Despre misticismul “sfintilor” catolici – Pr. Alexi Ksutasvili-Lenski

“Lauda noastr? aceasta este: m?rturia con?tiin?ei noastre c? am umblat în lume, ?i mai ales la voi, în sfin?enie ?i în cur??ie dumnezeiasc?, nu în în?elepciune trupeasc?, ci în harul lui Dumnezeu” (Corinteni 1:12)

Angela (anul mortii 1309) la romano-catolici considerata ca “fericita”, prin metodele ei de rugaciune, a ajuns sa vada pe Hristos cam prea simtitor. De exemplu, interlocutorul mistic al ei ii spunea:” Am fost eu cu apostolii si m-au vazut ei cu ochii lor trupesti dar nu m-au simtit asa cum ma simti tu.” Angela considera ca atat de tare patimeste si chiar traieste personal patimile lui Hristos, ca cum credea ea nici Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu Maria care a stat langa crucea Mantuitorului n-ar fi putut sa le descrie atat de clar ca Angela.(24)

Tereza de Avilla Unele stari spirituale la “sfinti” romano catolici sunt atat de sensibile, ca ne fac sa ne indoim serios de curatia lor. Iata un exemplu foarte caracteristic pentru Tereza de Avilla :” adeseori Hristos imi spune: De acum Eu sunt al tau si tu a mea. Aceste mangaieri ale Dumnezeului meu ma fac sa ma rusinez nespus. In ele simt si durere si desfatare, impreuna. Aceasta este o rana prea dulce(…).Eu am vazut un inger care tinea in mana o sulita lunga de aur cu varf de fier pe care ardea o mica limba de foc. Acest inger, din cand in cand imi infingea sulita in inima si in alte organe ale trupului meu. Iar cand o tragea inapoi, atunci mi se parea ca mi se scoate afara tot launtrul meu. Durerea din cauza acestor rani a fost atat de puternica incat eu gemeam, dar si desfatarea a fost atat de mare incat nu puteam sa-mi doresc sa inceteze vreodata aceasta stare. Cu cat de adanc imi intra in mine sulita, cu atat mai mult crestea durerea, dar si desfatarea devenea mai puternica, mai dulce.” (25)

Un teolog rus D. Merejkovski comenteaza astfel aceste stari spirituale ale Terezei:” Daca o femeie stricata cu o mare experienta in viata trupeasca in acel moment ar fi vazut-o pe Tereza ea foarte bine ar fi inteles-o ce simte ea, doar ca s-ar fi mirat nevazand pe langa Tereza nici-un barbat.”(26)

Nici nu este de mirat ca Tereza tot timpul avea probleme cu duhovnicii ei -” Pentru duhovnici nu e cu putinta sa inteleaga toate acestea”- spunea adeseori ea. Aici ar merita sa mentionam ca Papa Paul VI a ridicat pe Tereza la unul din cele mai inalte ranguri de sfintenie cu titlul “Doctorita Bisericii.”

In metodele de asceza si rugaciune sus amintite se vede cel mai clar toata minciuna catolicismului. Rugaciunea ortodoxa totdeauna este asezata in partea de sus a inimii, in nici-un caz mai jos. Prin multa experienta s-a dovedit ca daca rugaciunea se aseaza undeva in alt loc aceasta de fiecare data este rezultat al inselarii duhovnicesti. Erotomania catolica se pare ca este rezultatul asezarii rugaciunii in partea de jos a inimii care din cauza apropierii de pantece provoaca stari de incalzire si ardere trupeasca.

Sa mai citam cateva pasaje din marturisirile Angelei ca sa ne dam seama mai bine de “misticismul” romano-catolic: “Cand ma apropii de ostie [1] ea imi da un sentiment de mare mangaiere. Dar tot corpul meu incepe sa se cutremure foarte tare asa ca cu mare greutate reusesc sa ma impartasesc.” “Si strigam eu fara nici-o rusine: Dragostea mea, eu inca nu Te-am cunoscut! De ce asa ma lasi pe mine? Si nu puteam sa mai zic altceva ca tipatul ma impiedica sa rostesc altceva. S-a intamplat pe cand intram in biserica sfantului Francisc si cand am simtit ca Dumnezeu s-a departat de mine; stand asezata jos, strigam in prezenta tuturor oamenilor incat cunoscutii mei care venisera cu mine, rusinandu-se, s-au departat de mine. Dar eu din cauza dulcetii Lui, si din faptul ca m-a parasit pe mine tipam asa si vroiam sa mor. Toate legaturile trupului meu se desprindeau atunci. ” (27)

“Fericita” Angela si-a dorit sa-L vada pe Mantuitorul trupeste, si -“Am vazut pe Hristos aplecandu-si capul in mainile mele. Si atunci El mi-a descoperit gatul si mainile Sale, iar gatul lui avea o frumusete de nespus.”

