu „sfanta ascultare”). Asa s-a ajuns sa se spuna in facultatea de Teologie din Bucuresti, de catre un preot profesor (sa-i dam numele? nu-i greu de gasit!), ca la 1054 nu a fost schisma, ci ca e vorba doar de niste neintelegeri (eu sunt de acord ca nu a fost schisma, ci a fost mult MAI MULT decat atat, insa procesul a fost mai complex decat simplul 1054 si a culminat cu cruciada a IV-a din 1204; ideea ca la 1054 si mai apoi a fost DOAR o schisma este acreditata tot de istoricii catolici si a fost preluata fara discernamant de istoricii nostri. De ce? Pentru ca dintr-un punct de vedere papist, ortodocsii nu au erezii [pentru ca nu au introdus vreo invatatura noua, pe care sa nu o fi avut si Apusul macar in primele secole], ci doar nu se supun Papei, si, deci, sunt schismatici si, la limita, au si har si sfinti [nu intru acum in nuantari legate de conflictele ulterioare, isihaste; sa nu uitam ca papistii sunt atat de aberanti incat, in urma inventarii uniatismului, pe de-o parte il considerau mare eretic pe Sf. Grigorie Palamas, pe de alta parte erau nevoiti sa accepte la greco-catolici sarbatorirea lui ca sfant in Duminica a II-a din Postul Mare pentru ca le promisesera ca nu le vor schimba calendarul liturgic daca intra sub Papa!!! - inca o dovada a ereziei papiste, a ideii ca daca esti sub Papa te mantui, fara sa mai conteze ce altceva exact crezi]. Deci, pentru ei, 1054 inseamna doar schisma. Noi, insa, ii consideram eretici, pentru filioquismul si papo-cezarismul lor si pentru multe altele). Terminologia aceasta a patruns si in programa oficiala de la ora ortodoxa de Religie, in liceu, unde, la clasa a XI-a, in cadrul orelor dedicate istoriei crestinismului (Capitolul VI. Religiile lumii), o lectie se numeste nici mai mult nici mai putin decat „Neintelegerile de la 1054”!!!! Puteti verifica! La fel li se preda studentilor la Teologie (unde mai sunt invatati si chiar, uneori, de catre unii, persecutati daca nu primesc invatatura ca la Ierusalim de Pastele Ortodox nu se pogoara nicio lumina). Mai mult, un alt preot profesor (studiat pe la nemtzi) care este si mai sus pus, invata la orele specifice, ca „Biserica” Romano-Catolica nu ar fi nici erezie, nici macar schisma, ci doar „adunare ilicita” si ca, de aceea, conform Canonului 1 al Sf. Vasile cel Mare, ar avea preotie lucratoare, har, Taine. Si studentii, in marea lor majoritate, asculta cu gura cascata, fara sa-si puna problema ca ar fi altfel!
Va dati seama ca bietii heterodocsi sunt intariti in inselarea lor de faptul ca s-au semnat aceste acorduri de catre „ortodocsi”. Se va cere ortodocsilor ecumenisti sangele lor la Judecata de Apoi, pentru ca aceia vor spune: Cum, Doamne, noi sa fi fost in inselare si erezie si departe de Tine, de vreme ce ortodocsii insisi ne-au invatat ca este bine unde suntem, ca suntem si noi Biserica alaturi de ei, ca avem botez si alte Taine valide, ca nu este nevoie sa intram sacramental in Biserica Ortodoxa – noi, care si citeam cu drag paterice cu sfinti ortodocsi si practicam si rugaciunea inimii? Cum sa inteleaga (in acest context) mai ales un protestant, care are indeobste constiinta eclesiologica diluata, ca nu este de ajuns sa aiba un doctorat in patrologie ortodoxa si sa vina si pe la ortodocsi la Liturghie (IPS Serafim se lauda odata in fata unor ascoristi ca pe unul ca acesta il si pune sa citeasca in strana, la slujbele ortodoxe; si adauga si ca asa ceva nu pot intelege calugarii limitati de la noi; iar cand cineva i-a spus ca citirea la strana este deja slujire liturgica si ca, in mod normal, ar trebui facuta de un citet, deci membru al clerului ortodox inferior, iar in lipsa unui citet hirotesit, prin iconomie, de un laic ortodox, dar nicidecum de un heterodox, tare nu i-a placut…) pentru a se mantui, ci ca trebuie sa intre SACRAMENTAL, prin initierea mistagogica a Tainelor, in Trupul lui Hristos care este Biserica? Imi marturisea candva cineva din Sf. Munte, om care fusese protestant, ca mergea de multi ani la ortodocsi, insa in stilul descris mai sus. Si nimeni nu-i zicea nimic, nimeni nu-i zicea ca nu este in Biserica si ca-si risca mantuirea (nu am inteles daca era primit sau nu la potir). Iar pana nu a dat de un ortodox pe care mediile acelea l-ar fi acuzat de „fundamentalism”, dar care i-a spus cu verticalitate ca nu este in Biserica pana nu intra in mod scramental, el nu si-a dat seama ca are o problema. Dupa aceea, insa, a actionat in consecinta si a devenit ortodox in chip propriu.

IATA PE LARG UN CITAT CHEIE DIN PROTESTUL SF. CHINOTITE, CARE EXPLICA MULTE:
«Si cum putem atunci primi urmatoarea declaratie din discursul vostru: „Intrucat fiecare dintre Biserici o recunoaste pe cealalta ca fiind depozitara a harului divin, capabila de a darui mantuire, … incercarea de a rupe credinciosi de la una si a-i adauga la cealalta este cu neputinta”? Am incetat deci sa credem ca doar Biserica Ortodoxa constituie Una Sfanta Soborniceasca si Apostoleasca Biserica? Ne intoarcem la eclesiologia neortodoxa a documentului de la Balamand, de care Voi insiva ati recunoscut in fata ziaristilor austrieci, ca nu a fost acceptat de nici o Biserica Ortodoxa, mai putin Biserica Romaniei, si care, precum stiti, a fost condamnat sinodal de catre Biserica Greciei si respins de catre Sfanta noastra Comunitate si de catre multi episcopi si teologi ca fiind neortodox? Dar chiar daca cineva ar interpreta declaratia de mai sus ca fiind impotriva prozelitismului Romei prin Uniatism, formularea sa neaga Bisericii Ortodoxe dreptul de a se considera pe sine singura Biserica adevarata.»

Fratilor, trebuie declarat razboi serios si tenace Acordului de la Balamand, semnat, UNILATERAL de BOR (din care, cu durere, facem parte…)! Ar trebui ca parinti mari ramasi in viata, precum parintele Justin Parvu, sa puna problema in discutie, sa se mobilizeze lumea serios (fara isterii), mai serios decat in cazul pasapoartelor. Ce folos daca lumea nu ia documente cu cip, dar ajunge sa creada asa cum a semnat sinodul BOR? Stiti ca la Viena acum cativa ani, in cadrul saptamanii comune de rugaciune, ortodocsii au recitat crezul cu Filioque si cand o ortodoxa a ripostat un teolog roman de pe acolo i-a zis sa se linisteasca pentru ca nu este nimic grav? Am avut o discutie cu un teolog care a absolvit la Oradea si care s-a dus in strainatate (nu spun unde, insa este vorba de un loc destul de izolat, o insula unde nu exista biserici ortodoxe). Si l-am intrebat daca mai merge la biserica si mi-a zis: cum sa nu, ma duc la misa la catolici. I-am explicat ca nu este corect si ca Sf. Parinti invata altfel. Se pare ca a ramas tulburat de cele spuse de mine, astfel incat mi-a scris peste cateva zile ca a inceput sa caute care este adevarul si, in primul rand, a intrebat pe preotul profesor care i-a condus lucrarea de licenta, un parinte tare de treaba si duhovnicesc (asa il descria el…). Iar preotul profesor stiti ce i-a raspuns? Ca nu-i nicio problema si ca sa mearga in continuare linistit si sa nu bage in seama ce am zis eu, ca nu stiu ce vorbesc, pentru ca Sinodul a semnat documentele cutare si cutare de recunoastere. Asemanator am patit cu cineva din Franta, care apoi aproape ma ocara pentru ca i-am spus ca Biserica Ortodoxa nu este de acord cu asemenea practici. S-a dus si a intrebat la cei de sus, de la centru, si i s-a raspuns „documentat” (cu anii si acordurile semnate – cum spunea el) ca cei care sustin altfel sunt niste aberanti (evident, fanatici). Eu nu am mai insistat, pentru ca mi-am dat seama cu durere ca nu am cu cine, de vreme ce in Apus este tare la moda sa se vorbeasca de patristica, fara insa, sa se urmeze Parintilor cu adevarat. Si asa se petrece si la noi: un alt mare preot profesor de la Bucuresti (va dati seama ce se poate petrece in facultatile din Apusul tarii, daca la Bucuresti se spun asemenea lucruri), cand a fost intrebat, intr-o problema legata de ecumenism, daca este constient ca Sf. Parinti invata ALTFEL decat spunea el, ar fi raspuns: DA, STIU CA PARINTII INVATA ALTFEL, CA SUNT MAI INTRANSIGENTI, INSA PE NOI BUNUL SIMT NE INVATA SA FACEM ALTFEL. Iata inca un idol al teologiei moderne corecte politic: bunul simt!… Va doresc, pe de-o parte pace tuturor, si, pe de alta parte, nelinistea cea buna, despre care vorbeste par. Paisie Aghioritul! Rugati-va si pentru mine si iertati daca am gresit cu ceva!

Foarte interesant este si raspunsul celor de la razbointrucuvant:

@MM:

Nu am trecut cu vederea, pentru ca… totusi nu am dat orbeste textele, ci le-am prelucrat/editat, asa cum facem cu tot ce apare la noi pe site.

