PATRIARHUL ATENAGORA IN ROMANIA: BISERICA ROMANA RESPINGEA, IN 1967, DEMERSURILE ACESTUIA FATA DE CATOLICI

Vizita Patriarhului Ecumenic Atenagora I în România – octombrie 1967

Sursa: Agentia Basilica

(…) Dialog în dragoste despre viitorul Bisericii

Ultima parte a vizitei a fost dedicat? dialogului bilateral, pe marginea urm?toarelor chestiuni de importan?? major?: stadiul ?i perspectivele lucr?rilor în vederea Sinodului Panortodox; problemele privind rela?iile cu celelalte Biserici Cre?tine ?i pozi?ia Bisericii Ortodoxe în cadrul Consiliului Ecumenic al Bisericilor. Al?turi de acestea, au mai fost abordate problema a?ez?mintelor române de la Ierusalim ?i prezen?a româneasc? la Sfântul Munte.

Parte a unui turneu al Patriarhului Ecumenic pe la principalele Biserici Ortodoxe, vizita lui Atenagora la Bucure?ti mai avea menirea s? deblocheze dialogul interortodox pe marginea Sinodului ?i a rela?iilor cu celelalte biserici cre?tine, în special cea Romano-Catolic?.

În chestiunea convoc?rii Sinodului panortodox, Biserica Ortodox? Român? adoptase o atitudine entuziast?. Conform m?rturisirii patriarhului Justinian, partea român? luase foarte în serios temele propuse pentru viitorul Sinod în timpul primei conferin?e de la Rhodos. Cei mai buni teologi români le analizaser?, f?cuser? propuneri, iar rezultatele fuseser? deja publicate în revistele biserice?ti. Patriarhul României constata cu am?r?ciune c? acest lucru nu a fost f?cut de toat? lumea, iar lucrurile tind s? treneze. Cu toate acestea, partea român? a manifestat în?elegere ?i deschidere fa?? de noile propuneri ale delega?iei Patriarhiei Ecumenice, care propunea un nou format de preg?tire a Sinodului panortodox.

Îns?, în ceea ce prive?te chestiunea raporturilor cu Biserica Romano-Catolic?, partea român? s-a dovedit mai re?inut? decât patriarhul ecumenic. Biserica Ortodox? Român? se ar?ta deschis? spiritului ecumenic, prin care în?elegea promovarea dialogului ?i a în?elegerii dintre diferitele confesiuni cre?tine. Îns? acest ecumenism nu însemna nici confuzia limbilor, nici o suprastructur? bisericeasc? coordonatoare, ?i cu atât mai pu?in o unire a Bisericilor.

Dup? Conciliul Vatican II, Biserica Romano-Catolic? promova intens ideea unirii bisericilor, iar patriarhul Atenagora era la rându-i un adept al refacerii unit??ii Bisericii. Conform unui discurs ?inut la Bucure?ti, el credea c? Schisma din 1054 era consecin?a orgoliilor a doi oameni: cardinalul Humbert ?i patriarhul Mihail Cerularie, ?i c? doi oameni, apropia?i prin iubirea în Hristos, Sanctitatea Sa ?i papa Paul al VI-lea, pot s? fac? s? dispar? o ran? veche de 1.000 de ani. Aceast? iubire a aproapelui ar fi mai puternic? decât toate considerentele teologice, iar unitatea Bisericii trebuie realizat? înaintea definitiv?rii dialogului teologic. De aceea, în anul 1965, în calitate de urma? al lui Mihail Cerularie, patriarhul Atenagora a ridicat, împreun? cu papa Paul al VI-lea, anatemele aruncate cu 1.000 de ani în urm?. Gestul, spectaculos în sine, nu a întrunit adeziunea tuturor ortodoc?ilor, lucru accentuat de continuarea preten?iilor Bisericii Romano-Catolice de unic? depozitar? a adev?rului lui Hristos ?i de ideea realiz?rii unit??ii Bisericii prin câte de unia?ie.

În acest caz, partea român? a ar?tat patriarhului Atenagora c? este disponibil? la dialog, îns? respingea preten?iile catolice ?i solu?ia unia?iei: ‘A?teapt? r?bd?toare ?i hot?rât? s? se realizeze toate premisele unei fr??iet??i adev?rate între biserici, plin? de dragoste adev?rat? ?i lipsit? de preten?ii de domina?ie lumeasc?’. Sanctitatea Sa a acceptat punctul de vedere român, subliniind continuarea dialogului dintre Biserici ?i eviden?ierea juste?ii pozi?iilor ortodoxe în cadrul acestui dialog. (…)

Citeste si:


Leave a Comment