PARINTELE MARCU MANOLIS: MEMORIUL SAU DESPRE ATITUDINILE APOSTATE ALE PATRIARHULUI ATENAGORA

Sursa: graiulortodox

(…) Aceast? atitudine o transmite ?i „memoriul de ap?rare” de mai jos al diaconului Marcu Manolis pe care l-a redactat prin iunie 1970, a doua zi dup? prigoana pe care a exercitat-o asupra sa Arhiepiscopul Ieronim I, pentru c? P?rintele Marcu a refuzat s? participe la pomenirea pentru restabilirea s?n?t??ii ereziarhului arhiecumenist ?i mason Atenagora (într-o sear? a lunii martie 1970, de la sfâr?itul slujbei vecerniei) ?i i-a îndemnat pe credincio?ii participan?i de la M?n?stirea Petraki ca nici ei s? nu participe, ci s? îl urmeze ie?ind din Biseric?. Acela?i lucru l-a repetat ?i în ziua urm?toare, dup? Liturghia Darurilor mai-înainte sfin?ite.

Al?tur?m exemplara sa ap?rare:

„MEMORIU DE AP?RARE

Chiar în momentele în care Arhiepiscopia Atenei a ordonat prin enciclic? clericilor ei s? s?vâr?easc? pomeniri pentru restabilirea s?n?t??ii Patriarhului Ecumenic Atenagora ?i s? psalmodieze împreun? cu poporul Bisericii „Întru mul?i ani st?pâne…”, Sanctitatea Sa  Patriarhul Ecumenic în interviul dat c?tre ziaristul unui cotidian atenian a lansat înc? o acuza?ie împotriva Sfintei Biserici ?i împotriva bravilor ap?r?tori ai Ortodoxiei, a celor care au luptat ca mireasa lui Hristos s? nu fie supus? papismului arogant.

Iat? care sunt aceste declara?ii inimaginabile:

“În anul 1054 când s-a f?cut schisma existau diferen?e mai grave decât cele de ast?zi, dar a continuat s? existe potirul comun, care atunci nu a fost întrerupt. Aruncându-se anatema, a urmat s? nu mai avem nici comuniunea sacramental?. Care este piedica? Le cer teologilor s? îmi spun? acest lucru. Vrem sau nu vrem unire? Nu este posibil s? ne rug?m în Biserici «pentru unirea tuturor» ?i s? evit?m unirea. Fie suntem sinceri, fie suntem ipocri?i atunci când ne rug?m pentru Unirea Bisericilor. Teologii sunt chema?i s? g?seasc? solu?ie. În ce prive?te FILIOQUE, nu cred s? existe impediment.”

Îns? a?a cum în mod corect a remarcat însu?i Prea Fericitul

„Biserica R?s?ritul de mai bine de dou? secole a r?bdat a?teptând respect din partea infatuatei Rome în ce prive?te deciziile Sinoadelor Ecumenice”.

Faptul c? adaosul la Simbolul de credin??, într-adev?r, se propunea ca înv???tura nedefinit? a Papilor, care, e drept, nu fusese definit?, îns? nici nu era sus?inut (Simbolul) cel nealterat. C? preten?ia primatului a fost, într-adev?r, urm?rit?, dar niciodat? impus?. C? infailibilitatea nu a existat. C? atâtea inova?ii liturgice nu au fost acceptate, dar au fost introduse dup? schism?. C? alter?ri ale tainelor, a?a cum s-a întâmplat mai târziu, nu existau. C?ci p?r?sind cuvântul Iconomiei ?i adaptându-se Sfintelor Canoane, de atunci pentru Biseric?

„nu a mai fost posibil s? se întoarc? la perioada Iconomiei, cu atât mai mult cu cât Roma se înt?rea în sl?virea ei eretic?, lucru confirmat de multele încerc?ri nereu?ite de unire, ca ?i de hot?rârile marilor Sinoade locale …”

Dup? schism?, Biserica Romei s-a transformat într-un Cezaropapism ostil, cu Cruciade, cu Sfânta Inchizi?ie, cu filozofie în loc de teologie, cu trupesc în loc de duhovnicesc, cu secularitate în loc de transcenden??. Ast?zi papismul nu este Roma cea Veche dinainte de Schism?. (Ziarul ????????? ?????, decembrie 1968, p. 1).