Problemele pe care le pui sunt grave si serioase. In treacat fie spus, poate ai remarcat, totusi, acest text, pentru noi surprinzator, avand in vedere ca a aparut in Lumina: http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/2011/10/01/filioque-denaturare-a-dogmei-sfintei-treimi-ce-implica-papismul-concluzia-unui-studiu-publicat-in-cotidianul-lumina/

Contrazice exact teza ca schisma a fost o ”neintelegere”.

In nota noastra am precizat ca exista, totusi, si o alta catolicizare de care se face foarte putina vorbire, desi afecteaza foarte mult si vizibil Biserica. O catolicizare care nu se regaseste la nivelul dogmei, ci la nivelul intelegerii, al practicii, al modului in care este transformata patriarhia (ca institutie) si episcopia. Oare despre acest lucru nu s-ar cuveni sa vorbim, sa problematizam? Sa punem nelinistea cea buna? Nu se vad deja roadele acestei ”catolicizari” insidioase si perfide, nu se vede timorarea preotilor mai ales din eparhia lui PF? Ba chiar am spune ca o astfel de ”catolicizare” e mai perfida si mai periculoasa decat un acord, grav ce-i drept, semnat dar neinsusit de pleroma, care nu a avut consecinte decisive la nivel de dogma. Mai ales ca e mai veche si incepe din secolele trecute, sub influenta duhului apusean si a perioadei pasoptiste-cuziste.

In ceea ce priveste Acordul de la Balamand, noi vom mai reveni, cu ajutorul Domnului, asupra subiectului si vom semnala atunci mai clar, mai evident, problema semnarii sale de BOR si celelalte lucruri precizate de fratia ta in comentariul de mai sus. Cu amendamentul ca asta nu inseamna nimic la nivelul plinatatii harului Bisericii. Nu vad de ce am spune ca facem parte cu ”durere” din BOR. E ca si cum am spune ca facem parte ”cu durere” din Trupul lui Hristos. Facem parte cu bucurie, ca e Hristos, cu durere ca suntem pacatosi si nevrednici de acest har, asa poate ca da, merge… Deci aici credem ca gresesti. BOR, aflata, de altfel, in comuniune cu BO Universala, este biserica deplina si …atat. Putem spune, in schimb, ca avem durere ca a fost semnat acordul cu Balamand. Da, si durere ca si alte biserici ortodoxe au facut propriile lor compromisuri, au practicile lor pe care daca le compari cu canoanele te iei cu mainile de cap, iar cel mai grav compromis dintre toate a fost ridicarea anatemelor, ca practic de acolo incepe.

Acum, revenind la subiect, te rugam, daca poti, sa aduci si citate din respectivul capitol al manualului de religie – e o chestiune foarte serioasa si vrem sa o semnalam cum se cuvine, nu doar de verificare, ci de atentionare publica aici. In ceea ce priveste o campanie, stii si fratia ta starea ortodoxiei ”luptatoare”. Noi vom face ce putem, asa cum am inceput si cu amendamentele mentionate. Si mai e ceva: totusi nu e bine sa transformam intr-un cal de bataie subiectul, si nici tratat intr-o cheie lemnoasa si strict teoretica, militanta. Campanii si ”razboaie” in spatul ortodox autohton am mai vazut, si am vazut si roadele lor. Cea mai buna campanie ar fi sa punem inceput bun pocaintei, adica sa constientizam pe cei din Biserica nu doar asupra problemei x sau y, ci asupra intregului nor de probleme care sta deasupra noastra, atarnand de glasul unei trambite ca sa ni se pravale peste cap, zdrobindu-ne. Poate daca am incepe asa campaniile, ar aduce alte roade.. Zicem si noi…

Scrisoarea catre Patriarhul ecumenic/ 8 decembrie 1993

Dumnezeiestii Sale Prea Fericiri, Patriarhul Ecumenic, Parintele si Stapanul nostru, Chirio Chir Vartolomeu,

Prea Sfinţite Parinte si Stapane:

Unirea Bisericilor sau, mai precis, unirea heterodocsilor cu Biserica noastra cea Una, Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca este de dorit si de către noi, ca sa se poate implini rugaciunea Domnului, … ca toti una sa fie (Ioan 17:21). În orice caz, intelegem si asteptam potrivit intelegerii Ortodoxe. Precum ne aduce aminte Profesorul Ioannis Romanides, „Hristos se roaga aici ca ucenicii Sai si ucenicii acestora sa poata deveni, in aceasta viata, una in vederea slavei Sale (pe care El o are prin fire de la Tatal) atunci cand vor deveni madulare ale Trupului Sau, Biserica…” Pentru aceasta, de fiecare data cand crestinii heterodocsi ne viziteaza, în vreme ce le oferim dragoste si ospitalitate intru Hristos, suntem constienti cu durere ca suntem despartiti in credinta si, din această pricină, nu putem avea o comuniune ecleziastica.

Schisma, despartirea dintre ortodocsi si ne-calcedonieni, mai intai, si intre ortodocsi si apuseni, mai apoi, reprezinta o drama asupra careia nu trebuie sa pastram tacerea sau nepasarea. In acest context, apreciem, prin urmare, eforturile facute cu frica lui Dumnezeu si potrivit Traditiei Ortodoxe, ce urmăresc o unire ce nu poate avea loc prin tinerea sub tacere sau deprecierea invataturilor Ortodoxe, sau prin ingaduirea invataturilor false ale heterodocsilor, deoarece nu ar fi o unire in Adevar. Si apoi, in cele din urma, nu va fi primita de catre Biserica, nici binecuvantata de Dumnezeu, intrucat, potrivit zicerii patristice, „Un lucru bun nu este bun daca nu este dobandit pe o cale buna.”Dimpotriva, va aduce noi schisme si noi diviziuni si nenorociri asupra deja dezbinatului trup al Ortodoxiei.

Ajunsi aici, am dori sa spunem ca in fata marilor schimbari ce au loc in tinuturile cu o prezenta Ortodoxa, si inaintea atator împrejurări schimbătoare la scara mondiala, Biserica cea Una, Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca, cu alte cuvinte cea Ortodoxa, ar trebui sa intareasca unitatea Bisericilor locale si sa se daruiasca ingrijirii madularelor ei îngrozite si intaririi lor duhovnicesti – pe de o parte, si in constiinta ei [ca Una Sfântă Biserică], ar trebui sa sune din trambita puterii şi Harului ei răscumpărător unic, vădindu-l omenirii celei cazute – pe de altă parte.

In acest duh, dupa masura ingaduită de poziţia noastra monahicească, urmarim indeaproape evolutiile in miscarea si dialogurile asa-zis ecumenice. Luam nota ca uneori cuvantul Adevarului este impartit cu dreptate iar, alteori, se fac compromisuri si concesii privind chestiuni importante ale Credintei.

I

Prin urmare, ne-au pricinuit o adanca intristare declaratiile şi actiunile in care s-au angajat reprezentantii Bisericilor Ortodoxe, de nemaiauzit pana astazi si cu totul impotriva sfintei noastre Credinte.

Vom mentiona mai intai cazul Prea-Fericirii Sale [Parthenie], Patriarhul Alexandriei, care, in cel putin doua dăţi, a afirmat ca noi, crestinii, s-ar cuveni sa-l recunoastem pe Mohamed ca proroc. Pana in ziua aceasta, insa, nimeni nu i-a cerut sa coboare [din Tron], si acest teribil de nechibzuit Patriarh continua sa prezideze in Biserica Alexandriei ca si cum nu ar fi nimic in neregula.

In al doilea rand, mentionam cazul Patriarhiei Antiohiei, care, fara o hotarare Pan-Ortodoxa, a purces la comuniunea ecleziastica cu ne-calcedonienii [monofizitii]. Aceasta s-a facut in pofida faptului ca o problema extrem de serioasa nu a fost inca solutionata. Este vorba de neacceptarea de catre cei din urma a Sinoadelor Ecumenice de dupa cel de-al Treilea si, in particular, a celui de-al Patrulea, Sinodul de la Calcedon, care de fapt se constituie într-o temelie de neclintit a Ortodoxiei. Din nefericire, si in acest caz, nu am vazut nici macar un singur protest al celorlalte Biserici Ortodoxe.

Chestiunea de cea mai mare gravitate, insa, este schimbarea inacceptabila a pozitiei Ortodoxe în declaratia comuna din iunie 1993, la Conferinta de la Balamand, a comisiei mixte de dialog intre Romano-catolici si Ortodocsi. Aceasta a adoptat pozitii anti-Ortodoxe, si indeosebi asupra acestui lucru vrem să atragem atentia Prea-Fericirii Voastre. Mai intai, trebuie sa marturisim ca declaratiile pe care Prea Fericirea Voastra le-a facut din vreme in vreme, cum că miscarea Uniata este un obstacol de netrecut in calea continuarii dialogului dintre Ortodocsi si Romano-catolici, ne-au linistit pana acum.

Dar documentul de mai sus [de la Balamand] da impresia ca declaratiile voastre sunt eludate. Mai mult, Unia este amnistiata si este invitata la masa dialogului teologic, in pofida deciziei contrare a celei de Treia Conferinte Pan-Ortodoxe din Rhodos, care cere: „retragerea deplina din tarile Ortodoxe a agentilor Uniati si propagandistilor Vaticanului; incorporarea asa-ziselor Biserici Unite si supunerea lor Bisericii Romei inainte de inceperea dialogului, deoarece Unia si dialogul, in acelasi timp, sunt incompatibile”.

II

Prea Fericirea Voastra, cel mai mare scandal, insa, este pricinuit de pozitiile ecleziologice din document. Ne vom referi aici numai la abaterile fundamentale.

La Paragraful 10 citim:

Biserica Catolica… (care a condus lucrari misionare impotriva Ortodocsilor si) s-a infatisat ca singura careia i s-a incredintat mantuirea. Drept raspuns, Biserica Ortodoxa, la rândul ei, a ajuns sa accepte aceeasi concepţie potrivit careia numai înăuntrul ei poate fi gasita mantuirea. Pentru a asigura mantuirea „fratilor despartiti” s-a ajuns chiar la rebotezarea unor creştini si să se dea uitării anumite cerinte ale libertatii religioase a persoanelor si ale actelor lor de credinta. Acestei perspective i s-a acordat puţină atenţie in acea perioadă.

