Maica Domnului: invataturile catolice gresite despre Imaculata Conceptie, Ridicarea la Cer (Asumptiunea), Coredemptrix si despre ”profetiile” de la Fatima

Maica Domnului

Exist? un r?u egal în amândou? ereziile: atunci când oamenii înjosesc Fecioara ?i atunci când, dimpotriv?, ei o sl?vesc peste m?sura cuvenit? (Sfântul Epifanie al Ciprului).

Sursa: Clark Carlton – Adev?rul Ortodoxiei fa?? de Catolicism, editura Ecclesiast, 2010, traducere de Drago? Dâsc?.

Devo?iunea marian? a ap?rut în R?s?ritul cre?tin ?i s-a r?spândit în Apus. A?adar, ar putea s? par? c?, dac? romano-catolicii ?i ortodoc?ii sunt uni?i în privin?a vreunui subiect, acela ar fi închinarea datorat? Maicii Domnului, Maica tuturor cre?tinilor. Din p?cate, adev?rul nu este acesta. A?a cum Biserica romano-catolic? a ad?ugat pe Filioque la Crez ?i a strâmbat dogma Treimii, a?a cum a absolutizat o p?rere unilateral? despre dogma mântuirii ?i a dezvoltat-o într-o complex? teologie a meritului, purgatoriului ?i indulgen?elor, ?i întocmai cum a strâmbat unitatea întru pluralitate fundamental? a Bisericii primare prin transformarea papalit??ii într-o monarhie universal?, tot astfel Roma a dezvoltat înv???tura proprie despre Maica Domnului în ceva cu totul diferit fa?? de înv???tura ?inut? de Biserica primar?.

Punctul principal al disputei îl reprezint? doctrina Imaculatei Concep?ii, definit? ca dogm? de Papa Pius al IX-lea în bula Ineffabilis Deus (1854). De vreme ce ortodoc?ii sunt adeseori acuza?i de interpretare gre?it? – sau, cel pu?in, r?st?lm?cire, voi reproduce paragraful relevant din Catholic Encyclopedia:

În Constitu?ia Ineffabilis Deus din 8 decembrie 1854, Pius al IX-lea a pronun?at ?i definit c? Fericita Fecioar? Maria, «în primul rând datorit? concep?iei sale, printr-un privilegiu unic ?i prin har d?ruit de Dumnezeu, ?inând seama de meritele lui Iisus Hristos, Mântuitorul neamului omenesc, a fost ferit? de orice întinare a p?catului originar». Subiectul acestei imunit??i fa?? de p?catul originar este persoana Mariei în momentul cre?rii sufletului s?u ?i infuziei lui în trupul s?u. Termenul concep?ie nu înseamn? concep?ia activ? sau generativ? a p?rin?ilor ei. Trupul s?u a fost format în pântecele mamei, iar tat?l ?i-a avut rolul obi?nuit în formarea acestuia. Întrebarea nu prive?te neprih?nirea activit??ii generative a p?rin?ilor ei. Nici nu prive?te în mod absolut concep?ia pasiv? (conceptio seminis carnis, inchoata) care, conform firescului naturii, precede infuzia sufletului ra?ional. Persoana este cu adev?rat conceput? atunci când sufletul este creat ?i infuzat în trup. Maria a fost ferit? de orice întinare a p?catului originar din primul moment al însufle?irii sale ?i gra?ia sanctificatoare i-a fost d?ruit? înainte ca p?catul s? aib? vreun efect asupra sufletului ei. Esen?a formal? activ? a p?catului originar nu a fost îndep?rtat? de la sufletul s?u, a?a cum este înl?turat de la al?ii prin botez; el a fost exclus, sufletul nu a existat concomitent cu p?catul. Starea de sfin?enie originar?, inocen?a ?i dreptatea au fost pogorâte asupra ei, prin care fiecare pat? ?i vin?, toate efectele depravate, patimile ?i neputin?ele care legau esen?ial sufletul ei de p?catul originar, au fost înl?turate. Dar ea nu a fost scutit? de pedepsele temporale ale lui Adam – mâhnirea, infirmit??ile trupe?ti ?i moartea. Imunitatea fa?? de p?catul originar a fost d?ruit? Mariei printr-o singular? dispens? de la legea universal? din acelea?i merite ale lui Hristos, prin care al?i oameni sunt cur??a?i de p?cat la botez. Maria avea nevoie de Mântuitorul r?scump?r?tor pentru a ob?ine aceast? dispens? ?i pentru a fi absolvit? de necesitatea ?i datoria universal? (debitum) de a fi supus? p?catului originar. Persoana Mariei, ca urmare a originii sale din Adam, ar fi trebuit s? fie supus? p?catului, dar, fiind Noua Ev?, mama Noului Adam, ea a fost, prin sfatul cel ve?nic al lui Dumnezeu ?i prin meritele lui Hristos, ferit? de legea general? a p?catului originar. R?scump?rarea ei a fost chiar opera în?elepciunii mântuitoare a lui Hristos. El este un r?scump?r?tor mai mare care pl?te?te datoria pe care nu ar putea s? o pl?teasc? cel care a c?zut. Aceasta este semnifica?ia termenului Imaculata Concep?ie”.