De asemenea, arhimandritul Iustin Popovici spune urm?toarele despre infailibilitatea papal?:

„Dogma despre infailibilitatea Papei nu este doar erezie, ci panerezie. Pentru c? nici o alt? erezie nu s-a ridicat atât de radical ?i atât de plenar împotriva Dumnezeu-Omului Hristos ?i împotriva Bisericii Lui, a?a cum a f?cut-o papismul prin dogma despre infailibilitatea Papei-omul. Nu exist? îndoial?, dogma aceast? este erezia ereziilor, o revolt? f?r? precedent împotriva Dumnezeu-Omului Hristos. Dogma aceasta este, vai!, exilarea atroce a Domnului nostru Iisus Hristos de pe p?mânt, o nou? tr?dare a lui Hristos, o nou? R?stignire a Domnului, doar c? nu pe lemn, ci pe crucea de aur a umanismului papal (Omul ?i Dumnezeu-Omul, p. 159).

Patriarhul, în zelul lui de a se realiza în grab? o unire a Ortodoxiei cu s?mân?a tuturor ereticilor ajunge pân? în punctul de a-i condamna netulburat ?i pe Sfin?ii P?rin?i, pe cei care au p?zit  Sfânta Ortodoxie nev?t?mat?, ca ipocri?i:

„Vrem unirea sau nu o vrem etc”.

A?a încât, ipocri?i erau Marele Fotie, care cu atâta vehemen?? a luptat împotriva Filioque, Sfântul Grigorie Palama, Sfântul Marcu Eugenicul ?i în?eleptul s?u înv???tor Iosif Vrienios, Ghenadios Scholarios, primul patriarh de dup? c?derea Constantinopolului, Ieremia Tranos ?i recent proclama?ii, ?i oficial, ca sfin?i de c?tre Patriarhia Ecumenic?, Nicodim Aghioritul, Cosma Etolul ?i Nectarie al Pentapolei.

Predica antiortodox? a ecumeni?tilor ?i în special a corifeului acestora, a Patriarhului Atenagora, constituie o dezmembrare a Ortodoxiei, a?a cum foarte îndrept??it scrie arhimandritul Spiridon Bilalis în noua lui carte „Apostolia ecumenic? a Ortodoxiei”. Iat? ?i citatul respectiv:

«Puternica teologie neopatristic?» a ortodoc?ilor ecumeni?ti constituie o dezmembrare a Ortodoxiei. Patriarhul ecumenic Atenagora, recent, a predicat în favoarea c?s?toriei clericilor dup? hirotonie:

«m? declar clar în favoarea c?s?toriei clericilor ?i dup? ce se hirotonesc. Nu exist? vreun impediment –  c?s?torie sau hirotonie… Într-o ?edin?? a clericilor ?i mirenilor din cadrul Bisericii Americii am hot?rât acest lucru ?i voi fi rezolvat aceast? problem?, dar eu nu am anticipat s? fiu chemat aici”.

În mod l?murit ?i categoric canonul 6 al Sinodului V-VI Ecumenic interzice ca ipodiaconul, diaconul ?i preotul

„dup? hirotonia f?cut? asupra lui s? se c?s?toreasc?, fapt care constituie concubinaj, iar cei care îndr?znesc s? o s?vâr?easc? sunt caterisi?i. Dac? deci ar dori s? se uneasc? cu femeie dup? legea c?s?toriei, cei care aspir? la cler, înainte de hirotonia în ipodiacon sau diacon sau preot sa s? o fac?”.

„Puternica teologie neopatriastic?”, care a dezmembrat cele definite de Sfintele Sinoade Ecumenice, se declar? f??i? în favoarea c?s?toriei clerului dup? hirotonie, ceea ce atrage dup? sine caterisirea. Se pare c? teologica ecumenist? se aliniaz? dup? exemplul lui Luther, al celui care a renun?at la Tradi?ia Bisericii ?i s-a c?s?torit dup? hirotonia sa. „Neopatrismul” ecumeni?tilor a introdus ?i „potirul comun”, f?r? întoarcerea la credin?a ortodox? a ereticilor romano-catolici. Este clar c? „puternica teologie neopatristic?” care a dispre?uit dumnezeie?tile dogme ?i sfintele canoane se gr?be?te s? arunce Biserica Ortodox? în pâlnia absorbant? a papismului ?i protestantismului atot-devoratoare. Acesta este dispre?ul ecumeni?tilor ortodoc?i fa?? de dogmele credin?ei ortodoxe, dus pân? la punctul în care Patriarhul ecumenic Atenagora afirm? c? teribila erezie Filioque care a pervertit dogma despre Sfânta Treime ?i a fost caracterizat? de Marele Fotie ca „glas blasfemiator ?i lupt?tor împotriva lui Dumnezeu”, nu constituie o piedic? în unirea Bisericilor:

„În ce prive?te Filioque nu consider c? constituie impediment”, a declarat.