Ca ortodocsi, nu putem accepta acest punct de vedere. Faptul că Sfânta noastră Biserică Ortodoxă a inceput sa creada ca detine in mod exclusiv mantuirea nu a fost o reacţie impotriva Uniatismului, ci a crezut aceasta inainte ca Unia sa existe, de pe vremea Schismei, ce a avut loc din pricina dogmelor. Biserica Ortodoxa nu a asteptat venirea Uniei pentru a dobandi constiinta ca este continuatoarea neprihanita a Uneia, Sfinte, Sobornicesti si Apostolesti Biserici a lui Hristos, intrucat a avut dintotdeauna aceasta constiinta de sine, aşa cum a avut si constiinta ca Papalitatea se afla in erezie. Daca nu a folosit termenul de erezie mai des, a fost pentru ca, potrivit Sfantului Marcu al Efesului, „Latinii nu sunt doar schismatici ci si eretici. Insa Biserica a tacut despre aceasta, căci neamul lor este mare si mai puternic decat al nostru… si nu am dorit sa cadem in triumfalism asupra Latinilor ca eretici ci sa primim intoarcerea lor si sa cultivam fratietatea”.

Dar cand Uniatii si agentii Romei s-au dezlantuit asupra noastra, in Rasarit, pentru a face prozelitism printre Ortodocsii aflati in suferinta, indeosebi prin mijloace ilegale, aşa cum fac pana si astazi, Ortodoxia a fost silită sa declare acel adevar, nu cu scopul prozelitismului, ci spre a ocroti turma. Sfantul Fotie a înfăţişat adesea Filioque ca fiind o erezie, si pe cei ce cred in ea ca fiind cacodocsi [rau-credinciosi]. Sfantul Grigorie Palama spunea de apuseanul Varlaam, că atunci cand acesta a venit la Ortodoxie „nu a primit apa sfintitoare de la Biserica noastra… ca sa spele intinaciunea [sa] apuseană”. Sfantul Grigorie il consideră în chip vădit un eretic ce are nevoie de har sfintitor, pentru a veni in Biserica Ortodoxa.

Declaratia din paragraful in discutie aseaza in mod nedrept responsabilitatea asupra Bisericii Ortodoxe, pentru a reduce responsabilitatile Papistasilor. Cand au incalcat Ortodocsii libertatea religioasa a Uniatilor si a Romano-Catolicilor, botezandu-i impotriva vointei lor? Si, daca au existat unele exceptii, Ortodocsii care au semnat documentul de la Balamand uita ca cei care au fost rebotezati impotriva voii erau urmasi ai Ortodocsilor care au fost facuti cu forta Uniati, asa cum s-a petrecut in Polonia, Ucraina si Transilvania. (Vezi Paragraful 11)

In Paragraful 13 citim:

De fapt, indeosebi de cand au inceput Conferintele Pan-Ortodoxe si de la al Doilea Conciliu Vatican, redescoperirea si acordarea valorii cuvenite Bisericii ca comuniune, atat din partea Ortodocsilor cat si a Catolicilor, a schimbat profund perspectivele si, prin urmare, atitudinile. De fiecare parte se recunoaste ca ceea ce Hristos a incredintat Bisericii Sale – profesarea credintei apostolice, participarea in aceleasi sacramente, deasupra tuturor preotia unica celebrand unica jertfa a lui Hristos, succesiunea apostolica a episcopilor – nu poate fi proprietatea exclusiva a uneia dintre Bisericile noastre. In acest context, este clar ca orice forma de rebotezare trebuie evitata.

Noua descoperire a Bisericii drept comuniune de catre Romano-Catolici are, bineinteles, o anume importanta pentru ei, care nu gasesc iesire din dilema ecleziologiei lor totalitare, si, astfel, trebuie sa isi intoarca sistemul de gandire inspre caracterul comun al Bisericii. Astfel, opus unei extreme, cea a totalitarismului, ei asaza o alta, cea a colegialitatii, motivata intotdeauna la acelasi nivel centrat pe om. Biserica Ortodoxa, insa, a avut pururi constiinta ca nu se gaseste intr-o comuniune simpla, ci intr-una teantropica sau o „comuniune de indumnezeire [theosis]”, precum spune Sfantul Grigorie Palama in omilia sa asupra purcederii Duhului Sfant. Mai mult, comuniunea de indumnezeire nu este doar necunoscuta, ci si ireconciliabila cu teologia Romano-Catolica, care respinge [invatatura despre] energiile necreate ale lui Dumnezeu care alcatuiesc si sustin aceasta comuniune.

Date fiind aceste adevaruri, cu mare tristete a trebuit sa confirmam ca aceste paragraf [13] face Biserica Ortodoxa egala celei Romano-Catolice care zace in cacodoxie [credinta gresita]. Grave deosebiri teologice, precum Filioque, primatul si infailibilitatea papala, harul creat etc. primesc amnistie, si este nascocita o unire fara nici un acord in dogma. Astfel sunt dovedite presimtirile ca unirea planuita de Vatican, in care, precum spunea Sfantul Marcu al Efesului,„vointa este manipulata fara de voie” (adica, ortodocsii, care astazi traiesc si sub circumstante ostile etnic si politic si sunt robiti catre neamuri de alte religii), este silita a se petrece fara sa existe o intelegere privind deosebirile de doctrina. Planul este ca unirea sa aibă loc, in pofida deosebirilor, prin recunoasterea reciproca a Tainelor si a succesiunii apostolice a fiecarei Biserici, si aplicarea intercomuniunii, limitata la inceput, iar apoi extinsa. Dupa aceasta, diferentele de doctrina pot fi discutate doar ca pareri teologice.

Dar o data ce unirea are loc, ce rost mai are discutarea deosebirilor teologice? Roma stie ca Ortodocsii nu vor primi niciodata invataturile ei straine. Experienta a dovedit aceasta, in diferitele incercari de unire de pana in prezent. Prin urmare, in pofida deosebirilor, Roma mestesugeste o unire si nadajduieste, dintr-un punct de vedere umanist (asa cum a fost intotdeauna perspectiva ei), ca, fiind elementul mai puternic, cu vremea il va absorbi pe cel mai slab, si anume, Ortodoxia. Parintele Ioannis Romanidis a expus aceasta in articolul sau „Miscarea uniata si ecumenismul popular”, din Marturia Ortodoxa, februarie 1966.

Am dori sa punem urmatoarele intrebari Ortodocsilor care au semnat acest document:

Constituie filioque, primatul si infailibilitatea [papala], purgatoriul, imaculata conceptiune si harul creat, o marturisire apostolica? In pofida tuturor acestora, este cu putinta pentru noi Ortodocsii sa recunoastem drept apostolica credinta si marturisirea Romano-Catolicilor?

Aceste grave abateri teologice ale Romei sunt erezii sau nu?

Daca sunt, asa cum au fost numite de catre Sinoadele si parintii Ortodocsi, nu implica aceasta invaliditatea Tainelor si a succesiunii apostolice a heterodocsilor si a cacodocsilor de acest soi?

Este cu putinta ca plinatatea harului sa existe acolo unde nu se gaseste plinatatea adevarului?

Este cu putinta a-L diferentia pe Hristosul adevarului de Hristosul Tainelor si al succesiunii apostolice?

Succesiunea apostolica a fost mai intai asezata de catre Biserica ca o intarire istorica a pastrarii neintrerupte a adevarului ei. Dar atunci cand adevarul insusi este deformat, ce inteles poate avea o pastrare formala a succesiunii apostolice? Nu au avut adesea marii ereziarhi acest fel de succesiune exterioara? Cum este cu putinta ca si ei sa fie priviti ca purtatori ai Harului?

Si cum este cu putinta ca doua Biserici sa fie socotite „Biserici Surori” nu pentru obarsia lor comuna pre-Schisma, ci pentru asa-zisa lor marturisire, Har sfintitor si preotie comune in pofida marilor lor deosebiri in dogme?

Cine dintre Ortodocsi poate accepta ca adevarat urmas al Apostolilor pe cel infailibil, pe cel cu primatul de autoritate de a stapani asupra intregii Biserici si de a fi conducatorul religios si lumesc al Statului Vatican?

Nu ar fi aceasta o negare a Credintei si a Traditiei Apostolice?

Ori semnatarii acestui document nu stiu ca multi dintre Romano-Catolicii de astazi gem sub piciorul Papei (si sub sistemul sau ecleziologic scolastic si centrat pe om) si doresc sa vina la Ortodoxie?

Cum se poate ca acesti oameni ce sunt chinuiti spiritual si doresc sfantul Botez sa nu fie primiti in Ortodoxie deoarece se presupune ca acelasi Har se gaseste si aici si acolo? Nu ni se cuvine, in acest moment, sa le respectam libertatea religioasa, asa cum cere declaratia de la Balamand cu alta ocazie, si sa le acordam Botezul Ortodox? Ce aparare vom infatisa Domnului daca tinem deoparte plinatatea Harului de la cei ce, dupa ani de chin si de cautare personala, doresc sfantul Botez al Bisericii noastre Una, Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca?

Paragraful 14 al documentului il citeaza pe Papa Ioan Paul II:

„Efortul ecumenic al Bisericilor Surori ale Rasaritului si Apusului, asezat in dialog si rugaciune, este cautarea pentru comuniunea desavarsita si totala, ce nu este nici absorbtie, nici fuziune, ci o intalnire in adevar si dragoste.”

