Luna trecut? (pe 19 ianuarie) l-am pr?znuit pe Sfântul Marcu, episcopul Efesului, Evghenicul, care a spus „nu” papei. Ast?zi se aude din nou un „nu” papei. L-a spus un alt sfânt, mare dasc?l ?i p?rinte al Bisericii, Sfin?itul Fotie. Despre el vom spune câteva cuvinte.
Marele Fotie s-a n?scut în capitala Imperiului Bizantin, în Cetate (Constantinopol), în jurul anului 810. A tr?it ?i a activat în veacul al IX – lea – au trecut deci de atunci mai bine de o mie de ani. A fost educat într-un mediu familial bun. Familia joac? un rol important. Dac? deschidem Vie?ile Sfin?ilor, vom vedea c? to?i ace?tia pe care îi s?rb?torim (Vasilie, Grigorie, Gur? de Aur, Fotie…), to?i au ie?it din case cre?tine. Atunci, în casele acelea se f?cea rug?ciune, priveghere; casa se transforma în biseric?. Din astfel de case sfin?ite au ie?ti P?rin?ii. Atunci din case ie?eau îngeri; ast?zi ies demoni. De unde s? ias? acum p?rin?i ?i dasc?li? O mare r?spundere ave?i voi, p?rin?ii, care – am spus-o de mii de ori ?i voi muri cu aceast? durere – pe copiii vo?tri îi face?i înv???tori, profesori, generali, avoca?i; dar niciunul afierosit pentru preot, cleric, misionar! ?i dac? englezii, francezii, italienii au trimis jos, în Africa, în acele p?r?i s?lbatice, pe cei mai buni copii ai lor, noi nimic.
A?adar, Sfântul Fotie a ie?it dintr-o cas? cre?tin?: tat?l evlavios, mama evlavioas?. Erau nobili ?i dup? lume. Ce înseamn? nobil? Nu c? aveau bog??ii ?i func?ii. Cea mai mare noble?e este virtutea. A?adar, erau oameni virtuo?i ?i evlavio?i. ?i cum spuneau ?i str?mo?ii no?tri, „tot aurul de pe p?mânt ?i de sub p?mânt nu valoreaz? cât virtutea” (Platon, N??. 5,728 A). Cât valoreaz? virtutea nu valoreaz? tot aurul din lume. Dintr-o astfel de cas? a ie?it Fotie. Mama lui, Irina, ?i tat?l lui, Serghie, au fost martiri în perioada iconoclasmului.
Fotie a ar?tat de mic c? va deveni mare. Era un copil – minune, nu era doar de?tept; era un geniu. Genii se numesc cei care pot s? p?trund? adânc în lucruri ?i s? rezolve cele mai dificile probleme. Precum Olimpul este cel mai înalt munte, tot a?a genii sunt marile în?l?imi ale cuget?rii. Odat? la o sut?, dou? de ani se na?te un geniu. Mari b?rba?i, staturi înalte, precum erau de pild? Homer, Platon, Aristotel, sau – în epoca noastr? – Einstein.
Sfântul Fotie nu era doar un geniu; era ?i sârguitor. Nu sem?na cu acea slug? lene?? din pilda talan?ilor, care a luat talantul ?i l-a ascuns în p?mânt. Marele Fotie a cultivat talantul s?u. Noaptea nu dormea decât pu?ine ore. Studia. Ce studia? Pe scriitorii antici, iar, mai mult, pe P?rin?ii Bisericii: Gur? de Aur, Vasilie, Grigorie Teologul…Dar mai înainte de toate o carte o ?tia pe de rost: Sfânta Evanghelie, Sfânta Scriptur?. Geniul ?i osârdia lui s-au împletit în a?a fel, încât el s-a dovedit unul din cei mai mari b?rba?i ai umanit??ii. A studiat gramatica, poezia, retorica, filozofia, chiar ?i medicina ?i orice alt? ?tiin??. Preda în Constantinopol trecând drept un profesor în?elept.
Foarte devreme a fost luat la palatul împ?ratului ?i a ocupat mari func?ii la Curtea lui Teofil; a ajuns protosp?tar (?eful g?rzii imperiale), protoasicrit (secretar general al statului) ?i senator (parlamentar).
Deodat?, la vârsta de 47 de ani, a devenit patriarh al Constantinopolului, într-o perioad? dificil? a Imperiului Bizantin. ?i-a dorit? Nu ?i-a dorit. El iubea c?r?ile, îi pl?cea în cabinetul de studiu. L-au luat de acolo – laic fiind – s?-l hirotoneasc?. Când a v?zut c? se insist?, nu a dormit toat? noaptea. Plângea ?i spunea: Prefer s? mor decât s? se întâmple a?a ceva. Nu pentru c? dispre?uia demnitatea preo?easc?, ci pentru c? ?tia cât de dificil este s? ridice cineva aceast? r?spundere, mai ales în astfel de timpuri. La urm? îns? s-a supus. A fost hirotonit într-o s?pt?mân?: monah în prima zi, apoi cite?, ipodiacon, diacon, preot ?i mai pe urm? episcop ?i patriarh în ziua Na?terii Domnului, în anul 857. Nu s-a mândrit. ?i-a p?zit cugetul în cump?tare. Era smerit. Spune Via?a lui c? atunci când auzea c? cineva a p?c?tuit, curgeau lacrimi din ochii lui; credea c? a p?c?tuit el însu?i ?i se tânguia ?i-l ruga pe Dumnezeu s?-l ierte.
