ADEVARUL ORTODOXIEI FATA DE CATOLICISM: ORIGINILE ISTORICE ALE SCHISMEI PAPALE (Clark Carlton)

Extras din: Adevarul Ortodoxiei fata de Catolicism, Clark Carlton, Ed. Ecleziast

Sfin?ii romani ?i intriga bizatin?

Pentru c? cele ale noastre au fost cândva vrednice de cinste ?i pentru Apuseni, care aveau acelea?i sfinte slujbe ?i m?rturiseau acela?i Crez. Îns? înnoirile nu erau cunoscute P?rin­?ilor no?tri, nici se pot ar?ta c? s-ar afla în scrierile P?rin?i­lor ortodoc?i apuseni, nici c? ar avea obâr?ie din vechime ori soborniceasc?. Înc? la noi nici Patriarhii, nici Sinoadele nu au putut vreodat? a aduce lucruri noi, c?ci p?zitorul Credin­?ei este însu?i trupul Bisericii, adic? poporul însu?i, care vo­ie?te ca ve?nic neschimbat? s?-i fie credin?a, ?i la fel cu a P?­rin?ilor s?i (Enciclica Patriarhilor R?s?riteni, 1848, XVII).

Exista o veche glum?, mult îndr?git? de profesorii de istorie de liceu, care spune c? Sfântul Imperiu Roman nu era nici sfânt ?i nici roman. Dintr-o perspectiv? ortodox?, aceea?i glum? – de?i aici nu este loc de haz – ar putea fi aplicat? Bisericii Romano-Catolice. Astfel, Biserica Roman? nu este nici roman? ?i nici catolic?. De fapt, odat? cu încoronarea lui Charlemagne (Carol cel Mare) în 800 A.D., destinele Sfântului Imperiu Roman ?i cele ale Bisericii Romano-Catolice au devenit atât de strâns legate, încât soarta unuia afecteaz? soarta celuilalt1.

Read more

Iubirea lui Dumnezeu, chinurile iadului si eshatonul: diferente intre ortodoxie si catolicism (Pr. Ioannis Romanides)

Slava lui Dumnezeu, iubirea lui Dumnezeu ?i chinurile Iadului. Taina Crucii ?i a Învierii este slava în care Dumnezeu locuie?te, [slava] care este din ve?nicie înainte de lume ?i care p?trunde toate lucrurile pe cât le este lor dat cu putin??. Aceasta este energia agapic? [iubitoare] a lui Dumnezeu, care nu caut? ale sale ?i dep??e?te orice atribut material ?i experien?? omeneasc? sau îngereasc?, perceput? fie prin sim?uri, fie prin minte. Aceasta este, de asemenea, o putere care judec? sau care pedepse?te, care distruge p?catul ?i puterea celor care se opun voin?ei lui Dumnezeu ?i [o putere] care pedepsind pe du?manii nepoc?i?i ai lui Dumnezeu, [de fapt] îi des?vâr?e?te pe cât este cu putin??. Dumnezeu, Care Se îmbrac? cu aceast? lumin? neapropiat? ca ?i cu un ve?mânt, este împ?r?it nedesp?r?it în persoane distincte, neseparate, dar persoane deosebite ?i se dezv?luie în energiile ?i harismele Sale ?i exist? întreg f?r? a fi separat sau limitat de vreo energie sau harism?, r?mânând nemi?cat tri-personal în rela?iile Sale fiin?iale ?i simplu în firea sau în întunericul S?u mai presus de fiin??. Aceast? putere a Crucii ?i a Învierii este iubirea lui Dumnezeu care se afla în lucrare mai înainte ca lumea s? existe pe lâng? Dumnezeu, în crea?ie ?i iconomia lumii, înainte de Întrupare, în Întrupare, înainte de Jertfa de pe Cruce, în Jertfa de pe Cruce ?i dup? Jertfa de pe Cruce. Prin puterea Jertfei de pe Cruce ?i a Învierii Dumnezeu lucreaz? în dumnezeiasca Euharistie ?i în Taine împ?carea ?i sprijinirea credincio?ilor, ca ?i cre?terea lor duhovniceasc? ?i maturizarea lor în termeni de îndumnezeire [theosis].