Doctrina este fascinant? dintr-un mare num?r de motive, ?i nu pu?in datorit? faptului c? i s-au opus unii dintre teologii eminen?i romano-catolici, printre care Bernard, Bonaventura ?i Toma d’Aquino, cu to?ii sfin?i canoniza?i de c?tre Biserica Roman?. Mai mult, a?a cum arat? Hilda Graef în excep?ionala sa carte Mary: A History of the Doctrine and Devotion, primii partizani ai doctrinei, Eadmer ?i Duns Scotus nu au fost canoniza?i de Biseric?1. Într-adev?r, pentru cea mai mare parte din Evul Mediu târziu, doctrina a fost un motiv de disput? între Dominicani (adep?ii lui Toma Aquinatul) ?i Franciscani (adep?ii lui Duns Scotus).

În mod clar, doctrina Imaculatei Concep?ii este rezultatul „dezvolt?rii doctrinare”. Înc? o dat?, Ortodoxia nu o consider? pe aceasta drept o dezvoltare legitim? a expresiei doctrinare, ci o schimbare a substan?ei teologiei. Imaculata Concep?ie nu este doar o gre?eal? teologic?; ea deschide u?a pentru viitoare „dezvolt?ri” înc? mai periculoase decât aceasta.

Înainte de a prezenta obiec?iile ortodoc?ilor, trebuie s? ne ocup?m de o r?st?lm?cire des întâlnit? a surselor patristice. Apologe?ii romano-catolici iubesc s? frunz?reasc? prin lucr?rile primilor P?rin?i ai Bisericii, c?utând pasaje (de obicei, desprinse din context), care sprijin? cutare sau cutare doctrin? romano-catolic? – asem?n?tor cu modul în care protestan?ilor le place s? caute în Biblie versete care sprijin? orice idee nou? ce se întâmpl? s? fie „în vog?” în acea s?pt?mân?. Astfel, atât în presa popular? catolic? cât ?i în unele scrieri academice, se pot g?si diver?i P?rin?i greci cita?i în sprijinul doctrinei Imaculatei Concep?ii. În leg?tur? cu aceasta, este bine s? o cit?m pe Hilda Graef (o romano-catolic?), care pune lucrurile la punct:

În timp ce, în Vest, doctrina ?i devo?iunea marian? s-au dezvoltat considerabil între secolele XI ?i XV, în R?s?rit ei au r?mas, în anumite privin?e, mult mai statici. Pentru c? aici, cele trei influen?e care au determinat în mare parte dezvolt?rile apusene, au lipsit: doctrina augustinian? a p?catului originar, care a jucat un rol decisiv în controversa legat? de Imaculata Concep?ie; un popor laic needucat ?i adesea semi-barbar; ?i scolastica. Cei mai mul?i autori care vor fi, de acum înainte, lua?i în considerare (autorii ortodoc?i ai perioadei medievale – C.C.) au eviden?iat puritatea Mariei în termenii cei mai str?luci?i ?i, prin urmare, se reg?sesc cita?i de c?tre teologii latini, ca martori ai Imaculatei Concep?ii, precum în cartea lui M. Jugie L’Immaculée Conception dans l’Écriture sainte et dans la tradition orientale (Rome, 1952). Pentru a evita prea multele repeti?ii, voi spune o dat? pentru totdeauna: mie mi se pare c? toat? chestiunea a fost privit? de greci într-o alt? lumin? decât de teologii apuseni. În Biserica greac?, p?catul originar nu a jucat acel rol important pe care l-a avut în gândirea apusean? post-augustan?. Înc? de la început, a fost acceptat ca de net?g?duit faptul c? Maria a fost cea mai pur? creatur? cu putin??, cei mai de sus îngeri nefiind excepta?i. Sfântul Ioan Damaschin chiar a considerat concep?iunea sa activ? ca fiind în afar? de p?cat, dar nu a împ?rt??it p?rerea lui Augustin despre p?catul originar ca vin? mo?tenit? transmis? prin actul sexual; pentru Sfântul Ioan Damaschin, chestiunea nu ridica acele probleme ca în cazul teologilor latini. Pentru c? grecii considerau p?catul originar mai mult ca mortalitate, cu toate implica?iile sale, iar Theotokos a fost supus? acesteia; ei nu au îndep?rtat-o de aceasta. Pe de alt? parte, de?i au afirmat deplina puritate a Mariei, s-au ar?tat mai pu?in interesa?i decât teologii apuseni în problema momentului precis când s-a stabilit aceasta. Am putea chiar s? spunem c? latinii priveau problema din punct de vedere istoric, iar grecii – din punct de vedere metafizic; primii erau preocupa?i de momentul în care începuse aceast? puritate, în timp ce ultimii, de faptul existen?ei sale. Din acest motiv, eu nu cred c? poate cineva s? revendice ace?ti autori pentru Imaculata Concep?ie”2.