Dar cum este posibila o unire in adevar, cand deosebirile in dogme sunt lasate deoparte si ambele Biserici sunt numite surori in pofida deosebirilor? Adevarul Bisericii este nedespartit intrucat este Insusi Hristos. Dar cand exista deosebiri in dogme, nu poate exista unitate intru Hristos. Din ceea ce stim despre Istoria Bisericii, Bisericile au fost numite Biserici Surori atunci cand tineau aceeasi credinta. Niciodata nu a fost numita Biserica Ortodoxa o sora a oricarei dintre bisericile heterodoxe, indiferent de gradul acestora de heterodoxie sau de cacodoxie.

Ne punem o intrebare fundamentala: este cu putinta ca sincretismul religios si minimalismul doctrinal – produsele secularizarii si umanismului – sa-i fi influentat pe semnatarii ortodocsi ai documentului?

• VEZI MATERIALUL INTEGRAL LA razbointrucuvant.ro: SFANTA CHINOTITA A SFANTULUI MUNTE ATHOS IMPOTRIVA ACORDULUI DE LA BALAMAND SI A EREZIEI “BISERICILOR SURORI”

Tomos patriahal prin care patriarhul Athenagoras şi sinodul său
au ridicat din memoria şi din sânul Bisericii anatema din 1054

Sursa: http://www.ecumenism.ro/cuvinte.asp?id=56

Acest tomos a fost citit în catedrala din Phanar de către patriarhul ecumenic Athenagoras.

ATHENAGORAS
prin mila lui Dumnezeu arhiepiscop de Constantinopol, noua Romă, şi patriarh ecumenic
În numele sfintei, unifiinţialei, dătătoarei de viaţă şi nedespărţitei Treimi.

“Dumnezeu este iubire” (1 Ioan 4,9); iubirea este semnul lăsat de Dumnezeu ucenicilor lui Christos, forţa depozitată în unitatea Bisericii sale şi principiul păcii, înţelegerii şi ordinii, asemănătoare unei perpetue şi luminoase manifestări în sânul ei a Sfântului Duh.

Trebuie deci ca cei cărora Dumnezeu le-a conferit păstorirea Bisericilor Sale să poarte de grijă faţă de acest “legământ al desăvârşirii” (Coloseni 3, 14) şi să dovedească unii faţă de alţii toată atenţia, solicitudinea şi ocrotirea.

Şi dacă vreodată se întâmplă ca milostivirea să se răcească şi ca unitatea în Domnul să fie sfâşiată, trebuie ca răul să fie conştientizat degrabă şi să se încerce remedierea lui.

Însă printr-o misterioasă rânduială a lui Dumnezeu a survenit în Biserică o gravă tulburare; raporturile dintre Biserica Romei şi cea a Constantinopolului au fost puse la încercare iar caritatea ce le ţinea unite a fost grav prejudiciată prin anatema apărută în sânul Bisericii lui Dumnezeu: legaţii Romei, cardinalul Humbert şi cei care-1 însoţeau, l-au anatemizat pe patriarhul Mihail Cerularie şi pe cei doi însoţitori ai săi, în timp ce patriarhul Mihail Cerularie şi sinodul său au anatemizat textul celor care veneau de la Roma cât şi pe cei care îl concepuseră şi colaboratorii lor. Este deci necesar ca Bisericile din Roma şi Constantinopol, imitând bunătatea şi iubirea lui Dumnezeu pentru oameni, să ia atitudine faţă de această situaţie şi să restabilească pacea.

Dar atunci când, în zilele noastre, s-a manifestat bunăvoinţa lui Dumnezeu către noi, indicându-ne calea reconcilierii şi a păcii, între alte maniere şi cu ajutorul oferit de Dumnezeu în favoarea solicitudinii reciproce şi rodnice atât a Romei celei vechi cât şi a celei noi pentru dezvoltarea relaţiilor lor fraterne, s-a apreciat ca fiind bine să se procedeze la rectificarea faptelor trecute şi de a ridica, în măsura posibilă fiecăreia dintre cele două Biserici, aceste obstacole acumulate care pot fi eliminate, şi aceasta pentru progresul, credinţa, edificarea şi desăvârşirea carităţii.

Aşadar noi înşine, împreună cu venerabilii şi respectaţii mitropoliţi, fraţi ai noştri şi bine plăcuţi slujitori împreună cu noi în Christos Domnul, apreciind momentul ca fiind propice ne-am reunit în sinod şi, luând cunoştinţă de dispoziţiile similare luate de vechea Romă, am decis să ridicăm din memoria şi din sânul Bisericii anatema emisă de către patriarhul Mihail Cerularie şi sinodul său.

Noi proclamăm deci în scris că anatema emisă în marea cancelarie a Bisericii noastre în luna iulie a anului salvării 1054, este, începând din acest moment şi în conştiinţa tuturor, ridicată din memoria şi sânul Bisericii prin îndurarea lui Dumnezeu. Care, prin mijlocirea Doamnei noastre, Maica lui Dumnezeu şi pururea fecioara Maria, “Panmakaristos” (pururea fericita), a sfinţilor şi glorioşilor apostoli – Petru, cel dintâi corifeu şi Andrei, cel dintâi chemat – şi a tuturor sfinţilor, doreşte să dăruiască Bisericii pacea în vecii vecilor.

În această credinţă, ca semn perpetuu şi mărturie constantă prezentul act patriahal şi sinodal a fost redactat şi semnat în registrul sacru al sfintei noastre Biserici – şi trimis, într-o copie autentificată sfintei Biserici a vechii Rome, pentru ca aceasta să ia cunoştinţă de hotărârea noastră şi să o depună în arhivele sale.

În anul salvării 1965, a 7-a zi a lunii decembrie a celui de-al patrulea semestru.

Patriarhul Athenagoras de Constantinopol se pronunţă.

Toma din Calcedonia, Hrisostom de Neocezareea, Ieronim de
Rodopolis, Simeon de Irinopolis, Dorotei din insulele Prinţilor,
Maxim din Laodiceea, Hrisostom de Mira, Chirii de Haldias,
Meliton de Heliopolis şi Teira, Emilian de Milet

Citeste si:

• (I) PATRIARHUL ATHENAGORAS SI RIDICAREA ANATEMELOR ASUPRA EREZIEI CATOLICE (declaratie comuna cu Papa Paul al VI-lea)

• PATRIARHUL ATENAGORA IN ROMANIA: BISERICA ROMANA RESPINGEA, IN 1967, DEMERSURILE ACESTUIA FATA DE CATOLICI

• PARINTELE MARCU MANOLIS: MEMORIUL SAU DESPRE ATITUDINILE APOSTATE ALE PATRIARHULUI ATENAGORA

• CINE A FOST PATRIARHUL ATHENAGORAS?

Declaraţia comună a papei Paul al VI-lea
şi a patriarhului Athenagoras exprimând decizia lor
de a ridica din memoria şi din mijlocul Bisericii
sentinţele de excomunicare din anul 1054

Sursa: http://www.ecumenism.ro/cuvinte.asp?id=41

Această declaraţie comună a fost citită în sesiunea solemnă a Conciliului Vatican II de către Monseniorul Jean Willebrands. În acelaşi timp, ea a fost citită de către secretarul Sfântului Sinod, în catedrala din Phanar.

1. Pătrunşi de recunoştinţă către Dumnezeu pentru favoarea pe care, în îndurarea sa, le-a făcut-o de a se întâlni frăţeşte în locurile sfinte, – unde, prin moartea şi învierea Domnului Iisus, a fost desăvârşit misterul salvării noastre şi, prin revărsarea Sfântului Duh, a luat naştere Biserica -, papa Paul al Vl-lea şi patriarhul Athenagoras I-ul n-au pierdut din vedere planul pe care l-au conceput începând de atunci, fiecare pentru comunitatea sa, de a nu omite nimic din gesturile care inspiră caritatea şi care pot uşura dezvoltarea raporturilor fraterne inaugurate astfel între Biserica romano-catolică şi Biserica ortodoxă din Constantinopol. Ei sunt hotărâţi să răspundă astfel chemării harului divin care conduce astăzi Biserica romano-catolică şi Biserica ortodoxă ca şi pe toţi creştinii spre a depăşi diferendele pentru a fi din nou “Unul” aşa cum Domnul Iisus a cerut-o Tatălui Său pentru ei.

2. Printre obstacolele care se găsesc pe drumul dezvoltării acestor raporturi fraterne de încredere şi respect, figurează amintirea deciziilor, actelor şi incidentelor penibile, care au condus în 1054 la sentinţa de excomunicare emisă contra patriarhului Mihail Cerularie şi a altor două personalităţi prin legaţii scaunului roman, conduşi de către cardinalul Humbert, legaţi care au fost ulterior ei înşişi obiectul unei sentinţe similare din partea patriarhului şi a sinodului constantinopolitan.

3. Nu se poate ca aceste evenimente să mai fie ceea ce au fost în acea perioadă deosebit de tulbure a istoriei. Dar astăzi când o judecată mai senină şi mai echitabilă a fost îndreptată asupra lor, este important să recunoaştem excesele de care ei (cei care le-au pricinuit – n.tr.) au fost dezonoraţi şi care au atras mai târziu consecinţe depăşind, – atât cât putem noi să înţelegem acest lucru -, intenţiile şi previziunile autorilor lor a căror cenzură era îndreptată către persoanele vizate şi nu către Biserici, neintenţionând să rupă comuniunea eclezială dintre Scaunul Romei şi cel de la Constantinopol.