Îns? toate aceste prejudicieri – ?i multe altele pe care le omit din lips? de timp – asupra Ortodoxiei ?i asupra rânduielii canonice ?i conducerii Bisericii din partea Patriarhului Atenagora sunt, din punct de vedere canonic, condamnabile ?i este vrednic de mirare cum de a r?mas înc? pe tronul patriarhal.

Iat? cât de exact scrie, între altele, Mitropolitul Mesimvriei, Emanuil, în lucrarea sa «?????????????» (Despre Spovedanie), vol 2, Atena, 1965:

„În ce prive?te p?catul ‘prejudicierii ortodoxiei’ se cere … d) cei care se las? momi?i de str?ini, de cei de alte credin?e, de eretici, de schismatici, sl?besc autoritatea Ortodoxiei, o pervertesc ?i împing la revolt?, la scandal, la apostazie pe cre?tinii ortodoc?i”,

adic? a?a cum ac?ioneaz? Patriarhul Atenagora. Iat? ?i canonisirea acestui p?cat:

„Privarea de harurile Bisericii în cazul ader?rilor nebune?ti, cu adev?rat orbe?ti (la alte credin?e), sub diferite pretexte, spre subminarea Ortodoxiei”.

?i într-adev?r. R?ul pe care l-a înf?ptuit de curând Patriarhul Atenagora în detrimentul Bisericii Ortodoxe a Greciei ?i al turmei ei ortodoxe este mare ?i incalculabil.

Vrednicul de pomenire Fotios Kontoglou a între?inut o coresponden?? cu el ?i cu Mitropolitul de Derkoi, Iakovos. Le-a scris multe scrisori de avertizare în speran?a c? poate se vor ab?ine de la faptele lor. Iat? ce scrie într-una dintre ele adresat? personal Patriarhului Atenagora:

„Dorin?a Prea Fericirii Voastre ?i a celor dimpreun? cu Prea Fericirea Voastr? ca Biserica Ortodox? s? se supun? Papei ?i zelul inexplicabil în acest sens din partea Prea Fericirii Voastre au umplut inima noastr? de o durere ?i mâhnire de nedescris. Urechile noastre înc? ?iuie la aceast? auzire cumplit? …” (vezi scrisoarea întreag? în „OT”, aprilie 1965).

Deja ne-am separat în Grecia între unioni?ti ?i antiunioni?ti. ?i mul?i fra?i ai no?tri ortodoc?i nou-calendari?ti, scandaliza?i de predica antiortodox? a Patriarhului Ecumenic, au aderat la vechii-calendari?ti, a?a cum a scris ?i Înalt Prea Sfin?itul Methimniei, Iakovos, în adresa sa c?tre Sfântul Sinod.

Dac? nu exist? o opozi?ie viguroas? ?i o condamnare imediat? a liniei tr?d?toare a Patriarhului Atenagora ?i va avea succes planul s?u printr-o unire în prip?, atunci se vor împlini deplin prin Patriarhul Atenagora ?i cei deopotriv? cu el, cuvintele stâlpului ortodoxiei, ale Sfântului Marcu Eugenicul:

„Cei ce au fost cinsti?i ?i în?l?a?i mai presus de valoarea lor de c?tre Biserica lui Hristos, au necinstit-o ?i i s-au f?cut nefolositori, pentru c? s-au amestecat cu cei excomunica?i de mul?i ani, cu cei c?zu?i ?i supu?i anatemei cu zecile de mii, ?i pentru c? au pâng?rit mireasa cea nepâng?rit? a lui Hristos”.

De aceea, credem cu fermitate c? mai ales în aceste zile tragice pentru Biseric?

„este nevoie ca cei care Îl iubesc pe Dumnezeu s? se a?eze cu fermitate în pozi?ie de lupt? prin faptele lor ?i s? fie totdeauna gata s? înfrunte primejdii pentru credin??” (ibidem).

Pentru toate acestea sunt profund mâhnit, pentru c? sunt chemat în ap?rarea unei probleme care a fost l?murit? deja în m?rturisirea de credin?? ortodox?.

Din p?cate, este deja comun? con?tiin?a c? Prea Fericitul Patriarh Atenagora, dup? câte spune, scrie ?i înf?ptuie?te, s-a afundat în erezie ?i a apostaziat de la vechea tradi?ie a Sfintei noastre Biserici, pentru care atâtea sfinte lupte s-au dat ?i a curs atâta sânge de sl?vi?i mucenici.

