CINE A FOST PATRIARHUL ATHENAGORAS?

Articol preluat de la: http://ro.orthodoxwiki.org

Preafericitul Patriarh Atenagora I (grece?te: ?????????? ?’ ), n?scut Aristokles Spyrou (?????????? ??????), a fost al 268-lea succesor al Apostolului Andrei ?i Patriarh Ecumenic al Constantinopolului din 1948 pân? în 1972.

Via?a laic?

Patriarhul Atenagora s-a n?scut în Vasilikón, lâng? Ioánnina, Epir, Grecia, în 25 martie 1886. Fiul unui doctor de ?ar?, mama sa a murit pe când el avea doar 13 ani. A studiat la ?coala Teologic? Patriarhal? din Halki, absolvind în 1910. Dup? absolvire a fost tuns c?lug?r ?i hirotonit diacon, primind numele de Atenagora. A slujit ca arhidiacon în Eparhia de Pelagonia înainte de a deveni secretarul Arhiepiscopului Meletie al Atenei (?i viitor patriarh ecumenic) în 1919. A fost hirotonit la rangul de episcop ca Mitropolit de Corfu în decembrie 1922, pe când înc? era diacon.

Arhiepiscop de America

În 1930 la întoarcerea dintr-o c?l?torie în Arhiepiscopia Ortodox? Greac? a Americii, Mitropolitul Damaschin i-a recomandat Patriarhului Fotie al II-lea s?-l numeasc? pe Atenagora Arhiepiscop al Americilor de Nord ?i de Sud. Damaschin a sim?it c? Atenagora era cel mai potrivit s? rezolve numeroasele probleme ale acestei arhiepiscopii, iar Fotie a f?cut numirea în 30 august 1930.

Atunci când el a preluat aceast? pozi?ie în 24 februarie 1931, Atenagora s-a confruntat cu sarcina de a face pace ?i armonie într-o eparhie care fusese r?v??it? de disensiunile dintre roiali?ti ?i venizeli?ti ?i care practic împ?r?ise ?ara în dou? eparhii independente. Pentru a corecta aceast? situa?ie, el a centralizat administra?ia bisericeasc? în birourile arhiepiscopale cu to?i ceilal?i episcopi ca vicari, numi?i ca asisten?i ai arhiepiscopului, f?r? eparhii ?i drepturi administrative de sine st?t?toare.

În timpul p?storirii sale de 18 ani, el a lucrat activ cu comunit??ile sale pentru a facilita aceste reforme, în parte ?i prin m?rirea importan?ei ?i activit??ii congreselor cler-laicat. El a înfiin?at societatea de femei Philoptochos, bra?ul filantropic al Bisericii, la fel ca ?i un orfelinat ?i Academia Sfântul Vasile. De asemenea, el a fondat primul seminar ortodox grec din America: ?coala de Teologie Sfânta Cruce. Abilit??ile sale de conducere i-au permis s? fac? fa?? opozi?iei ini?iale iar ulterior s? câ?tige iubirea ?i devotamentul turmei sale.

Patriarhia

În 1 noiembrie 1948, Atenagora a fost ales Patriarh al Constantinopolului, ?i a zburat la Istambul în avionul personal al pre?edintelui Sua Harry Truman. Ca patriarh, el a fost pe deplin implicat în Consiliul Mondial al Bisericilor ?i în îmbun?t??irea rela?iilor cu Papa. Lung? sa slujire s-a încheiat în 7 iulie 1972, în Istambul.

Întâlnirea din 1964 cu Papa Paul al VI-lea în Ierusalim a dus la ridicarea reciproc? a Bulelor de Excomunicare care au dus la Marea schism? din 1054. Acest a fost un pas semnificativ spre restaurarea comuniunii dintre Roma ?i Constantinopol. A dus la Declara?ia Comun? Catolic?-Ortodox? din 1965, care a fost citit? public în 7 decembrie 1965, simultan la o ?edin?? public? la Conciliul Vatican II în Rome ?i într-o ceremonie special? în Istanbul. Declara?ia nu a încheiat schisma, dar a ar?tat o dorin?? de reconciliere între cel dou? biserici. Cu toate acestea, nu to?i ortodoc?ii au împ?rt??it acest sentiment, inclusiv Mitropolitul Filaret, care a scris o scrisoare patriarhului în acela?i an.

Citate

Extrase din Conversa?ii cu Patriarhul Atenagora:

“Nu neg existen?a diferen?elor dintre Biserici, dar spun c? trebuie s? schimb?m modul nostru de a ne apropia de ei. ?i întrebarea referitoare la metod? este în primul rând psihologic?, mai mult decât o problem? spiritual?. Timp de secole au existat conversa?ii între teologi, dar ei nu au f?cut nimic în afar? de a-?i înt?ri pozi?iile.”

“Aceia care m? acuz? de sacrificarea Ortodoxiei unui obsesii oarbe a dragostei au o concep?ie foarte deficitar? a adev?rului. Ei o fac într-un sistem pe care îl au, care îi reasigur?, când ceea ce este într-adev?r, este sl?virea vie a Dumnezeului viu, cu toate riscurile implicate în via?a creativ?. Iar noi nu suntem st?pânii lui Dumnezeu; El este Cel care ne ?ine ?i ne umple cu prezen?a Sa propor?ional cu smerenia ?i dragostea noastr?. Doar prin iubire îl putem sl?vi pe Dumnezeul iubirii, doar d?ruindu-ne ?i împ?r?indu-ne ?i sacrificându-ne pe noi în?i?i îl putem sl?vi pe Dumnezeu care, pentru mântuirea noastr?, s-a sacrificat pe El Însu?i ?i a mers la moarte, la moarte pe cruce.”