4. Este motivul pentru care papa Paul al Vl-lea şi patriarhul Athenagoras I-ul şi sinodul său, dorind cu siguranţă să exprime dorinţa comună de dreptate şi sentimentul unanim de caritate al propriilor credincioşi şi invocând cuvântul Domnului: “Aşadar, dacă îţi aduci darul tău la altar, iar acolo îţi aminteşti că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă-ţi darul tău acolo, dinaintea altarului, şi du-te mai întâi de te împacă cu fratele tău, apoi vino şi adu-ţi darul tău” (Matei 5, 23-24), au declarat într-un acord comun:

1. că regretă cuvintele ofensatoare, reproşurile fără temei şi gesturile condamnabile care, de o parte şi de cealaltă, au marcat şi au însoţit nefericitele evenimente ale acelei epoci;
2. că, de asemenea, regretă şi ridică din memoria şi din sânul Bisericii sentinţele de excomunicare care le-au urmat şi a căror amintire acţionează până în zilele noastre ca un obstacol în calea reconcilierii în caritate, şi doresc ca să fie uitate;
3. că deplâng, în sfârşit, neplăcutele precedente şi evenimente ulterioare care, sub influenţa diferiţilor factori, printre care amintim aici neînţelegerea şi mefienţa mutuală, au condus în final la ruptura efectivă a comuniunii ecleziastice.

5. Acest gest de dreptate şi iertare reciprocă, este conştientizat de către papa Paul al VI-lea, patriarhul Athenagoras şi sinodul său ca nefiind suficient pentru a pune capăt diferendelor mai vechi sau mai noi care subzistă între Biserica romano-catolică şi Biserica ortodoxă şi care, prin lucrarea Sfântului Duh, vor fi surmontate graţie purificării inimilor, părerii de rău pentru nedreptăţile istorice ca şi datorită unei voinţe eficace de a ajunge la o înţelegere şi o expresie comună a credinţei apostolice şi a exigenţelor sale.

În desăvârşirea acestui gest, alături de toate acestea, sperăm ca el să fie bineplăcut lui Dumnezeu – care este gata să ne ierte în măsura în care ne iertăm unii pe alţii – şi apreciat de întreaga lume creştină, dar mai ales de Biserica romano-catolică şi de Biserica ortodoxă ca expresie a unei sincere voinţe reciproce de reconciliere şi ca o invitaţie la continuarea într-un spirit de încredere, de respect şi de caritate mutuală, a dialogului care le conduce, cu ajutorul lui Dumnezeu, să trăiască din nou cel mai mare bine al sufletelor şi instaurarea împărăţiei lui Dumnezeu, în deplina comuniune a credinţei, de înţelegere fraternă şi de viaţă sacramentală care exista între ele în timpul primului mileniu al vieţii Bisericii.

7 decembrie 1965

Citeste si:

• PATRIARHUL ATENAGORA IN ROMANIA: BISERICA ROMANA RESPINGEA, IN 1967, DEMERSURILE ACESTUIA FATA DE CATOLICI

• CINE A FOST PATRIARHUL ATHENAGORAS?

• PARINTELE MARCU MANOLIS: MEMORIUL SAU DESPRE ATITUDINILE APOSTATE ALE PATRIARHULUI ATENAGORA

Sursa: Agentia Basilica

(…) Dialog în dragoste despre viitorul Bisericii

Ultima parte a vizitei a fost dedicată dialogului bilateral, pe marginea următoarelor chestiuni de importanţă majoră: stadiul şi perspectivele lucrărilor în vederea Sinodului Panortodox; problemele privind relaţiile cu celelalte Biserici Creştine şi poziţia Bisericii Ortodoxe în cadrul Consiliului Ecumenic al Bisericilor. Alături de acestea, au mai fost abordate problema aşezămintelor române de la Ierusalim şi prezenţa românească la Sfântul Munte.

Parte a unui turneu al Patriarhului Ecumenic pe la principalele Biserici Ortodoxe, vizita lui Atenagora la Bucureşti mai avea menirea să deblocheze dialogul interortodox pe marginea Sinodului şi a relaţiilor cu celelalte biserici creştine, în special cea Romano-Catolică.

În chestiunea convocării Sinodului panortodox, Biserica Ortodoxă Română adoptase o atitudine entuziastă. Conform mărturisirii patriarhului Justinian, partea română luase foarte în serios temele propuse pentru viitorul Sinod în timpul primei conferinţe de la Rhodos. Cei mai buni teologi români le analizaseră, făcuseră propuneri, iar rezultatele fuseseră deja publicate în revistele bisericeşti. Patriarhul României constata cu amărăciune că acest lucru nu a fost făcut de toată lumea, iar lucrurile tind să treneze. Cu toate acestea, partea română a manifestat înţelegere şi deschidere faţă de noile propuneri ale delegaţiei Patriarhiei Ecumenice, care propunea un nou format de pregătire a Sinodului panortodox.

Însă, în ceea ce priveşte chestiunea raporturilor cu Biserica Romano-Catolică, partea română s-a dovedit mai reţinută decât patriarhul ecumenic. Biserica Ortodoxă Română se arăta deschisă spiritului ecumenic, prin care înţelegea promovarea dialogului şi a înţelegerii dintre diferitele confesiuni creştine. Însă acest ecumenism nu însemna nici confuzia limbilor, nici o suprastructură bisericească coordonatoare, şi cu atât mai puţin o unire a Bisericilor.

După Conciliul Vatican II, Biserica Romano-Catolică promova intens ideea unirii bisericilor, iar patriarhul Atenagora era la rându-i un adept al refacerii unităţii Bisericii. Conform unui discurs ţinut la Bucureşti, el credea că Schisma din 1054 era consecinţa orgoliilor a doi oameni: cardinalul Humbert şi patriarhul Mihail Cerularie, şi că doi oameni, apropiaţi prin iubirea în Hristos, Sanctitatea Sa şi papa Paul al VI-lea, pot să facă să dispară o rană veche de 1.000 de ani. Această iubire a aproapelui ar fi mai puternică decât toate considerentele teologice, iar unitatea Bisericii trebuie realizată înaintea definitivării dialogului teologic. De aceea, în anul 1965, în calitate de urmaş al lui Mihail Cerularie, patriarhul Atenagora a ridicat, împreună cu papa Paul al VI-lea, anatemele aruncate cu 1.000 de ani în urmă. Gestul, spectaculos în sine, nu a întrunit adeziunea tuturor ortodocşilor, lucru accentuat de continuarea pretenţiilor Bisericii Romano-Catolice de unică depozitară a adevărului lui Hristos şi de ideea realizării unităţii Bisericii prin câte de uniaţie.

În acest caz, partea română a arătat patriarhului Atenagora că este disponibilă la dialog, însă respingea pretenţiile catolice şi soluţia uniaţiei: ‘Aşteaptă răbdătoare şi hotărâtă să se realizeze toate premisele unei frăţietăţi adevărate între biserici, plină de dragoste adevărată şi lipsită de pretenţii de dominaţie lumească’. Sanctitatea Sa a acceptat punctul de vedere român, subliniind continuarea dialogului dintre Biserici şi evidenţierea justeţii poziţiilor ortodoxe în cadrul acestui dialog. (…)

Citeste si:

• CINE A FOST PATRIARHUL ATHENAGORAS?

• PARINTELE MARCU MANOLIS: MEMORIUL SAU DESPRE ATITUDINILE APOSTATE ALE PATRIARHULUI ATENAGORA

Preafericitul Patriarh Atenagora I (greceşte: Αθηναγόρας Α’ ), născut Aristokles Spyrou (Αριστοκλής Σπύρου), a fost al 268-lea succesor al Apostolului Andrei şi Patriarh Ecumenic al Constantinopolului din 1948 până în 1972.

Viaţa laică

Patriarhul Atenagora s-a născut în Vasilikón, lângă Ioánnina, Epir, Grecia, în 25 martie 1886. Fiul unui doctor de ţară, mama sa a murit pe când el avea doar 13 ani. A studiat la Şcoala Teologică Patriarhală din Halki, absolvind în 1910. După absolvire a fost tuns călugăr şi hirotonit diacon, primind numele de Atenagora. A slujit ca arhidiacon în Eparhia de Pelagonia înainte de a deveni secretarul Arhiepiscopului Meletie al Atenei (şi viitor patriarh ecumenic) în 1919. A fost hirotonit la rangul de episcop ca Mitropolit de Corfu în decembrie 1922, pe când încă era diacon.

Arhiepiscop de America

În 1930 la întoarcerea dintr-o călătorie în Arhiepiscopia Ortodoxă Greacă a Americii, Mitropolitul Damaschin i-a recomandat Patriarhului Fotie al II-lea să-l numească pe Atenagora Arhiepiscop al Americilor de Nord şi de Sud. Damaschin a simţit că Atenagora era cel mai potrivit să rezolve numeroasele probleme ale acestei arhiepiscopii, iar Fotie a făcut numirea în 30 august 1930.

Atunci când el a preluat această poziţie în 24 februarie 1931, Atenagora s-a confruntat cu sarcina de a face pace şi armonie într-o eparhie care fusese răvăşită de disensiunile dintre roialişti şi venizelişti şi care practic împărţise ţara în două eparhii independente. Pentru a corecta această situaţie, el a centralizat administraţia bisericească în birourile arhiepiscopale cu toţi ceilalţi episcopi ca vicari, numiţi ca asistenţi ai arhiepiscopului, fără eparhii şi drepturi administrative de sine stătătoare.

În timpul păstoririi sale de 18 ani, el a lucrat activ cu comunităţile sale pentru a facilita aceste reforme, în parte şi prin mărirea importanţei şi activităţii congreselor cler-laicat. El a înfiinţat societatea de femei Philoptochos, braţul filantropic al Bisericii, la fel ca şi un orfelinat şi Academia Sfântul Vasile. De asemenea, el a fondat primul seminar ortodox grec din America: Şcoala de Teologie Sfânta Cruce. Abilităţile sale de conducere i-au permis să facă faţă opoziţiei iniţiale iar ulterior să câştige iubirea şi devotamentul turmei sale.

Patriarhia

În 1 noiembrie 1948, Atenagora a fost ales Patriarh al Constantinopolului, şi a zburat la Istambul în avionul personal al preşedintelui Sua Harry Truman. Ca patriarh, el a fost pe deplin implicat în Consiliul Mondial al Bisericilor şi în îmbunătăţirea relaţiilor cu Papa. Lungă sa slujire s-a încheiat în 7 iulie 1972, în Istambul.