Exemplu sau excep?ie?

P?rintele Alexander Schmemman afirma odat? c? Imaculata Concep?ie o face pe Fecioara Maria „Marea excep?ie” a umanit??ii, ?i nu „Marele exemplu”. Aceasta este prima obiec?ie la doctrin?: o desprinde pe Maica Domnului de omenire, nu doar prin neprih?nirea sa, ci ?i din punct de vedere calitativ.

Teologii, atât din Apus cât ?i din R?s?rit, au pream?rit neprih?nirea Fecioarei. Într-adev?r, în ansamblu, imnografia R?s?ritului este mai împodobit? ?i exuberant? decât cea din Apus. Prin urmare, cu to?ii sunt de acord c? Fecioara a fost neprih?nit?, dar cum ?i când a fost astfel, ?i ce implica?ii poate avea asupra felului în care ne raport?m la ea? Punctul de pornire al divergen?ei de tradi?ii a fost, a?a cum Graef a ar?tat atât de abil în citatul de mai sus, defini?ia augustan? a p?catului originar ca vin? sau pat? a p?catului lui Adam, care se transmite prin reproducere sexual?3. Astfel p?catul originar este considerat mai întâi de toate ca vin? mo?tenit?. Anselm de Canterbury rafineaz? oarecum acest termen, redefinindu-l ca absen?? a drept??ii originare. De?i Anselm nu a propov?duit Imaculata Concep?ie – el a afirmat clar c? Maria s-a n?scut cu p?catul originar, Graef men?ioneaz? rolul involuntar al lui Anselm în dezvoltarea ideii:

Dac? Maria a fost cea mai curat? dintre toate creaturile, ?i dac? p?catul primordial a fost absen?a drept??ii originare, atunci nu a mai fost nevoie ca a?teptarea efectelor Patimei lui Hristos s? fac? acceptabil? din punct de vedere teologic Imaculata Concep?ie”4.

Aceast? concluzie a fost tras? de ucenicul lui Anselm, Eadmer, care a scris „prima expunere detaliat? a dogmei Imaculatei Concep?ii”5. El a sus?inut c?, dac? un castan a putut cre?te sub spini ?i nu a fost v?t?mat de ace?tia, atunci ?i Dumnezeu a putut s? a?eze lucrurile astfel ca Fecioara s? fie conceput? din p?rin?i p?c?to?i, dar f?r? ca ea s? fie atins? de p?cat. „Cu siguran?? El ar fi putut s? o fac?; a?adar, El a dorit aceasta, El a s?vâr?it aceasta”6.

Desigur, nici un cre?tin-ortodox nu ar putea nega c? Dumnezeu poate face orice dore?te, dar aceasta solicit? reformularea întreb?rii, în sensul „dac? a f?cut sau nu în acest chip”7. C?ci pentru Ortodoxie, omul nu mo?tene?te vina pentru p?catul lui Adam, ci mai degrab? efectele acelui p?cat, ?i anume o fire supus? stric?ciunii ?i mor?ii8. A se re?ine faptul c? Ortodoxia nu a dezvoltat vreodat? cadrul legalist pentru în?elegerea p?catului ?i a mântuirii care s-a dezvoltat în Apusul vorbitor de latin?.

Astfel, a spune c? Fecioara a fost scutit? de la p?catul originar este echivalent cu a spune c? ea a fost scutit? de firea uman?. A se observa c?, în explicarea doctrinei din Enciclopedia Catolic?, se spune c? p?catul originar nu a fost îndep?rtat de la ea, ci exclus în întregime. Ea a fost scutit? de p?catul originar ?i de toate patimile care decurgeau din acesta. Într-adev?r, aceasta o face a fi o excep?ie de la firea uman?, ?i nu îi este spre slav?.

Pentru Ortodoxie, slava Mariei se refer?, în mod precis, la faptul c? ea este un om ca ?i noi, cu o fire uman? supus? patimilor. Sfântul Ioan Maximovici de San Francisco scrie:

Aceast? înv???tur?, care, aparent, pare a dori s? o sl?veasc? pe Maica lui Dumnezeu, în realitate neag? deplin toate virtu?ile ei… Credincio?ia ?i sfin?enia ei s-au ar?tat prin faptul c? ea, fiind «om, cu patimi asemenea nou?», atât de mult L-a iubit pe Dumnezeu ?i I s-a d?ruit Lui, încât, datorit? cur??iei sale, ea a fost în?l?at? deasupra neamului omenesc. Din acest motiv, fiind mai înainte ?tiut ?i mai înainte hot?rât, ea a fost învrednicit? s? fie cur??it? de Duhul Sfânt Care S-a pogorât asupra ei ?i s? nasc? de la El pe Însu?i Mântuitorul lumii. Înv???tura harului lipsei de p?cat a Fecioarei Maria îi neag? acesteia biruin?a sa asupra ispitelor; dintr-o biruitoare vrednic? de a fi încoronat? cu cununi de slav?, aceasta o transform? într-un instrument al providen?ei lui Dumnezeu”9.