“Ortodoxia, dac? mergem la originile tradi?iei ei m?re?e, va fi m?rturia smerit? ?i credincioas? a Bisericii nedesp?r?ite. Bisericile ortodoxe, prin apropierea lor îns??i în respect reciproc ?i dragoste, vor porni o mi?care de fr??ietate care va trce prin toat? lumea cre?tin?, dând exemplul comunit??ii libere a Bisericilor surori, unite prin acelea?i taine ?i aceea?i credin??. Cât prive?te credin?a ortodox?, centrat? pe sl?virea ?i slujirea ei liturgic? ?i pe sfin?enie, va aduce criteriul experien?ei spirituale la dialogul ecumenic, un criteriu care ne va permite s? descurc?m adev?rurile par?iale din propriile limit?ri astfel încât acestea s? poat? fi reconciliate într-o mai mare plenitudine a adev?rului.”

“Dar noi ortodoc?ii, suntem noi demni de Ortodoxie ? ?inând cont de eforturile pe care le-am f?cut în ultimii ani, ce fel de exemplu dau Bisericile noastre ? Suntem uni?i în credin?? ?i suntem uni?i în potir, dar am devenit str?ini unii de al?ii ?i uneori rivali.”

Citeste si:

V?zând marea furtun? care a fost stârnit? în Biserica noastr? din pricina diferitelor mi?c?ri filo-unioniste ?i a leg?turilor Patriar­hului [Atenagora] cu Papa, am fost cuprins ?i eu de durere ca cel ce sunt ?i eu fiu al ei ?i am considerat c? este bine ca, în afar? de rug?ciunile pe care le fac, s? trimit ?i eu o buc??ic? de a?? – ca un monah s?rac ce m? aflu – pentru a fi de folos, fie ?i pentru a face o mic? cus?tur? la ve?mântul rupt în buc??ele al Maicii noastre. Cred c? ve?i face dragoste ?i o ve?i folosi, publicându-o în ziarul religios al Sfin?iei Voastre. V? mul?umesc.

Mai întâi, a? vrea s? cer iertare de la to?i pentru c? îndr?znesc s? scriu ceva, de?i nu sunt nici sfânt, nici teolog. Cred c? vor în?e­lege to?i c? cele scrise de mine nu sunt altceva decât o durere pro­fund? a mea pentru, din p?cate, pozi?ia ?i iubirea lumeasc? a Pa­triarhului nostru Atenagora. Precum se vede, el a iubit o alt? fe­meie, una modern?, care se nume?te Biserica papista??, deoarece Bise­rica noastr? Ortodox? nu-i face nici un fel de impresie, fiindc? este foarte cuviincioas?. (…)

Prea Fericite,

Pretextul pentru trimiterea prezentei mi-a fost dat recent de epistola unei alese ob?ti monahale din Sfântul Munte, prin care î?i exprima neputin?a de a continua s? v? pomeneasc? la slujbe ?i a cerut p?rerea smereniei mele în privin?a aceasta. Dar m?car de ar fi numai aceast? epistol?! Aproape zilnic sunt asediat prin apeluri personale ?i epistole de mul?i clerici care spun c? au ajuns la cap?tul r?bd?rii. Zilnic st?m ?i primim nelini?tea mul?imilor de suflete evlavioase. Zilnic ne nevoim s? alung?m din multe con?tiin?e sminteli grele provenite din declara?iile sau ac?iunile Prea Fericirii Voastre, în fine, zilnic suntem oc?râ?i – prin viu grai ?i în scris – de oameni ajun?i la cap?tul r?bd?rii, ce ne numesc „frico?i” ?i „tr?d?tori” fiindc? v? suferim.

Prea Fericite,

Atât Prea Fericirea Voastr? cât ?i cei care v? urmeaz? cânta?i pe toate glasurile troparul „Iubirii“. Iubire, iubire, iubire! „Iubire f?r? condi?ii ?i f?r? limite“. În numele acestei iubiri, în numele acelei iubiri, în numele celeilalte iubiri… Lucru curios! Dac? inima Prea Fericirii Voastre revars? atâta iubire ?i din ea izvor?sc râuri îmbel?ugate ce ajung pân? la marginile Apusului ?i se fac mare unde, în tihn? ?i cu pl?cere, înoat? mul?imea de eretici, cum nu d?rui?i câteva pic?turi de iubire ?i s?rmanilor ortodoc?i? Acelor ortodoc?i care se smintesc v?zând pe patriarhul ortodox al Constantinopolului c? – în numele iubirii! – nesocote?te Sfinte Canoane, c? r?stoarn? tradi?ii de veacuri, c? d?râm? ziduri de ap?rare, c? mut? hotare pe care le-au a?ezat Prea Sfin?i P?rin?i ai Bisericii. Pentru ace?tia au secat izvoarele iubirii Prea Fericirii Voastre? Pentru ace?tia nu exist? nici o f?râm? de afec?iune? Nici m?car o urm? de milostivire sau îndurare? A?adar, iubire pentru eretici, iar pentru ortodoc?i nep?sare ?i dispre?! În cele din urm?, încotro îndrepta?i Biserica, Prea Fericite?

Dar oare îi iubi?i cu adev?rat pe eretici? Asculta?i, Prea Fericite, un adev?r paradoxal: NU! (…)

Leave a Comment