Aceast? credin?? o împ?rt??esc înal?i ierarhi destoinici ai Bisericii Greciei, care în multe chipuri m?rturisesc, ?i care deja au încetat s? îl mai pomeneasc?. De asemenea, aproape toate m?n?stirile Sfântului Munte au încetat pomenirea Patriarhului Atenagora. Dar ?i ilu?tri profesori universitari ?i-au exprimat public convingerile ferme asupra ac?iunilor ?i declara?iilor anti-ortodoxe ale Patriarhului Ecumenic.

Cred cu fermitate c? constituie o ac?iune necanonic? ?i din punct de vedere canonic demn? de condamnat ca Patriarhul Atenagora s? treac?, absolut dup? propria-i voin?? ?i f?r? o decizie a Sinodului Ecumenic, la respingerea tradi?iei de veacuri, fapt pe care de altfel l-a declarat ?i vrednicul de pomenire Arhiepiscop al Atenei, Hrisostom.

Depun deci în fotocopie ?i scrisorile vrednicului de pomenire Mitropolit de Trikka ?i Stagoi, Dionisios, din care reiese c? acesta condamna categoric ?i f?r? ocoli?uri faptele inadmisibile ale Patriarhului Atenagora ?i d? dreptate unui monah al M?n?stirii Grigoriu care ?i-a p?r?sit m?n?stirea de metanie din motive de con?tiin??. Pentru c? nu s-a mul?umit doar cu întreruperea pomenirii Patriarhului, care se f?cuse acolo. Dar s-a scandalizat pentru c? m?n?stirea sa avea comuniune cu cei care continuau s? îl pomeneasc? pe Patriarhul Atenagora.

Iat? ce scrie vrednicul de pomenire Dionisios de Trikka:

„?i sufletul meu este plin de nelini?te din pricina c?l?toriei Patriarhului la Roma. ?i eu m? tem s? nu cad? în vreo capcan? a romano-catolicilor. S? îl împiedice îns? cineva este imposibil. ‘Înc?p??ânarea-i c?lug?reasc?’ este cunoscut?. A spus-o ?i o face. Sper s? nu jelim ?i s? plângem fapte care mai mult înc? vor l?rgi distan?a care desparte pe fiii care se consider? ortodoc?i de Prea Fericitul nostru Patriarh Ecumenic” (5-10-1967).

„M-am mâhnit din pricina încerc?rii prin care trece?i. Atât timp îns? cât este o chestiune de con?tiin??, nu trebuie s? v? mâhneasc? ?i s? v? supere. Un singur lucru este r?u, p?catul. Toate celelalte, ?i prigoanele, ?i bolile, ?i încerc?rile sunt dovezi ale iubirii dumnezeie?ti. S? le r?bd?m ?i Domnul ne va r?spl?ti”.

Din nefericire îns? la rechizitoriu, diferite lucruri din cele m?rturisite mai sus mi se aduc ca acuza?ii.

  1. C?, chipurile, am tulburat slujba Pavecerni?ei Mari a zilei aceleia. Acest lucru nu este adev?rat, pentru c? Pavecerni?a Mare se terminase, fiind spuse ?i „Pentru rug?ciunile …” ?i „Aminul”, în timp ce slujba pentru Patriarh cu pomenirea respectiv? ?i „Pre St?pânul ?i Arhiereul nostru …” nu începuse înc?.
  2. C? i-am scandalizat pe credincio?i prin m?rturisirea mea curajoas?. Acest lucru este inadmisibil. Dimpotriv?, s-a întâmplat contrariul. Din declara?iile orale sau scrise care mi s-au adresat ale persoanelor care se num?rau atunci printre credincio?i, dar ?i din alte surse se dovede?te c? cei care au urm?rit evenimentul s-au folosit duhovnice?te zidindu-se în Hristos în virtutea m?rturisirii Credin?ei Ortodoxe, care trebuie s? caracterizeze puternic pe orice membru credincios al Bisericii.

Prezint un fragment din scrisoarea unui martor care a v?zut ?i a auzit.

„ … Îi mul?umesc ?i lui Dumnezeu ?i ?ie c? am tr?it o asemenea scen? ?i clip?. De altfel, nu prea au loc asemenea evenimente, iar când se întâmpl?, au loc dup? buna rânduial? ?i iconomie dumnezeiasc?. S? se sl?veasc? Dumnezeu ?i Biserica lui Ortodox? … Eu ca martor adeveresc: cu Dumnezeu, toate s-au întâmplat bine, matur ?i drept. Întru nimic exagerat. Dimpotriv?, ai ar?tat ?i ai p??it pe calea cea una a P?rin?ilor no?tri, cea predat? nou?, ?i împ?r?teasc?” (semn?tura celui care a scris).