Trebuie s? se accentueze faptul c? taina sau puterea Crucii ?i a Învierii este o energie sau însu?ire a întunericului suprafiin?ial, care nu este dobândit? de Dumnezeu, ci exist? ve?nic în El din fire. Prin urmare, împ?carea, care prin Jertfa de pe Cruce nu adaug? ?i nu sustrage nimic din împ?carea omului cu Dumnezeu, nu poate fi niciodat? în?eleas? ca o împ?care a dou? fac?iuni care s-au urât reciproc. Dumnezeu nu înceteaz? niciodat? s? fie prieten chiar ?i cu vr?jma?ii S?i în conformitate cu iubirea Sa. Dumnezeu devine du?man ?i putere pedepsitoare doar din punctul de vedere al celora care, prin voin?a ?i în?elegerea lor, stau în opozi?ie fa?? de iubirea lui Dumnezeu. Din acest motiv, omul ?i nu Dumnezeu este cel împ?cat prin Taina Crucii ?i cel care este transformat, prin împ?care, din vr?jma? al lui Dumnezeu, în prieten al lui Dumnezeu ?i particip? astfel, la Învierea lui Hristos.

Cei care se opun voin?ei lui Dumnezeu sunt vr?jma?ii lui Dumnezeu ?i Îl consider? pe Dumnezeu drept du?man, în ciuda realit??ii prieteniei ?i iubirii lui Dumnezeu fa?? de ei. Din cauza împietririi lor iubirea, prietenia, harul îndumnezeitor, slava, Împ?r??ia ?i l?ca?ul lui Dumnezeu devin pentru vr?jma?ii Lui, care nu se poc?iesc ?i pentru îngerii c?zu?i, foc ve?nic, întunericul cel mai din afar? ?i loc de chin. În descrierea pedepsei [iadului], este folosit? antiteza foc – întuneric deoarece corespunde antitezei dintre lumin? ?i umbr? din norul luminos care adumbre?te ?i lumineaz? pe cei care primesc revela?ia ?i devin sl?vi?i sau îndumnezei?i. A?a precum este slava lui Dumnezeu, în experien?a revelatoare a Proorocilor, Apostolilor ?i Sfin?ilor, sub form? de lumin? ?i de nor luminos care acoper? ?i lumineaz? ?i izvor??te în?untrul celor care o primesc, covâr?ind, în acela?i timp, orice atribut postulat sau în?eles de minte sau sim?, tot a?a, în cei care sunt pedepsi?i, aceea?i slav? ?i aceea?i lumin? apare ca foc mistuitor ?i ca întunericul cel mai din afar? ?i ca loc de chin. În credincio?ii care sunt des?vâr?i?i, norul luminos apare ca fum care sloboze?te tunete. În timp ce s?racul Laz?r, care se odihne?te în sânul lui Avraam, se bucur?, bogatul, care nu se afl? în acela?i loc, este chinuit de vederea aceleia?i realit??i. Replica lui Avraam c?tre bogatul cel nemilostiv: Îi au pe Moise ?i pe Prooroci, înseamn?, pur ?i simplu, c? Proorocii L-au v?zut pe Dumnezeu în nor luminos ?i au în?eles c? pentru cei care nu Îl iubesc pe Dumnezeu ?i nu vor s? fac? voia Sa, aceea?i lumin? a norului este foc mistuitor, cel mai dinafar? întuneric ?i loc de chin.

Chinurile Iadului în Tradi?ia apusean? augustinian?

Read more

Maica Domnului: invataturile catolice gresite despre Imaculata Conceptie, Ridicarea la Cer (Asumptiunea), Coredemptrix si despre ”profetiile” de la Fatima

Maica Domnului

Exist? un r?u egal în amândou? ereziile: atunci când oamenii înjosesc Fecioara ?i atunci când, dimpotriv?, ei o sl?vesc peste m?sura cuvenit? (Sfântul Epifanie al Ciprului).

Sursa: Clark Carlton – Adev?rul Ortodoxiei fa?? de Catolicism, editura Ecclesiast, 2010, traducere de Drago? Dâsc?.

Devo?iunea marian? a ap?rut în R?s?ritul cre?tin ?i s-a r?spândit în Apus. A?adar, ar putea s? par? c?, dac? romano-catolicii ?i ortodoc?ii sunt uni?i în privin?a vreunui subiect, acela ar fi închinarea datorat? Maicii Domnului, Maica tuturor cre?tinilor. Din p?cate, adev?rul nu este acesta. A?a cum Biserica romano-catolic? a ad?ugat pe Filioque la Crez ?i a strâmbat dogma Treimii, a?a cum a absolutizat o p?rere unilateral? despre dogma mântuirii ?i a dezvoltat-o într-o complex? teologie a meritului, purgatoriului ?i indulgen?elor, ?i întocmai cum a strâmbat unitatea întru pluralitate fundamental? a Bisericii primare prin transformarea papalit??ii într-o monarhie universal?, tot astfel Roma a dezvoltat înv???tura proprie despre Maica Domnului în ceva cu totul diferit fa?? de înv???tura ?inut? de Biserica primar?.