Sfântul Ioan scoate în eviden?? aici un lucru important: dac? Maria a fost scutit? de patimi, atunci fiat-ul s?u – acel Fie mie dup? cuvântul t?u – este lipsit de importan??. Nu a fost decât un instrument pasiv în planul mântuirii. Desigur, romano-catolicii ar nega, ?i totu?i aceasta este inevitabila concluzie a doctrinei Imaculatei Concep?ii. Interesant este faptul c? enciclica Papei Ioan Paul al II-lea, Redemptoris Mater, a fost publicat? în Statele Unite sub form? de carte, cu titlul God’s Yes to Man. Îns?, pentru ortodoc?i, Maria reprezint? r?spunsul deplin, liber al omului c?tre Dumnezeu. Fiat-ul ei este „Da-ul” omenirii c?tre Dumnezeu:

Ce î?i vom oferi ?ie, o, Hristoase, Care pentru noi Te-ai ar?tat om pe p?mânt? Fiecare creatur? a Ta Î?i aduce mul?umire. Îngerii Î?i d?ruiesc cântare; cerurile, o stea; Magii, daruri; p?storii, uimirea lor; p?mântul, pe?tera sa; pustia, ieslea; ?i noi Î?i d?ruim ?ie o Maic? Fecioar?” (Minei)10.

Traiectoria gre?it?

Pe lâng? faptul c? Imaculata Conceptie este bazat? pe o în?elegere gre?it? a p?catului originar (?i a cadrului legalist adiacent), la care se adaug? consecin?a de a o face pe Fecioar? o excep?ie de la neamul omenesc, Ortodoxia se opune acestei dogme ?i din pricina tendin?ei naturale (dat fiind contextul) de în?l?are a Maicii Domnului ca egal? lui Dumnezeu Însu?i.

Aceast? tendin?? poate fi deja observat? la aceia care au definit primii doctrina. Eadmer spunea: „Câteodat?, mântuirea este mai rapid? dac? pomenim numele Mariei decât numele Domnului Iisus”11. Motivul este c? Fiul trebuie s? respecte dreptatea strict? a lui Dumnezeu (din nou cadrul legalist!); astfel, dac? se face apel prin Maria, El apreciaz? meritul ei ?i nu lipsa de merit a rug?torului12.

La sfâr?itul secolului al XIV-lea, o c?lug?ri?? franciscan?, Brigita, a sprijinit doctrina Imaculatei Concep?ii cu preten?ia c? a avut „revela?ii” de la Fecioara îns??i. Conform Brigitei, Fecioara scurteaz? via?a p?c?to?ilor pentru ca chinurile lor din Iad s? fie mai pu?ine. Mai mult, ea a afirmat c? Maria ar fi zis: „A?a cum Adam ?i Eva au vândut lumea pentru un singur m?r, tot astfel, eu ?i cu Fiul meu am mântuit lumea cu o singur? inim?” (Revelationes, I, 35). A mers atât de departe încât a numit-o pe Maria Salvatrix13.

Un astfel de limbaj întunec? în mod periculos diferen?a dintre creatur? ?i Creator. Inevitabil, conduce la alte dou? doctrine, cea a Ridic?rii la cer – dogmatizat? în 1950, ?i ideea despre Maria drept Coredemptrix (Co-r?scump?r?toare). Mul?i romano-catolici l-au îndemnat pe Papa Ioan Paul al II-lea s? declare ?i pe aceasta din urm? drept dogm?.

Cu siguran??, Biserica Ortodox? crede c? trupul Maicii Domnului a fost ridicat la cer. Acest lucru este pr?znuit la S?rb?toarea Adormirii Maicii Domnului de pe 15 august. Îns? bula papal? care define?te dogma Asump?iunii la cer (Munificentissimus Deus) este, în mod deliberat, neclar? acolo unde ar trebui s? se spun? dac? ea a murit sau nu: „imaculata Maic? a lui Dumnezeu, Maria pururea Fecioara, atunci când s-a sfâr?it cursul vie?ii sale p?mânte?ti, a fost în?l?at? cu trup ?i suflet la gloria cereasc?”14.

În articolul din enciclopedie citat mai sus, Frederick Holweck afirm? f?r? echivoc c?, în timp ce Maria a fost scutit? de p?catul originar, ea nu a fost iertat? de pedepsele temporale ale p?catului lui Adam, precum boala ?i moartea. Dar aceasta nu mai are nici un sens. Dac? Fecioara este scutit? de vina p?catului lui Adam ?i de?ine dreptatea originar?, atunci ar fi nedrept fa?? de ea a fi supus? pedepsei temporale a p?catului. De aici neclaritatea defini?iei. Mai mult, chiar dac? ea a murit, nu ar putea fi socotit?, într-un fel, o acceptare voluntar? a mor?ii, asem?n?toare cu cea a Fiului ei?15

Astfel ajungem la termenul de Coredemptrix acordat Mariei. În prezent (în 1999 când autorul a scris aceast? carte; n. ed.), exist? un curent de opinie – de?i ideea nu este sub nici o form? nou?, care încearc? a-l determina pe Papa Ioan Paul al II-lea s? o declare pe Fecioara Maria drept „Coredemptrix, Mediatrix a toate harurile, Ap?r?toare a poporului lui Dumnezeu”. Conform sus?in?torilor, Maria, prin suferin?a sa la picioarele Crucii, a p?timit cumva împreun? cu Hristos, L-a ajutat în atingerea ?elului S?u de r?scump?rare a omenirii.