Întâlnirea din 1964 cu Papa Paul al VI-lea în Ierusalim a dus la ridicarea reciprocă a Bulelor de Excomunicare care au dus la Marea schismă din 1054. Acest a fost un pas semnificativ spre restaurarea comuniunii dintre Roma şi Constantinopol. A dus la Declaraţia Comună Catolică-Ortodoxă din 1965, care a fost citită public în 7 decembrie 1965, simultan la o şedinţă publică la Conciliul Vatican II în Rome şi într-o ceremonie specială în Istanbul. Declaraţia nu a încheiat schisma, dar a arătat o dorinţă de reconciliere între cel două biserici. Cu toate acestea, nu toţi ortodocşii au împărtăşit acest sentiment, inclusiv Mitropolitul Filaret, care a scris o scrisoare patriarhului în acelaşi an.

Citate

Extrase din Conversaţii cu Patriarhul Atenagora:

“Nu neg existenţa diferenţelor dintre Biserici, dar spun că trebuie să schimbăm modul nostru de a ne apropia de ei. Şi întrebarea referitoare la metodă este în primul rând psihologică, mai mult decât o problemă spirituală. Timp de secole au existat conversaţii între teologi, dar ei nu au făcut nimic în afară de a-şi întări poziţiile.”

“Aceia care mă acuză de sacrificarea Ortodoxiei unui obsesii oarbe a dragostei au o concepţie foarte deficitară a adevărului. Ei o fac într-un sistem pe care îl au, care îi reasigură, când ceea ce este într-adevăr, este slăvirea vie a Dumnezeului viu, cu toate riscurile implicate în viaţa creativă. Iar noi nu suntem stăpânii lui Dumnezeu; El este Cel care ne ţine şi ne umple cu prezenţa Sa proporţional cu smerenia şi dragostea noastră. Doar prin iubire îl putem slăvi pe Dumnezeul iubirii, doar dăruindu-ne şi împărţindu-ne şi sacrificându-ne pe noi înşişi îl putem slăvi pe Dumnezeu care, pentru mântuirea noastră, s-a sacrificat pe El Însuşi şi a mers la moarte, la moarte pe cruce.”

“Ortodoxia, dacă mergem la originile tradiţiei ei măreţe, va fi mărturia smerită şi credincioasă a Bisericii nedespărţite. Bisericile ortodoxe, prin apropierea lor însăşi în respect reciproc şi dragoste, vor porni o mişcare de frăţietate care va trce prin toată lumea creştină, dând exemplul comunităţii libere a Bisericilor surori, unite prin aceleaşi taine şi aceeaşi credinţă. Cât priveşte credinţa ortodoxă, centrată pe slăvirea şi slujirea ei liturgică şi pe sfinţenie, va aduce criteriul experienţei spirituale la dialogul ecumenic, un criteriu care ne va permite să descurcăm adevărurile parţiale din propriile limitări astfel încât acestea să poată fi reconciliate într-o mai mare plenitudine a adevărului.”

“Dar noi ortodocşii, suntem noi demni de Ortodoxie ? Ţinând cont de eforturile pe care le-am făcut în ultimii ani, ce fel de exemplu dau Bisericile noastre ? Suntem uniţi în credinţă şi suntem uniţi în potir, dar am devenit străini unii de alţii şi uneori rivali.”

Citeste si:

• PARINTELE MARCU MANOLIS: MEMORIUL SAU DESPRE ATITUDINILE APOSTATE ALE PATRIARHULUI ATENAGORA

• EPISTOLA CUVIOSULUI PAISIE AGHIORITUL – DE MARE ACTUALITATE SI DUPA 40 DE ANI!

Văzând marea furtună care a fost stârnită în Biserica noastră din pricina diferitelor mişcări filo-unioniste şi a legăturilor Patriar­hului [Atenagora] cu Papa, am fost cuprins şi eu de durere ca cel ce sunt şi eu fiu al ei şi am considerat că este bine ca, în afară de rugăciunile pe care le fac, să trimit şi eu o bucăţică de aţă – ca un monah sărac ce mă aflu – pentru a fi de folos, fie şi pentru a face o mică cusătură la veşmântul rupt în bucăţele al Maicii noastre. Cred că veţi face dragoste şi o veţi folosi, publicându-o în ziarul religios al Sfinţiei Voastre. Vă mulţumesc.

Mai întâi, aş vrea să cer iertare de la toţi pentru că îndrăznesc să scriu ceva, deşi nu sunt nici sfânt, nici teolog. Cred că vor înţe­lege toţi că cele scrise de mine nu sunt altceva decât o durere pro­fundă a mea pentru, din păcate, poziţia şi iubirea lumească a Pa­triarhului nostru Atenagora. Precum se vede, el a iubit o altă fe­meie, una modernă, care se numeşte Biserica papistaşă, deoarece Bise­rica noastră Ortodoxă nu-i face nici un fel de impresie, fiindcă este foarte cuviincioasă. (…)

• Parintele Epifanie: IUBIRE ŞI ADEVĂR (Epistolă către Patriarhul ecumenic)

Prea Fericite,

Pretextul pentru trimiterea prezentei mi-a fost dat recent de epistola unei alese obşti monahale din Sfântul Munte, prin care îşi exprima neputinţa de a continua să vă pomenească la slujbe şi a cerut părerea smereniei mele în privinţa aceasta. Dar măcar de ar fi numai această epistolă! Aproape zilnic sunt asediat prin apeluri personale şi epistole de mulţi clerici care spun că au ajuns la capătul răbdării. Zilnic stăm şi primim neliniştea mulţimilor de suflete evlavioase. Zilnic ne nevoim să alungăm din multe conştiinţe sminteli grele provenite din declaraţiile sau acţiunile Prea Fericirii Voastre, în fine, zilnic suntem ocărâţi – prin viu grai şi în scris – de oameni ajunşi la capătul răbdării, ce ne numesc „fricoşi” şi „trădători” fiindcă vă suferim.

Prea Fericite,

Atât Prea Fericirea Voastră cât şi cei care vă urmează cântaţi pe toate glasurile troparul „Iubirii“. Iubire, iubire, iubire! „Iubire fără condiţii şi fără limite“. În numele acestei iubiri, în numele acelei iubiri, în numele celeilalte iubiri… Lucru curios! Dacă inima Prea Fericirii Voastre revarsă atâta iubire şi din ea izvorăsc râuri îmbelşugate ce ajung până la marginile Apusului şi se fac mare unde, în tihnă şi cu plăcere, înoată mulţimea de eretici, cum nu dăruiţi câteva picături de iubire şi sărmanilor ortodocşi? Acelor ortodocşi care se smintesc văzând pe patriarhul ortodox al Constantinopolului că – în numele iubirii! – nesocoteşte Sfinte Canoane, că răstoarnă tradiţii de veacuri, că dărâmă ziduri de apărare, că mută hotare pe care le-au aşezat Prea Sfinţi Părinţi ai Bisericii. Pentru aceştia au secat izvoarele iubirii Prea Fericirii Voastre? Pentru aceştia nu există nici o fărâmă de afecţiune? Nici măcar o urmă de milostivire sau îndurare? Aşadar, iubire pentru eretici, iar pentru ortodocşi nepăsare şi dispreţ! În cele din urmă, încotro îndreptaţi Biserica, Prea Fericite?

Dar oare îi iubiţi cu adevărat pe eretici? Ascultaţi, Prea Fericite, un adevăr paradoxal: NU! (…)

(…) Această atitudine o transmite şi „memoriul de apărare” de mai jos al diaconului Marcu Manolis pe care l-a redactat prin iunie 1970, a doua zi după prigoana pe care a exercitat-o asupra sa Arhiepiscopul Ieronim I, pentru că Părintele Marcu a refuzat să participe la pomenirea pentru restabilirea sănătăţii ereziarhului arhiecumenist şi mason Atenagora (într-o seară a lunii martie 1970, de la sfârşitul slujbei vecerniei) şi i-a îndemnat pe credincioşii participanţi de la Mănăstirea Petraki ca nici ei să nu participe, ci să îl urmeze ieşind din Biserică. Acelaşi lucru l-a repetat şi în ziua următoare, după Liturghia Darurilor mai-înainte sfinţite.

Alăturăm exemplara sa apărare:

„MEMORIU DE APĂRARE

Chiar în momentele în care Arhiepiscopia Atenei a ordonat prin enciclică clericilor ei să săvârşească pomeniri pentru restabilirea sănătăţii Patriarhului Ecumenic Atenagora şi să psalmodieze împreună cu poporul Bisericii „Întru mulţi ani stăpâne…”, Sanctitatea Sa  Patriarhul Ecumenic în interviul dat către ziaristul unui cotidian atenian a lansat încă o acuzaţie împotriva Sfintei Biserici şi împotriva bravilor apărători ai Ortodoxiei, a celor care au luptat ca mireasa lui Hristos să nu fie supusă papismului arogant.

Iată care sunt aceste declaraţii inimaginabile:

“În anul 1054 când s-a făcut schisma existau diferenţe mai grave decât cele de astăzi, dar a continuat să existe potirul comun, care atunci nu a fost întrerupt. Aruncându-se anatema, a urmat să nu mai avem nici comuniunea sacramentală. Care este piedica? Le cer teologilor să îmi spună acest lucru. Vrem sau nu vrem unire? Nu este posibil să ne rugăm în Biserici «pentru unirea tuturor» şi să evităm unirea. Fie suntem sinceri, fie suntem ipocriţi atunci când ne rugăm pentru Unirea Bisericilor. Teologii sunt chemaţi să găsească soluţie. În ce priveşte FILIOQUE, nu cred să existe impediment.”

Însă aşa cum în mod corect a remarcat însuşi Prea Fericitul

„Biserica Răsăritul de mai bine de două secole a răbdat aşteptând respect din partea infatuatei Rome în ce priveşte deciziile Sinoadelor Ecumenice”.