Punctul principal al disputei îl reprezint? doctrina Imaculatei Concep?ii, definit? ca dogm? de Papa Pius al IX-lea în bula Ineffabilis Deus (1854). De vreme ce ortodoc?ii sunt adeseori acuza?i de interpretare gre?it? – sau, cel pu?in, r?st?lm?cire, voi reproduce paragraful relevant din Catholic Encyclopedia:

Read more

PARINTELE MARCU MANOLIS: MEMORIUL SAU DESPRE ATITUDINILE APOSTATE ALE PATRIARHULUI ATENAGORA

Sursa: graiulortodox

(…) Aceast? atitudine o transmite ?i „memoriul de ap?rare” de mai jos al diaconului Marcu Manolis pe care l-a redactat prin iunie 1970, a doua zi dup? prigoana pe care a exercitat-o asupra sa Arhiepiscopul Ieronim I, pentru c? P?rintele Marcu a refuzat s? participe la pomenirea pentru restabilirea s?n?t??ii ereziarhului arhiecumenist ?i mason Atenagora (într-o sear? a lunii martie 1970, de la sfâr?itul slujbei vecerniei) ?i i-a îndemnat pe credincio?ii participan?i de la M?n?stirea Petraki ca nici ei s? nu participe, ci s? îl urmeze ie?ind din Biseric?. Acela?i lucru l-a repetat ?i în ziua urm?toare, dup? Liturghia Darurilor mai-înainte sfin?ite.

Al?tur?m exemplara sa ap?rare:

„MEMORIU DE AP?RARE

Chiar în momentele în care Arhiepiscopia Atenei a ordonat prin enciclic? clericilor ei s? s?vâr?easc? pomeniri pentru restabilirea s?n?t??ii Patriarhului Ecumenic Atenagora ?i s? psalmodieze împreun? cu poporul Bisericii „Întru mul?i ani st?pâne…”, Sanctitatea Sa  Patriarhul Ecumenic în interviul dat c?tre ziaristul unui cotidian atenian a lansat înc? o acuza?ie împotriva Sfintei Biserici ?i împotriva bravilor ap?r?tori ai Ortodoxiei, a celor care au luptat ca mireasa lui Hristos s? nu fie supus? papismului arogant.

Iat? care sunt aceste declara?ii inimaginabile:

“În anul 1054 când s-a f?cut schisma existau diferen?e mai grave decât cele de ast?zi, dar a continuat s? existe potirul comun, care atunci nu a fost întrerupt. Aruncându-se anatema, a urmat s? nu mai avem nici comuniunea sacramental?. Care este piedica? Le cer teologilor s? îmi spun? acest lucru. Vrem sau nu vrem unire? Nu este posibil s? ne rug?m în Biserici «pentru unirea tuturor» ?i s? evit?m unirea. Fie suntem sinceri, fie suntem ipocri?i atunci când ne rug?m pentru Unirea Bisericilor. Teologii sunt chema?i s? g?seasc? solu?ie. În ce prive?te FILIOQUE, nu cred s? existe impediment.”

Read more

Lumina Invierii se aprinde la Ierusalim numai la Pastele ortodoxe

stalp.jpgIn anul 1326 erau trei sultanate turcesti, unul in Damasc, unul in Egipt si unul in Babilon. Ce au zis turcii? Cand vin crestinii la Ierusalim sa serbeze Pastile sa nu le dam voie sa slujeasca, pana ce nu vor plati taxa de 9000 bani de aur, caci turcii nu cred in Hristos.

Patriarhul ortodox Ioachim n-a avut de unde sa plateasca suma pentru ca crestinii ortodocsi erau putini in Ierusalim si doar 100 de preoti, caci erau religii altele, de tot felul. Dar sunt doua strazi de armeni in Ierusalim, mosieri, bogati mari, ei au zis: Platim noi taxa! Dar turcii i-au intrebat: “De ce iese Sfanta Lumina numai la ortodocsi si nu iese si la voi?” Armenii au zis: “Pentru ca ortodocsii numai ei slujesc la Mormantul lui Hristos si pe noi ne-au dat la o parte”. “Dar, daca veti sluji voi va veni Lumina?” Noi platim si taxa – au zis armenii – Lumina va veni la noi la armeni!