To?i cre?tinii sunt considera?i a fi împreun? p?timitori cu Hristos. Sfântul Pavel vorbe?te chiar despre faptul c? împline?te în trup lipsurile necazurilor lui Hristos (Col 1, 24). Îns? nu aceasta se are în vedere atunci când Maria este numit? Coredemptrix. ?i nici doctrina nu spune c? Maria a jucat un rol unic în istoria mântuirii prin faptul c? a dat trup Cuvântului lui Dumnezeu. Mai degrab?, suferin?a Mariei, neîmp?rt??it? de ceilal?i cre?tini, conlucreaz? cumva cu suferin?a lui Hristos în realizarea r?scump?r?rii omului.

Dac? scoatem aceast? idee din cadrul juridic al soteriologiei romano-catolice ?i o a?ez?m în cadrul soteriologiei ortodoxe, atunci absurditatea sa devine evident?. În mod cert, Maria reprezint? „Da-ul” omenirii c?tre Dumnezeu. Prin al s?u „fiat”, ea, în propria persoan?, Îl prime?te pe Creator în lume. Cu toate acestea, doar Dumnezeu poate recapitula umanitatea în Sine Însu?i. Doar Dumnezeu putea distruge puterea mor?ii, umplând-o cu via?a Sa nemuritoare. Cu ce ar fi putut Fecioara contribui la aceasta, în afara trupului pe care El ?i l-a asumat?16

Ortodoc?ii o cinstesc pe Maica lui Dumnezeu ca pe „cea mai cinstit? decât heruvimii ?i mai m?rit? f?r? de asem?nare decât serafimii”. Îns? Fecioara Maria nu ?i-a dat sângele sau via?a pentru lume, ca r?scump?rare pentru mul?i; ea nu a eliberat din Iad pe cei ?inu?i în el; ea nu a devenit primul rod pentru cei adormi?i; ea nu va veni din nou ca s? judece viii ?i mor?ii. Prin urmare, a o numi pe Maria drept Coredemptrix nu este doar o gre?eal?, ci ?i o blasfemie ?i o erezie.

Puterea evlaviei populare

Nu exist? nici o îndoial? asupra faptului c?, din punct de vedere istoric, dogma Imaculatei Concep?ii a fost controversat?. A?a precum este ?i termenul de Coredemptrix atribuit Mariei. Care este motiva?ia pentru definirea acestor idei ca dogme oficiale ale Bisericii? R?spunsul este simplu: evlavia popular?. Aceasta se manifest? în dou? moduri. Mai întâi: dorin?a de a o sl?vi pe Maica lui Dumnezeu cât mai mult posibil ?i de a defini rolul ei în mântuire cât mai deplin. În al doilea rând: nimeni nu poate subestima impactul avut de diferitele apari?ii marianice.

Doctrinele mariane ale Imaculatei Concep?ii ?i Asump?iunii, ca ?i viitoarea dogm? Coredemptrix, sunt produsul unei dorin?e, pioase, f?r? îndoial?, de a conferi Maicii Domnului cât mai mult? cinstire. Petru de Candia (mai târziu, Papa Alexandru al V-lea) a zis referitor la Imaculata Concep?ie: „A? prefera s? gre?esc printr-un exces de laud? decât printr-unul de învinov??ire”. Cu alte cuvinte, este mai bine s? spui mai mult decât mai pu?in. Scrisoarea adresat? Papei Ioan Paul al II-lea, prin care este îndemnat s? promulge dogma Coredemptrix, sus?ine: „Credin?a noastr? este c? o asemenea defini?ie va lumina întregul adev?r despre Maria, fiic? a Tat?lui, Maic? a Fiului, mireas? a Spiritului ?i Maic? a Bisericii”. Prin urmare, exist? dorin?a de a l?muri „întregul adev?r” despre Maria.

Acest principiu, care, se pare, ac?ioneaz? la baza majorit??ii „dezvolt?rilor de doctrin?” din Biserica Romano-Catolic?, este evident în dezacord cu modul în care Biserica primar? a abordat chestiunile de dogm?. Toate defini?iile dogmatice ale sinoadelor de la început au fost r?spunsuri la anumite erezii. Biserica a definit dogma Treimii ca r?spuns la arianism ?i eunomism, dar Biserica îns??i nu a pretins vreodat? s? defineasc? „adev?rul întreg” despre Taina Treimii. Similar, defini?iile hristologice ale sinoadelor târzii au fost ocazionate de ereziile nestorian?, monofizit?, monotelit? ?i iconoclast?. Nic?ieri nu pretind P?rin?ii acestor sinoade c? au definit „adev?rul întreg” despre Taina Întrup?rii. Aceste defini?ii nu ?i-au propus nicicând s? explice Tainele, ci s? elimine opiniile false. Ele nu erau declara?ii atât afirmative cât limitative.