Contrariul îns? cred c? s-ar întâmpla în cazul celor care pun mai pu?in pre? pe m?rturisirea credin?ei decât pe prost-în?eleasa bun? purtare ?i ?in la o „atitudine irepro?abil?” în clipe în care se pune la încercare con?tiin?a credincio?ilor asupra credin?ei lor. (Nota redactorului: a?a cum se d? m?rturie în scrisoarea celui cu numele de Samaras, pe care P?rintele Marcu o citeaz? în continuare): „Când am fost informa?i prin «?????????????? ??????» („Lupta Bisericeasc?”) despre predica nemaiauzit?, inimaginabil?, profanatoare ?i blasfemiatoare pe care a ?inut-o Mitropolitul Fanarului Meliton în Duminica L?satului Sec de Brânz? în biserica mitropolitan? din Atena, ne-a cuprins mâhnirea ?i dezam?girea, pentru c?, de?i cei mai mul?i dintre cei ce se aflau atunci în biseric? erau clerici ?i teologi laici ?i au auzit acea predic? neobi?nuit? prin impietatea ei, nu s-a g?sit nici un cre?tin ortodox plin de zel care s? întrerup? blasfemiile ?i nelegiuirile proferate de la amvon.

Din fericire, s-au ridicat repede con?tiin?ele Ierarhilor evlavio?i ?i credincio?i ?i ale altora care nu se las? atra?i de miasma ecumenismului ?i cu mult zel au m?rturisit ?i m?rturisesc ?i se lupt? pentru cur??irea profan?rii s?vâr?ite ?i pentru ap?rarea r?zboitei ?i primejduitei noastre Ortodoxii.

Am primit îns? mult? mângâiere când am aflat de atitudinea evlaviosului ?i credinciosului Diacon, a p?rintelui Marcu Manolis, care în sfânta biseric? a M?n?stirii Petraki, plin de zel dumnezeiesc, asemenea Sfin?ilor P?rin?i din vechime, a protestat împotriva pomenirii ereziarhului Patriarh de ast?zi, care m?rturise?te în continuu ?i pe fa??, prin cuvinte ?i fapte, opiniile sale eretice”.

Pericolul acestui scandal, al p?catului omorâtor de suflete care se ?ine tare pe pozi?ie, dup? spusele Marelui Vasilie, m-a îndemnat îns? s? m? manifest la fel ?i ziua urm?toare.

Desigur, dac? propunerea de rug?ciune pentru Patriarhul Atenagora ar fi fost nu doar pentru s?n?tatea trupului, ci ?i pentru poc?in?a ?i mântuirea sufletului s?u, m-a? fi ostenit cu toate for?ele mele, ca s? s?vâr?esc cea mai cald? implorare ?i rug?ciune.

Sunt de asemenea judecat de purtare necuviincioas?. Evident c? prin cele de mai sus se d? r?spuns. Bineîn?eles, nu sunt sfânt, nici des?vâr?it în vreuna din cele mai mici virtu?i. Dar dac? cineva se g?se?te la în?l?imea des?vâr?irii s? arunce primul piatra asupra mea. Pe acesta care o va face îl îndur ?i îl iubesc. Pentru c? tot ce va face, chiar ?i împotriva mea, din dragoste pentru Hristos o va face.

Permite?i-mi la sfâr?it s? închei umila mea ap?rare cu cuvintele profunde ale marelui teolog ?i m?rturisitor sârb al Ortodoxiei, Arhimandritul Iustin Popovici, pu?in parafrazate:

„Cu smerenie cer iertare, pentru c? ?i eu atot-p?c?tosul, cu adev?rat atot-p?c?tosul, am îndr?znit s? îng?im aceste pu?ine cuvinte …

Dac? îns? cineva, citind aceste cuvinte se simte jignit, s? m? ierte, pentru c? din pricina atot-p?c?to?eniei mele nu am putut exprima mai bine adev?rul. ?i s? Îl roage pe Prea Dulcele Domn Iisus, cel milostiv ?i mult milostiv fa?? de fiecare p?c?tos care se poc?ie?te, s? îmi ierte ?i mie atot-p?c?tosului noile mele p?cate. Pentru c? cred, din toat? inima mea cred, c? «mult poate rug?ciunea st?ruitoare a dreptului» (Iacov 5, 16), înc? ?i pentru unul ca mine, atot-p?c?tos pân? în m?duva fiin?ei mele”.

Marcu Manolis

Diacon

O???????? ?????, 18.06.2010, pp. 1, 7.Traducere Tatiana Petrache

Leave a Comment