Turcii au zis: “De nu iese lumina la voi o s-o patiti!” Noi ii scoatem pe ortodocsi din Mormant – si l-au luat pe Patriarhul Ioachim si l-au inchis in Manastirea Sf. Sava, din Ierusalim, cu toti preotii.

A zis Patriarhul: Daca nu ne lasati sa facem, slujba la Mormantul lui Hristos, o sa facem la Biserica Sf. lacob, care este aproape de Mormant, iar turcii le-au dat voie ortodocsilor la aceasta. Dar, turcii au pus de paza peste ei doi turci, generali de armata, ca sa nu vina vreun crestin la Mormant. Crestinii au inceput a plange si au zis ca s-a suparat Dumnezeu pe ei si I-a indepartat de la Mormantul lui Hristos, dar patriarhul le-a zis: “Nu va temeti, ca are sa se faca minune mare.”

Armenii ziceau, ca Lumina la ei o sa vina. Iar Patriarhul zicea, ca de va vrea Hristos sa iasa Lumina la ei n-avem noi ortodocsii ce face. Armenii au facut slujba si ziua si noapte-a, dar n-a mai venit Sfanta Lumina. Turcii le-au zis: De ce n-a venit Sfanta Lumina, ca ati platit taxa? In acelasi timp, ortodocsii faceau slujba tocmai a doua zi, pe cand rasarea soarele si cand a zis patriarhul: “Hristos a inviat!” un stalp de marmora din Biserica Sf. Iacob a crapat si a iesit Sfanta Lumina in varful Stalpului. Patriarhul a pus o scara si au luat Sfanta Lumina din varful stalpului si in acest fel Sfanta Lumina a iesit tot la ortodocsi.

Generalul turc de pe varful stalpului, care pazea acolo pe stalp, a strigat: “Cred in Hristos!” Celalalt general de langa el i-a si taiat pe loc cu sabia capul, celui ce a strigat ca crede in Hristos. Moastele acestui general turc convertit si martir al Sfintei Lumini le-am sarutat si eu, sunt acolo in Ierusalim si acest turc este martirul Sfintei Lumini.

Vazand turcii ca Sf. Lumina a iesit tot la ortodocsi, au pus un ciuber cu murdarie inaintea usii Sf. Mormant si fiecare armean trebuia sa manance cate o lingura de murdarie si in acest fel i-au spurcat turcii pe armeni. Anul 1326. De atunci a ramas o zicala: “Este bine sa te duci cu armenii la Biserica, dar sa nu mananci cu ei, ca ei cauta sa te spurce, asa cum i-au spurcat turcii pe ei, cand n-a venit Sf. Lumina”. Distanta de la Sf. Mormant pana la Biserica Sf. Iacob unde s-a aprins Sf. Lumina este de 100 m. Stalpul este fotografiat si sapat din marmura fiind pus in Altarul Bisericii Sf. Iacob. Aceasta este minunea cu armenii, din anul 1326. Generalul turc convertit si martir al Sfintei Lumini este pus in Biserica Sf. Iacob. De aici se vede, ca Iisus Hristos numai o Biserica a intemeiat – pe cea Ortodoxa – aceasta este mantuirea, lumii. Sf. Lumina este dovada sigura, ca numai ortodocsii sunt pe calea adevarului pur al lui Hristos, drum ce duce sigur la ceruri.

– extras din “Pelerinul Roman” –

Randuiala primirii la credin?a ortodox? a schismaticilor romano-catolici

Fragmentul de mai jos este preluat din Moliftelnic – editia 1937, din capitlul de slujbe intitlulat: Randuiala primirii prin botez. In diverse moliftelnice anterioare, catolicii erau numiti – asa cum si toti sfintii ii numesc – eretici, nu schismatici.
Dup? ce vine la preot cel ce voie?te s? devin? dreptcredincios (orto­dox), preotul, având învoire ?i binecuvântare de la arhiereul s?u, îl duce pe el la biseric? ?i-i porunce?te s? stea înaintea u?ilor, bisericii; iar preotul, intrând în altar ?i îmbr?cându-se cu epitrahilul ?i felonul, iese afar? în u?a bisericii ?i, poruncind aceluia s? îngenuncheze, îl întreab? pe el a?a:

Întrebare : Voie?ti s? te lepezi de toat? r?t?cirea schismati­cilor ?i de împreun?-petrecerea cu ei, în care ai fost pân? acum ?