Numirea Maicii Domnului ca Theotokos (N?sc?toare de Dumnezeu) este instructiv?, mai ales în acest caz. Sinodul de la Efes (425) a fost întrunit pentru a dezbate înv???tura Patriarhului Nestorie al Constantinopolului. El înv??a c? Maria nu este Maica lui Dumnezeu, ci a omului Iisus, implicând, astfel, dou? persoane în Hristos: Fiul lui Dumnezeu ?i omul Iisus. Defini?ia dogmatic? a Mariei ca Maica lui Dumnezeu a fost, a?adar, realizat? pentru a asigura o în?elegere corect? a lui Hristos.

Acum, ce erezie privind firea lui Dumnzeu, a lui Hristos sau mântuirea omului, necesita definirea prin bul? papal? a Imaculatei Concep?ii în 1854, sau prin promulgarea Asump?iunii, în 1950?17 Mai mult, ce altceva ar fi putut cere afirmarea Mariei drept Coredemptrix decât o dorin?? arogant? ?i în?el?toare de a defini „întregul adev?r” despre Maica lui Dumnezeu?

P?rintele John Meyendorff obi?nuia s? spun? c? Ortodoxia este singura religie care nu cere cuiva s? cread? ceva ce nu este adev?rat18. Acesta poate p?rea mai degrab? un compliment p?rtinitor, dar con?ine un adev?r profund. Biserica Ortodox? dogmatizeaz? doar ceea ce este esen?ial pentru mântuirea omului. Biserica nu dogmatizeaz? chestiuni ce ?in de opinie (theologumena).

Pe de alt? parte, Biserica Romano-Catolic? a demonstrat o înclina?ie de a face doar aceasta. De ce procedeaz? papii în acest mod? Fiindc? pot. Totul arat? ca ?i cum evlavia popular? ofer? pontifilor romani scuza de care au nevoie pentru a-?i exercita puterea de a defini infailibil noi dogme.

Influen?a evlaviei populare este observat? în mod clar în impactul pe care apari?iile Mariei l-au avut asupra dezvolt?rii acestor doctrine. Brigita a avut viziuni cu Maica lui Dumnezeu care au confirmat doctrina Imaculatei Concep?ii. Patru ani mai târziu de la promulgarea dogmei, Bernadette din Lourdes a avut viziuni în care o mic? doamn? îi spunea: „Eu sunt Imaculata Concep?ie”19. Numeroase apari?ii ale Fecioarei au confirmat c? ea este Coredemptrix.

Dou? lucruri trebuie subliniate în acest punct. Mai întâi de toate, în tradi?ia ortodox? sunt rare relat?rile despre viziuni ?i apari?ii. În ansamblu, literatura duhovniceasc? a Bisericii îi sf?tuie?te pe cre?tini s? fie cu foarte mare luare aminte în privin?a unor asemenea viziuni; exist? numeroase istorisiri despre monahi în?ela?i de viziuni ale „îngerilor”. În orice caz, chiar dac? o viziune poate fi acceptat? ca autentic? – ?i acest lucru se întâmpl? rar – cu siguran??, viziunile nu sunt considerate a fi o baz? pentru definirea dogmei.

În al doilea rând, cei care au avut marea majoritate a acestor viziuni sunt copii (Bernadette, Fatima, Medjugordje). Ace?tia intr? într-o stare ca de trans?, au o viziune a Maicii lui Dumnezeu ?i li se transmit mesaje, inclusiv „secrete”. În afara faptului c?, de obicei, copiii sunt sensibili la sugestie ?i cu greu pot fi considera?i martori veridici, astfel de fenomene contravin tr?irilor Sfin?ilor din Biserica Ortodox?. Cei din sânul Bisericii care au primit viziuni ale Maicii lui Dumnezeu sau ale Sfin?ilor sunt, de obicei, asce?i, oameni cu experien??. Adic? persoane care s-au cur??it prin rug?ciune ?i nevoin?? ascetic?.

Mai mult, noi nu cunoa?tem precedente în istoria Bisericii ale faptului c? Maica Domnului ar încredin?a „secrete”. Întreaga poveste aduce mai degrab? cu francmasoneria decât cu spiritualitatea ortodox?. O asemenea acceptare r?spândit? a viziunilor se poate produce doar când exist? o imens? lips? de discern?mânt duhovnicesc.