Faptul că adaosul la Simbolul de credinţă, într-adevăr, se propunea ca învăţătura nedefinită a Papilor, care, e drept, nu fusese definită, însă nici nu era susţinut (Simbolul) cel nealterat. Că pretenţia primatului a fost, într-adevăr, urmărită, dar niciodată impusă. Că infailibilitatea nu a existat. Că atâtea inovaţii liturgice nu au fost acceptate, dar au fost introduse după schismă. Că alterări ale tainelor, aşa cum s-a întâmplat mai târziu, nu existau. Căci părăsind cuvântul Iconomiei şi adaptându-se Sfintelor Canoane, de atunci pentru Biserică

„nu a mai fost posibil să se întoarcă la perioada Iconomiei, cu atât mai mult cu cât Roma se întărea în slăvirea ei eretică, lucru confirmat de multele încercări nereuşite de unire, ca şi de hotărârile marilor Sinoade locale …”

După schismă, Biserica Romei s-a transformat într-un Cezaropapism ostil, cu Cruciade, cu Sfânta Inchiziţie, cu filozofie în loc de teologie, cu trupesc în loc de duhovnicesc, cu secularitate în loc de transcendenţă. Astăzi papismul nu este Roma cea Veche dinainte de Schismă. (Ziarul Ὀρθόδοξος Τύπος, decembrie 1968, p. 1).

De asemenea, arhimandritul Iustin Popovici spune următoarele despre infailibilitatea papală:

„Dogma despre infailibilitatea Papei nu este doar erezie, ci panerezie. Pentru că nici o altă erezie nu s-a ridicat atât de radical şi atât de plenar împotriva Dumnezeu-Omului Hristos şi împotriva Bisericii Lui, aşa cum a făcut-o papismul prin dogma despre infailibilitatea Papei-omul. Nu există îndoială, dogma această este erezia ereziilor, o revoltă fără precedent împotriva Dumnezeu-Omului Hristos. Dogma aceasta este, vai!, exilarea atroce a Domnului nostru Iisus Hristos de pe pământ, o nouă trădare a lui Hristos, o nouă Răstignire a Domnului, doar că nu pe lemn, ci pe crucea de aur a umanismului papal (Omul şi Dumnezeu-Omul, p. 159).

Patriarhul, în zelul lui de a se realiza în grabă o unire a Ortodoxiei cu sămânţa tuturor ereticilor ajunge până în punctul de a-i condamna netulburat şi pe Sfinţii Părinţi, pe cei care au păzit  Sfânta Ortodoxie nevătămată, ca ipocriţi:

„Vrem unirea sau nu o vrem etc”.

Aşa încât, ipocriţi erau Marele Fotie, care cu atâta vehemenţă a luptat împotriva Filioque, Sfântul Grigorie Palama, Sfântul Marcu Eugenicul şi înţeleptul său învăţător Iosif Vrienios, Ghenadios Scholarios, primul patriarh de după căderea Constantinopolului, Ieremia Tranos şi recent proclamaţii, şi oficial, ca sfinţi de către Patriarhia Ecumenică, Nicodim Aghioritul, Cosma Etolul şi Nectarie al Pentapolei.

Predica antiortodoxă a ecumeniştilor şi în special a corifeului acestora, a Patriarhului Atenagora, constituie o dezmembrare a Ortodoxiei, aşa cum foarte îndreptăţit scrie arhimandritul Spiridon Bilalis în noua lui carte „Apostolia ecumenică a Ortodoxiei”. Iată şi citatul respectiv:

„«Puternica teologie neopatristică» a ortodocşilor ecumenişti constituie o dezmembrare a Ortodoxiei. Patriarhul ecumenic Atenagora, recent, a predicat în favoarea căsătoriei clericilor după hirotonie:

«mă declar clar în favoarea căsătoriei clericilor şi după ce se hirotonesc. Nu există vreun impediment -  căsătorie sau hirotonie… Într-o şedinţă a clericilor şi mirenilor din cadrul Bisericii Americii am hotărât acest lucru şi voi fi rezolvat această problemă, dar eu nu am anticipat să fiu chemat aici”.

În mod lămurit şi categoric canonul 6 al Sinodului V-VI Ecumenic interzice ca ipodiaconul, diaconul şi preotul

„după hirotonia făcută asupra lui să se căsătorească, fapt care constituie concubinaj, iar cei care îndrăznesc să o săvârşească sunt caterisiţi. Dacă deci ar dori să se unească cu femeie după legea căsătoriei, cei care aspiră la cler, înainte de hirotonia în ipodiacon sau diacon sau preot sa să o facă”.

„Puternica teologie neopatriastică”, care a dezmembrat cele definite de Sfintele Sinoade Ecumenice, se declară făţiş în favoarea căsătoriei clerului după hirotonie, ceea ce atrage după sine caterisirea. Se pare că teologica ecumenistă se aliniază după exemplul lui Luther, al celui care a renunţat la Tradiţia Bisericii şi s-a căsătorit după hirotonia sa. „Neopatrismul” ecumeniştilor a introdus şi „potirul comun”, fără întoarcerea la credinţa ortodoxă a ereticilor romano-catolici. Este clar că „puternica teologie neopatristică” care a dispreţuit dumnezeieştile dogme şi sfintele canoane se grăbeşte să arunce Biserica Ortodoxă în pâlnia absorbantă a papismului şi protestantismului atot-devoratoare. Acesta este dispreţul ecumeniştilor ortodocşi faţă de dogmele credinţei ortodoxe, dus până la punctul în care Patriarhul ecumenic Atenagora afirmă că teribila erezie Filioque care a pervertit dogma despre Sfânta Treime şi a fost caracterizată de Marele Fotie ca „glas blasfemiator şi luptător împotriva lui Dumnezeu”, nu constituie o piedică în unirea Bisericilor:

„În ce priveşte Filioque nu consider că constituie impediment”, a declarat.

Însă toate aceste prejudicieri – şi multe altele pe care le omit din lipsă de timp – asupra Ortodoxiei şi asupra rânduielii canonice şi conducerii Bisericii din partea Patriarhului Atenagora sunt, din punct de vedere canonic, condamnabile şi este vrednic de mirare cum de a rămas încă pe tronul patriarhal.

Iată cât de exact scrie, între altele, Mitropolitul Mesimvriei, Emanuil, în lucrarea sa «Ἐξομολογιτική» (Despre Spovedanie), vol 2, Atena, 1965:

„În ce priveşte păcatul ‘prejudicierii ortodoxiei’ se cere … d) cei care se lasă momiţi de străini, de cei de alte credinţe, de eretici, de schismatici, slăbesc autoritatea Ortodoxiei, o pervertesc şi împing la revoltă, la scandal, la apostazie pe creştinii ortodocşi”,

adică aşa cum acţionează Patriarhul Atenagora. Iată şi canonisirea acestui păcat:

„Privarea de harurile Bisericii în cazul aderărilor nebuneşti, cu adevărat orbeşti (la alte credinţe), sub diferite pretexte, spre subminarea Ortodoxiei”.

Şi într-adevăr. Răul pe care l-a înfăptuit de curând Patriarhul Atenagora în detrimentul Bisericii Ortodoxe a Greciei şi al turmei ei ortodoxe este mare şi incalculabil.

Vrednicul de pomenire Fotios Kontoglou a întreţinut o corespondenţă cu el şi cu Mitropolitul de Derkoi, Iakovos. Le-a scris multe scrisori de avertizare în speranţa că poate se vor abţine de la faptele lor. Iată ce scrie într-una dintre ele adresată personal Patriarhului Atenagora:

„Dorinţa Prea Fericirii Voastre şi a celor dimpreună cu Prea Fericirea Voastră ca Biserica Ortodoxă să se supună Papei şi zelul inexplicabil în acest sens din partea Prea Fericirii Voastre au umplut inima noastră de o durere şi mâhnire de nedescris. Urechile noastre încă ţiuie la această auzire cumplită …” (vezi scrisoarea întreagă în „OT”, aprilie 1965).

Deja ne-am separat în Grecia între unionişti şi antiunionişti. Şi mulţi fraţi ai noştri ortodocşi nou-calendarişti, scandalizaţi de predica antiortodoxă a Patriarhului Ecumenic, au aderat la vechii-calendarişti, aşa cum a scris şi Înalt Prea Sfinţitul Methimniei, Iakovos, în adresa sa către Sfântul Sinod.

Dacă nu există o opoziţie viguroasă şi o condamnare imediată a liniei trădătoare a Patriarhului Atenagora şi va avea succes planul său printr-o unire în pripă, atunci se vor împlini deplin prin Patriarhul Atenagora şi cei deopotrivă cu el, cuvintele stâlpului ortodoxiei, ale Sfântului Marcu Eugenicul:

„Cei ce au fost cinstiţi şi înălţaţi mai presus de valoarea lor de către Biserica lui Hristos, au necinstit-o şi i s-au făcut nefolositori, pentru că s-au amestecat cu cei excomunicaţi de mulţi ani, cu cei căzuţi şi supuşi anatemei cu zecile de mii, şi pentru că au pângărit mireasa cea nepângărită a lui Hristos”.

De aceea, credem cu fermitate că mai ales în aceste zile tragice pentru Biserică

„este nevoie ca cei care Îl iubesc pe Dumnezeu să se aşeze cu fermitate în poziţie de luptă prin faptele lor şi să fie totdeauna gata să înfrunte primejdii pentru credinţă” (ibidem).

Pentru toate acestea sunt profund mâhnit, pentru că sunt chemat în apărarea unei probleme care a fost lămurită deja în mărturisirea de credinţă ortodoxă.

Din păcate, este deja comună conştiinţa că Prea Fericitul Patriarh Atenagora, după câte spune, scrie şi înfăptuieşte, s-a afundat în erezie şi a apostaziat de la vechea tradiţie a Sfintei noastre Biserici, pentru care atâtea sfinte lupte s-au dat şi a curs atâta sânge de slăviţi mucenici.