A?a era Sfântul Fotie, plin de iubire ?i de compasiune pentru turma lui. Dar fa?? de vr?jma?ii credin?ei era leu. S-a luptat împotriva multor erezii ?i desigur a iconomahilor. Îi mustra pe boga?ii care erau r?pitori ?i nedrep?i. S-a pus r?u îns? cu împ?ra?ii ?i autocratorii. ?i aceasta i-a adus prigoan?. Avea du?mani. Cine au fost cei care l-au mâncat? Preo?ii, episcopii ?i c?lug?rii. Nu suportau limba lui. To?i ace?tia s-au aliat împotriva lui. Au reu?it ?i au atras pe împ?ra?i de partea lor ?i de dou? ori Sfântul Fotie a fost trimis în exil. Prima oar? în 867, sub Vasile Macedoneanul, în M?n?stirea Acoper?mântului pe ??rmurile tracice ale Bosforului. ?i nu i-au permis s? ia cu el pe nimeni. Ceea ce l-a durut cel mai mult a fost faptul c? nu l-au l?sat s?-?i ia cu el nici c?r?ile care erau mereu tovar??ii lui. L-au caterisit în 869. În 878 a revenit pentru a doua oar? în tronul patriarhal, îns? iar??i l-au detronat în 886, sub Leon cel În?elept, ?i l-au exilat într-o mic? insul? lâng? Calcedon, în m?n?stirea Ieriei. Acolo, în exil, ?i-a închis ochii pe 6 februarie 891.
Marele Fotie a spus „nu” papei, care voia s? supun? întreaga lume st?pânirii lui.Dac? suntem ast?zi ortodoc?i, o dator?m Sfântului Fotie. Catolicii nu vor s? aud? de numele lui; pentru noi, ortodoc?ii, este ap?r?tor al credin?ei, precum Marele Atanasie, precum Marcu Evghenicul ?i atâ?ia al?i p?rin?i.
Sfântul Fotie, iubi?ii mei, ne-a l?sat ceva pre?ios, Ortodoxia. Aceasta este cea mai mare comoar? a noastr?. Nu o în?elegem, nu o sim?im. Un sfânt ascet din zilele noastre a rostit o profe?ie: dac? vom continua s? tr?im cum tr?im, va veni ziua în care unii vor fi franci (catolici), al?ii protestan?i, unii masoni, al?ii marxi?ti ?i atei, unii în diferite alte erezii ?i religii… Din nefericire, cei mai mul?i sunt indiferen?i. Dac? se înmul?esc iehovi?tii (hilia?tii); pe cine intereseaz?? Î?i spun: De asta s? se îngrijeasc? preo?ii ?i episcopii…
Nu este a?a. E?ti cre?tin ortodox? Trebuie s? te lup?i pentru credin?a ta ?i s? te rogi lui Dumnezeu. Suntem datori. Cât s-au nevoit P?rin?ii pentru credin?a noastr?! S? ne facem ?i noi ast?zi imitatorii lor. Când va ap?rea la casa voastr? vreun eretic ?i va bate în u??, imediat s? informa?i Mitropolia. Ereticii ?i cei de alte religii câ?tig? acum privilegii; iar noi, ortodoc?ii, vom deveni elini de mâna a doua. Ace?tia Îl hulesc pe Hristos, pe Dumnezeu, pe Maica Domnului, toate cele sfinte ?i nu-i împiedic? nimeni. Dac? le spui ceva ?i îi speri, imediat te denun?? c? i-ai atacat. Patria noastr? s-a transformat într-o vie f?r? gard.
Unde este acum Marele Fotie, unde este Marcu Evghenicul, unde sunt Vasilie ?i Gur? de Aur, unde sunt mucenicii ?i m?rturisitorii! Noi, cei pu?ini, câ?i am mai r?mas ?i mai credem, s? ne trezim ?i s? lupt?m pentru credin?a noastr?. Mai bine s? se sting? soarele decât Ortodoxia. Unul din cei de demult zicea: Dumnezeul meu, î?i mul?umesc c? nu m-ai f?cut copac, c? nu m-ai f?cut animal patruped, ci m-ai f?cut om. ?i un altul spunea: Î?i mul?umesc, Dumnezeul meu, c? m-ai f?cut elin. Noi trebuie s?-I mul?umim lui Dumnezeu, pentru c? ne-am n?scut ortodoc?i.
Fie ca Dumnezeu, pentru mijlocirile Preasfintei N?sc?toare de Dumnezeu, ale Sfântului Marcu Evghenicul ?i ale Sfântului Fotie, s? ne miluiasc? ?i s? ne mântuiasc?. Amin.
+ Episcopul Augustin
(Omilie a Mitropolitului de Florina, P?rintele Augustin Kantiotis,
în Sfânta Biseric? a Sfântului Pantelimon, Florina,
7 spre 8.02.1986, vineri spre sâmb?t?)