Fatima

Înainte de a încheia acest capitol, dorim s? spunem câteva cuvinte despre „profe?iile” de la Fatima, în principal din cauza impactului lor asupra rela?iilor dintre catolici ?i ortodoc?i20. În 1917, o tân?r? fat? portughez?, pe numele ei Lucia, ?i al?i doi veri de-ai s?i au început s? aib? viziuni ale Fecioarei. La un moment dat, Fecioara i-a spus Luciei c? Primul R?zboi Mondial se va încheia pe 13 octombrie. În realitate, nu s-a terminat pentru alte înc? treisprezece luni21. În pofida acestei profe?ii false – un semn universal cunoscut? despre un fals profet – milioane de romano-catolici, printre ei Papii Pius al XI-lea, Pius al XII-lea ?i Ioan Paul al II-lea, au considerat aceast? viziune drept adev?rat?.

Pe lâng? prezicerea incorect?, Maria i-a mai dat Luciei o serie de trei „secrete”. Cel de-al treilea secret se afl? în posesia Vaticanului ?i nu a fost dezv?luit în mod public, de?i se afirm? c? Papa Ioan Paul al II-lea îl cunoa?te. Cel de-al doilea secret este cel care ne preocup? aici. Fecioara i-a spus Luciei c?, dac? papa ar vrea s? consfin?easc? Rusia Inimii sale Imaculate, atunci ea ar f?g?dui f?r? t?gad? convertirea Rusiei22, lucru care s-ar întâmpla într-o perioad? de pace mondial?.

Mai întâi de toate, nu m? pot ab?ine s? nu comentez aceast? bizar? obsesie romano-catolic? referitoare la membrele trupului, fie c? este Îndurerata ?i/sau Imaculata Inim? a Mariei sau Sfânta Inim? a lui Hristos. O asemenea pietatea este foarte str?in? con?tiin?ei ortodoxe.

În al doilea rând, f?g?duin?a necondi?ionat? de convertire a Rusiei ridic? un semn de avertizare pentru ortodoc?i. Papa Pius al XII-lea a consacrat Rusia Inimii Imaculate în 1952. Mai mult, Papa Ioan Paul al II-lea ?i-a declarat credin?a în aceste viziuni. Ce altceva poate însemna aceasta decât c? Roma a?teapt? ca neamul ortodox al Rusiei s? se converteasc? la romano-catolicism? Mai mult, nu este nici un secret faptul c? viziunile de la Fatima se afl? în spatele unei mari mi?c?ri de activitate misionar? în Rusia. Cam atât s-a ales din declara?ia c? Roma dore?te doar „reunirea Bisericilor”! Roma nu dore?te reunirea, ci subjugarea.

În al treilea rând, f?g?duin?a unei p?ci mondiale ar trebui s? fie suficient? pentru ca cineva s?-?i dea seama c? aceste „profe?ii” nu sunt de la Maica lui Dumnezeu, ci de la tat?l minciunii. Conform Scripturilor, sfâr?itul veacurilor va veni înso?it de r?zboaie ?i de zvonuri de r?zboaie (Mt. 24, 6). Pentru a fi mai exac?i, o scurt? perioad? de pace peste lume va interveni la un moment dat, dar nu va fi de la Maica lui Dumnezeu, ci de la Antihrist.

Pe scurt, „profe?iile” de la Fatima sunt iluzii demonice. Faptul c? zeci de mii, dac? nu milioane de romano-catolici (inclusiv câ?iva papi) au fost în?ela?i de acestea, este o m?rturie c? Duhul dreptei socotin?e (al discern?mântului) a p?r?sit Biserica Romano-Catolic?. Dar cum ar putea fi altfel? Pentru c? Biserica Romano-Catolic? a fost cea care a subordonat ?i marginalizat Duhul Sfânt prin dogma Filioque. Pentru c? Biserica Roman? a definit energiile Duhului drept efecte create, astfel deposedându-l pe om de posibilitatea p?rt??iei directe la Dumnezeu, limitându-l la o în?elegere a mântuirii extern?, legalist? ?i negându-i posibilitatea îndumnezeirii. Biserica Roman? a fost cea care a eliminat nevoia de a exista Duhul unit??ii în Biseric? prin organizarea sa având ca model Imperiul Roman, creând o organiza?ie universal?, politic?, condus? de un singur monarh infailibil. Din aceste cauze, excesele devo?iunii mariane sunt inevitabile.

 

1 (Westminster, MD: Christian Classic, 1965), partea I, viii, n. 1.

2 Partea I, pp. 322-323.

3 Cf. Jaroslav Pelikan, Mary Through the Centuries: Her Place in the History of Culture (New-Haven: Yale University Press, 1996), pp. 189-191. Citat? de aici înainte ca Mary.

4 Partea I, p. 211.

5 Graef, Partea I, p. 218.

6 Citat în Graef, Partea I, p. 219.

7 Cf. Pelikan, Mary, p. 196.

8 Vezi J.S. Romanides, “Original Sin According to St. Paul”, în St. Vladimir’s Quaterly, 4:1-2 (1995).

9 The Orthodox Veneration of Mary the Birthgiver of God, trans. by Fr. Seraphim Rose (Platina, CA: St. Herman of Alaska Brohterhood, 1994), pp. 49-50. În completare la critica Sfântului Ioan, vezi de asemenea ?i Fr. Mihail Pomazansky, Orthodox Dogmatic Theology: A Concise Exposition, trans. by Fr. Seraphim Rose (Platina CA: St. Herman of Alaska Brotherhood, 1994), pp. 192-195.