Această credinţă o împărtăşesc înalţi ierarhi destoinici ai Bisericii Greciei, care în multe chipuri mărturisesc, şi care deja au încetat să îl mai pomenească. De asemenea, aproape toate mănăstirile Sfântului Munte au încetat pomenirea Patriarhului Atenagora. Dar şi iluştri profesori universitari şi-au exprimat public convingerile ferme asupra acţiunilor şi declaraţiilor anti-ortodoxe ale Patriarhului Ecumenic.

Cred cu fermitate că constituie o acţiune necanonică şi din punct de vedere canonic demnă de condamnat ca Patriarhul Atenagora să treacă, absolut după propria-i voinţă şi fără o decizie a Sinodului Ecumenic, la respingerea tradiţiei de veacuri, fapt pe care de altfel l-a declarat şi vrednicul de pomenire Arhiepiscop al Atenei, Hrisostom.

Depun deci în fotocopie şi scrisorile vrednicului de pomenire Mitropolit de Trikka şi Stagoi, Dionisios, din care reiese că acesta condamna categoric şi fără ocolişuri faptele inadmisibile ale Patriarhului Atenagora şi dă dreptate unui monah al Mănăstirii Grigoriu care şi-a părăsit mănăstirea de metanie din motive de conştiinţă. Pentru că nu s-a mulţumit doar cu întreruperea pomenirii Patriarhului, care se făcuse acolo. Dar s-a scandalizat pentru că mănăstirea sa avea comuniune cu cei care continuau să îl pomenească pe Patriarhul Atenagora.

Iată ce scrie vrednicul de pomenire Dionisios de Trikka:

„Şi sufletul meu este plin de nelinişte din pricina călătoriei Patriarhului la Roma. Şi eu mă tem să nu cadă în vreo capcană a romano-catolicilor. Să îl împiedice însă cineva este imposibil. ‘Încăpăţânarea-i călugărească’ este cunoscută. A spus-o şi o face. Sper să nu jelim şi să plângem fapte care mai mult încă vor lărgi distanţa care desparte pe fiii care se consideră ortodocşi de Prea Fericitul nostru Patriarh Ecumenic” (5-10-1967).

„M-am mâhnit din pricina încercării prin care treceţi. Atât timp însă cât este o chestiune de conştiinţă, nu trebuie să vă mâhnească şi să vă supere. Un singur lucru este rău, păcatul. Toate celelalte, şi prigoanele, şi bolile, şi încercările sunt dovezi ale iubirii dumnezeieşti. Să le răbdăm şi Domnul ne va răsplăti”.

Din nefericire însă la rechizitoriu, diferite lucruri din cele mărturisite mai sus mi se aduc ca acuzaţii.

1. Că, chipurile, am tulburat slujba Pavecerniţei Mari a zilei aceleia. Acest lucru nu este adevărat, pentru că Pavecerniţa Mare se terminase, fiind spuse şi „Pentru rugăciunile …” şi „Aminul”, în timp ce slujba pentru Patriarh cu pomenirea respectivă şi „Pre Stăpânul şi Arhiereul nostru …” nu începuse încă.
2. Că i-am scandalizat pe credincioşi prin mărturisirea mea curajoasă. Acest lucru este inadmisibil. Dimpotrivă, s-a întâmplat contrariul. Din declaraţiile orale sau scrise care mi s-au adresat ale persoanelor care se numărau atunci printre credincioşi, dar şi din alte surse se dovedeşte că cei care au urmărit evenimentul s-au folosit duhovniceşte zidindu-se în Hristos în virtutea mărturisirii Credinţei Ortodoxe, care trebuie să caracterizeze puternic pe orice membru credincios al Bisericii.

Prezint un fragment din scrisoarea unui martor care a văzut şi a auzit.

„ … Îi mulţumesc şi lui Dumnezeu şi ţie că am trăit o asemenea scenă şi clipă. De altfel, nu prea au loc asemenea evenimente, iar când se întâmplă, au loc după buna rânduială şi iconomie dumnezeiască. Să se slăvească Dumnezeu şi Biserica lui Ortodoxă … Eu ca martor adeveresc: cu Dumnezeu, toate s-au întâmplat bine, matur şi drept. Întru nimic exagerat. Dimpotrivă, ai arătat şi ai păşit pe calea cea una a Părinţilor noştri, cea predată nouă, şi împărătească” (semnătura celui care a scris).

Contrariul însă cred că s-ar întâmpla în cazul celor care pun mai puţin preţ pe mărturisirea credinţei decât pe prost-înţeleasa bună purtare şi ţin la o „atitudine ireproşabilă” în clipe în care se pune la încercare conştiinţa credincioşilor asupra credinţei lor. (Nota redactorului: aşa cum se dă mărturie în scrisoarea celui cu numele de Samaras, pe care Părintele Marcu o citează în continuare): „Când am fost informaţi prin «Ἐκκλησιαστικοῦ Ἀγῶνος» („Lupta Bisericească”) despre predica nemaiauzită, inimaginabilă, profanatoare şi blasfemiatoare pe care a ţinut-o Mitropolitul Fanarului Meliton în Duminica Lăsatului Sec de Brânză în biserica mitropolitană din Atena, ne-a cuprins mâhnirea şi dezamăgirea, pentru că, deşi cei mai mulţi dintre cei ce se aflau atunci în biserică erau clerici şi teologi laici şi au auzit acea predică neobişnuită prin impietatea ei, nu s-a găsit nici un creştin ortodox plin de zel care să întrerupă blasfemiile şi nelegiuirile proferate de la amvon.

Din fericire, s-au ridicat repede conştiinţele Ierarhilor evlavioşi şi credincioşi şi ale altora care nu se lasă atraşi de miasma ecumenismului şi cu mult zel au mărturisit şi mărturisesc şi se luptă pentru curăţirea profanării săvârşite şi pentru apărarea războitei şi primejduitei noastre Ortodoxii.

Am primit însă multă mângâiere când am aflat de atitudinea evlaviosului şi credinciosului Diacon, a părintelui Marcu Manolis, care în sfânta biserică a Mănăstirii Petraki, plin de zel dumnezeiesc, asemenea Sfinţilor Părinţi din vechime, a protestat împotriva pomenirii ereziarhului Patriarh de astăzi, care mărturiseşte în continuu şi pe faţă, prin cuvinte şi fapte, opiniile sale eretice”.

Pericolul acestui scandal, al păcatului omorâtor de suflete care se ţine tare pe poziţie, după spusele Marelui Vasilie, m-a îndemnat însă să mă manifest la fel şi ziua următoare.

Desigur, dacă propunerea de rugăciune pentru Patriarhul Atenagora ar fi fost nu doar pentru sănătatea trupului, ci şi pentru pocăinţa şi mântuirea sufletului său, m-aş fi ostenit cu toate forţele mele, ca să săvârşesc cea mai caldă implorare şi rugăciune.

Sunt de asemenea judecat de purtare necuviincioasă. Evident că prin cele de mai sus se dă răspuns. Bineînţeles, nu sunt sfânt, nici desăvârşit în vreuna din cele mai mici virtuţi. Dar dacă cineva se găseşte la înălţimea desăvârşirii să arunce primul piatra asupra mea. Pe acesta care o va face îl îndur şi îl iubesc. Pentru că tot ce va face, chiar şi împotriva mea, din dragoste pentru Hristos o va face.

Permiteţi-mi la sfârşit să închei umila mea apărare cu cuvintele profunde ale marelui teolog şi mărturisitor sârb al Ortodoxiei, Arhimandritul Iustin Popovici, puţin parafrazate:

„Cu smerenie cer iertare, pentru că şi eu atot-păcătosul, cu adevărat atot-păcătosul, am îndrăznit să îngăim aceste puţine cuvinte …

Dacă însă cineva, citind aceste cuvinte se simte jignit, să mă ierte, pentru că din pricina atot-păcătoşeniei mele nu am putut exprima mai bine adevărul. Şi să Îl roage pe Prea Dulcele Domn Iisus, cel milostiv şi mult milostiv faţă de fiecare păcătos care se pocăieşte, să îmi ierte şi mie atot-păcătosului noile mele păcate. Pentru că cred, din toată inima mea cred, că «mult poate rugăciunea stăruitoare a dreptului» (Iacov 5, 16), încă şi pentru unul ca mine, atot-păcătos până în măduva fiinţei mele”.

Marcu Manolis

Diacon

Oρθόδοξος Τύπος, 18.06.2010, pp. 1, 7.Traducere Tatiana Petrache

ECUMENISM
Vezi mai multe video Diverse »

Miercuri, 21 noiembrie, incepind cu ora 16.00, la Café DEKO (in cladirea Teatrului National din Bucuresti), a avut loc o dezbatere pe marginea Acordului de la Ravenna dintre Bisericile Ortodoxe (mai putin cea rusa si cea bulgara), Biserica Romano-Catolica si Biserica Greco-Catolica.
Invitati sa-si spuna punctul de vedere au fost Daniel Barbu – profesor la Universitatea Bucureşti, Petre Guran – istoric al religiilor, Remus Radulescu – jurnalist la Radio România, Mirela Corlatan – jurnalist la “Cotidianul” si Corvin Ariciuc – jurnalist la “Adevărul”. Dar dupa expunerile facute de Daniel Barbu si Petre Guran au putut interveni in discutie toti cei prezenti, intre care Razvan Codrescu, Razvan Bucuroiu (“Lumea credintei” si presedinte AZEC), Gelu Trandafir (“România Libera”), George Damian (“Ziua”), Bogdan Teleanu (Biroul de presa al Patriarhiei Române), Mirel Banica (sociolog al religiilor si publicist la “Dilema veche”).

Intrunirea, moderata de Marius Vasileanu, si-a propus sa lamureasca felul in care a fost reflectat evenimentul semnarii Acordului de la Ravenna si motivatiile acestei reflectari. S-a discutat insa mai mult despre continutul documentului.

[ CITESTE CONTINUAREA ]