Este de mentionat aici ca Angela vedea in Sfanta Cruce patul de nunta(!). Insusi Hristos ii face marturisiri: “Eu nu in gluma m-am indragostit de tine”. Un teolog rus, Lev Karsavin, care toata viata sa a studiat teologia apuseana din Evul Mediu, in lucrarile sale nu poate sa ocoleasca manifestarile trupesti care se petrec in timpul asa zisei “iubiri mistice” a catolicilor fata de Dumnezeu; el arata ca aceasta “iubire mistica” de regula este insotita de exacerbarea simtirilor trupesti (28). El trage concluzia ca, “catolicismul este o religie carnala, chiar foarte carnala” si de aceea mistica apuseana introduce in relatiile cu Dumnezeu un simtamant cu totul trupesc, o inselare spirituala profunda (29). Ni se atrage atentia si asupra faptului ca, dupa vedeniile sale, si Mathilda si Gertruda si Angela sunt atat de convinse de mantuirea lor, ca nici nu mai considera necesara spovedania inainte de moarte.(30)

Noi ortodocsii, adeseori vorbim despre un teribil duh de mandrie care a contribuit la proclamarea dogmei infailibilitatii papale. Dar acest exemplu nu este deloc singular cand mandria domneste in teologia si mistica apuseana. Noi putem vedea ca tocmai ascetii romano-catolici incep deodata sa se simta ca dumnezei intrupati.

Francisc de Assisi – un “sfant” celebru al romano-catolicilor in timpul captivitatii sale la Perugia, cand prima data a inceput sa mediteze la viata de saracie pentru Dumnezeu spunea tovarasilor sai de arme: “Sa stiti insa ca, acela care ca si voi, este incatusat in fiare, va fi intr-o zi omul cel mai slavit de lume”(31). Omul inca nici n-a inceput viata de asceza si deja se vede pe sine ca “cel mai slavit de lume” fiind asadar prea incredintat de sine. Si atunci devine explicabila vedenia lui Francisc cand ajunge, cum crede el, la un nivel inalt de spiritualitate:” In timpul rugaciunii mele, in fata mea au aparut doi stalpi de lumina- intr-unul din ei am recunoscut pe Creatorul tuturor, dar in celalalt pe mine insumi”- ne relateaza insusi Francisc. A deveni omul cel mai slavit de lume nu este atat de greu de realizat, dar sa ajungi la adancul smereniei, intr-adevar, cere multa nevointa duhovniceasca. Aici este usor de observat ca invatatura romano-catolica despre meritele supra-prisositoare, face cu neputinta existenta adevaratei smerenii.

Toma de Aquino-un alt “sfant” romano-catolic, explicand politica bisericii sale, spunea: ” Erezia este pacat, pentru care vinovatul trebuie nu numai sa fie excomunicat din biserica dar si sa fie scos din randul celor vii. Daca ereticul staruie in ratacirea lui, atunci biserica, pierzand orice nadejde pentru mantuirea lui, trebuie sa aiba grija de mantuirea celorlalti oameni, izgonindu-l pe acest eretic prin excomunicare. Dar dupa aceea, biserica il preda puterii laice ca prin moarte sa-l scoata din lumea aceasta.”(32)

Desigur, este mai mult decat suficient ca sa ne dam seama cat de curati in simturi, cat de smeriti, cat de milosi si drepti sunt “sfintii” catolici.

Ar merita sa mai facem o paranteza si sa luam aminte asupra faptului ca atunci cand Sfintii parinti interzic rugaciunile in comun cu ereticii, in afara motivului pe care deja l-am mentionat mai sus, exista si un altul ,anume: rugandu-ne impreuna cu cineva, chiar inconstient ne impartasim si de duhul cu care se roaga acest om , de experienta si metoda lui de a se ruga si astfel ne punem intr-un mare pericol, ca incetul cu incetul, noi insine sa devenim partasii acelorasi metode de rugaciune, aceluiasi duh care nu este deloc duhul smereniei, al pocaintei si al iubirii si de asemenea partasi acelorasi patimi care sunt roade ale inselarii duhovnicesti si parerii de sine.
(24) Diacon Andrei Kuraev – Vizov ecumenizma. – pg.130.
(25) Ibidem – pg.133.
(26) Merejkovski D.C. – Ispanskie mistiki. Bruxel. 1988, pg.72-75, apud Diacon Andrei Kuraev – Vizov ecumenizma. – pg.134.
(27) Diacon Andrei Kuraev – Vizov ecumenizma. – pg138.
(28) Karsavin L.P. Osnovi srednevecovoi religioznosti (…) Petersburg. 1995, pg.231, apud Diacon Andrei Kuraev – Vizov ecumenizma. – pg140.
(29) Idem – Socinenia. Moscova, 1993. Pg.132-133, apud ibidem – pg.140.
(30) Idem – Osnovi srednevecovoi religioznosti(…) – pg.233.apud ibidem – pg.140.
(31) Ioan Gh. Savin – Mistica apuseana. – pg.44
(32) Diacon Andrei Kuraev – Vizov ecumenizma. – pg.170.

Sursa: Pr. Alexi Ksutasvili-Lenski


Note: ostie = Paine nedospita (azima) care serveste la cuminecatura in cultul catolic si in cel luteran

Leave a Comment