10 Vezi capitolul meu despre Fecioara Maria din The Faith: Understanding Orthodox Christianity (Salisbury, MA: Regina Orthodox Press, 1997), pp. 115-126 [traducere în român?: Credin?a: s? în?elegem Cre?tinismul ortodox. Catehism ortodox, traducere de Drago? Dâsc? ?i protos. Vasile Bîrzu, editura Ecclesiast, Sibiu, 2010).

11 Citat în Graef, Partea I, p. 216.

12 Desigur, Biserica Ortodox? crede cu t?rie în mijlocirile Maicii lui Dumnezeu. Îns?, ideea atât de comun? în pietatea occidental?, cum c? Fecioara Maria îl mântuie?te pe om de la dreapta mânie a Fiului s?u, este absurd?. A?a cum s-a zis mai sus (Capitolul III), Dumnezeu nu se „mânie”. Domnul nostru Iisus Hristos nu are nevoie de Maica Sa ca s?-L calmeze. Graef scrie: „Astfel, Apusul a continuat s? mearg? pe linia început? de rug?ciunea elin? Sub tuum praesidium din secolul al treilea sau al patrulea – pe care, întâmpl?tor, Eadmer o aminte?te de mai multe ori (e.g., în Tractatus XL; unde Maria este numit? sigulare praesidium omnium ad te confugientum, adic? „unicul ajutor al tuturor care alearg? la tine”), dar într-un mod care o prezint? pe Maica Domnului tot mai mult ca pe o putere independent? fa?? de orice, conducând lumea întreag? al?turi de Fiul ei, asupra C?ruia continu? s?-?i exercite autoritatea maternal?”. Partea I, p. 221.

13 Graef. Partea I, p. 309.

14 Graef o nume?te „vag?”. Partea a II-a, p. 147.

15 S?rb?torirea liturgic? a Adormirii Fecioarei este destul de târzie, iar materialul în privin?a acestui subiect înainte de secolul al V-lea este insuficient ?i contradictoriu. Unii, precum Epifanie al Ciprului, au pretins c? nu ?tiu ce s-a întâmplat cu ea. Îns?, în jurul secolului al VI-ea, tradi?ia s-a fixat mai bine. Sursele principale indicau clar c? ea a murit, iar trupul s?u a fost în?l?at la cer dup? înmormântarea sa. Pentru o introducere excelent? în subiect, vezi Brian E. Dailey, S.J., On the Dormition of Mary: Early Patristic Homilies (Crestwood, NY: SVS Press, 1998).

16 Sus?in?torii acestei idei citeaz? atribuirea titlului de „Noua Ev?” dat Mariei de primii P?rin?i ai Bisericii, precum Irineu, ca dovad? a vechimii acestei idei. Îns?, aceasta este o folosire a Sfin?ilor P?rin?i lipsit? de cinste. Fiindc?, pentru Irineu, la fel ca ?i pentru ceilal?i P?rin?i ai Bisericii primare, Maria este Noua Ev? deoarece ascultarea sa este r?spunsul la neascultarea Evei. Nu are nimic de a face cu suferin?ele sale suflete?ti la picioarele Crucii, suferin?e ad?ugate sau care ar fi luat parte la actul r?scump?r?rii.

17 Aceasta explic? primirea f?r? entuziasm a promulg?rii Asump?iunii de c?tre ortodoc?i. De?i Biserica Ortodox? crede c? Fecioara a fost ridicat? la cer dup? moartea sa, credin?a evlavioas? nu este cerut? de o dogm?. A?a precum sus?ine Pr. Mihail Pomazansky: „Biserica, acceptând tradi?ia ridic?rii trupului Maicii Domnului, nu a considerat ?i nu consider? aceast? tradi?ie pioas? ca pe o dogm? sau adev?r fundamental pentru credin?a cre?tin?”.

18 M? îndoiesc c? aceast? afirma?ie ar apar?ine într-adev?r P?rintelui Meyendorff. Am auzit-o atribuit? mai multor oameni, inclusiv P?rintelui Georges Florovsky.

19 Pelikan, Mary, p. 199.

20 Pentru o introducere general?, vezi Graef, Partea a II-a, pp. 136-140. În timp ce are grij? s? nu treac? cu vederea aceste povestiri ale viziunilor, Graef arat? o mare re?inere în a le discuta. Este evident c? le abordeaz? cum granus salis.

21 Graef, p. 139.

22 Graef scrie: „Este dificil de în?eles de ce un act formal de convertire ar putea avea un asemenea impact enorm; a?a cum a ar?tat Pr. Martindale, «convertirea lumii nu a fost ata?at? necondi?ionat de Calvar»”, p. 140.

Leave a Comment