Invitaţi: Danion Vasile, Pr. Daniel Benga (prof. Fac. Teologie Bucureşti) şi Pr. Vicenţiu Balint – preot romano-catolic

[ DESCARCA MP3 ]

Întrebarea emisiunii: Se pot unii creştinii fiind atât de diferiţi?

Domnul nostru Iisus Hristos ne-a spus că dacă oamenii vor tăcea, pietrele vor striga. Acest cuvânt s-a adeverit atât în Vechiul Testament, când „dobitocul fără grai, grăind cu glas omenesc, a oprit nebunia proorocului” (II Petru 2, 16), cât şi în Noul Testament prin calul Sfântului Haralambie, de ex., care a mustrat pe torţionarii sfântului.

Acelaşi lucru s-a întâmplat şi în cadrul teribilei „săptămâni de rugăciune pentru unitatea creştinilor”. În ultima seară, joi 25 ianuarie 2007, la slujba desfăşurată în catedrala patriarhală, s-a petrecut o minune dumnezeiască.

După cum este obiceiul, a fost încropită o slujbă foarte politically correct, care să nu ofenseze pe nimeni. În afară de ortodocşi, erau prezenţi reprezentanţi armeni, romano-catolici, greco-catolici, anglicani, luterani, reformaţi şi toţi ascultau slujba. Această pseudo-slujbă conţinea şi citirea unei părţi din Sfânta Evanghelie. Evident, fusese aleasă una care să nu amintească nimic despre vreo posibilă deosebire între adevărul ortodox şi minciunile eterodoxe. Fusese ales textul de la Sfântul Evanghelist Luca, cap. 24, versetele 44-52. Dar, fiindcă gândurile Domnului nu sunt ca gândurile oamenilor (Isaia 55, 8 ), cel care a tehnoredactat la computer vrăjmaşa slujbă a săvârşit o greşeală elementară: în loc să introducă în slujbă textul de la Luca 24, 44-52 a introdus textul de la Faptele Sfinţilor Apostoli 7, 44-52 care se încheia cu următoarele profetice cuvinte, ce au fost citite de episcopul nostru ortodox, în auzul şi spre uimirea tuturor eterodocşilor prezenţi: „Voi cei tari în cerbice şi netăiaţi împrejur la inimă şi la urechi, voi pururea staţi împotriva Duhului Sfânt, precum şi părinţii voştri, aşa şi voi! Pe care dintre prooroci nu l-au prigonit părinţii voştri? Şi au ucis pe cei ce au vestit mai dinainte sosirea Celui Drept, ai cărui vânzători şi ucigaşi v-aţi făcut şi voi acum”.

Din această întâmplare tragem câteva concluzii. Pe de o parte este un semn că asemenea slujbe încropite „pe genunchi”, fără acordul unor comisii liturgice sinodale şi chiar pan-ortodoxe, sunt cu totul nefireşti. Pe de altă parte, Domnul cel milostiv, pentru încălcarea sfintelor canoane, ne-a ruşinat în faţa eterodocşilor, cum că nu ştim să facem deosebirea între textul Evanghelic şi cel al Apostolului. De asemenea, este un semn de întrebare în ce priveşte profesionalismul şi grija pentru mântuirea eterodocşilor din partea unor slujitori ai administraţiei noastre patriarhale.

Dar, mai mult decât toate, este o minune prin care Domnul ne-a arătat, prin cuvintele bineplăcutului său Mucenic Ştefan şi cu rugăciunile Slăvitului Ierarh Grigorie de Dumnezeu Cuvântătorul, a cărui pomenire se săvârşea în ziua aceea, care este atitudinea creştinească autentică pe care trebuie să o avem faţă de cei care s-au lepădat de dreapta credinţă.

Să luăm aminte şi să spunem şi noi precum Valaam după ce a fost mustrat de asină şi de Îngerul Domnului:

„Dacă aceasta nu este plăcut în ochii tăi, atunci mă voi întoarce” (Num. 22, 34).