R?spuns : Voiesc cu adev?rat.

Întrebare: Voie?ti cu adev?rat s? fii în toate ascult?tor Sfintei Biserici Ortodoxe a R?s?ritului ?i în unire cu credin?a ortodox? ?i statornic s? petreci într-însa pân? la sfâr?itul vie?ii tale?

R?spuns : Voiesc cu adev?rat.

?i dup? aceea preotul, binecuvîntîndu-l de trei ori pe frunte, zice: În numele Tat?lui ?i al Fiului ?i al Sfântului Duh. Amin. Apoi punând dreapta pe capul lui, zice rug?ciunea : Doamne, Dumnezeule atot?iitorule… ?i sfâr?ind rugaciunea, zice: Scoal?-te ?i te întoarce c?tre apus ?i te leap?d? de toat? r?t?­cirea ?i gre?elile catolice, în care ai fost pân? acum.

?i, întorcându-se c?tre apus, îl întreab? :

Întrebare : Te lepezi de toat? r?t?cirea ?i gre?eala adun?rii catolice, în care ai fost pân? acum ? .

R?spuns : M? lep?d de toat? r?t?cirea ?i gre?eala adun?rii catolice, în care am fost pân? acum.

Întrebare : Afurise?ti toate eresurile ?i dezbinarea lor, ca pe ale unor potrivnici ai lui Dumnezeu ?i ai adev?rului, ?i ai Sfintei Lui Biserici ?

R?spuns : Afurisesc toate eresurile ?i dezbinarea lor, ca pe ale unor potrivnici ai lui Dumnezeu ?i ai adev?rului, ?i ai Sfintei Lui Biserici.

Dup? aceasta zice c?tre dânsul:

Întoarce-te c?tre r?s?rit ?i te închin? Domnului la Care ai venit.

Iar el, întorcându-se c?tre r?s?rit, se închin? pân? la p?mânt o dat?, zicând a?a :
M? închin Tat?lui ?i Fiului ?i Sfântului Duh, unuia Dumnezeu Care este în Treime sfânt, nedesp?r?it, sl?vit ?i închinat.

Preotul zice:

Binecuvântat este Dumnezeu, Care voie?te ca to?i oamenii s? se mântuiasc? ?i la cuno?tin?a adev?rului s? vin? ; binecuvântat fie în veci. Amin.

?i îndat? îi d? lui cap?tul epitrahilului în dreapta, zicând :

Intr? în Biserica lui Dumnezeu, Care te-a dep?rtat de la dez­binarea catolic? ?i s? ?tii c? te-ai izb?vit din la?urile mor?ii ?i din pieirea cea ve?nic?; s? ur??ti toat? dezbinarea ?i tot eresul; calc? toat? nedreptatea ?i r?t?cirea eresului ?i schis­mei ; cinste?te cu dreapt? credin?? pe Dumnezeu Tat?l atot-?iitorul ?i pe Iisus Hristos Fiul Lui ?i pe .Duhul Sfânt, unul, adev?ratul, viul Dumnezeu : Preasfânta ?i nedesp?r?ita Treime.

?i acestea zicând, îl duce pe el în biseric?, ?i ?inându-se acela de cap?tul epitrahilului, pân? la masa unde este pus? Sfânta Evanghelie ?i Sfânta cruce ; iar el apropiindu-se de mas?, îndat? las? din mân? cap?tul epitrahilului. ?i în acest timp, la stran? se cite?te Psalmul 26.

Iar dup? sfâr?itul psalmului, preotul îi porunce?te lui s? îngenuncheze înaintea Sfintei Evanghelii ?i cite?te rug?ciunea aceasta:

Domnului s? ne rug?m.

Doamne, Doamne, F?c?torule ?i St?pâne a toate, izvorul tuturor bun?t??ilor ?i Mântuitorul oamenilor, dar mai ales al celor credincio?i; Cel ce n-ai trecut cu vederea pe om ca s? fie aruncat în adâncul pierz?rii ?i al în?el?ciunii, ci cu mântui-toarea întrupare a Unuia-N?scut Fiului T?u, a Domnului, Dum­nezeului ?i Mântuitorului nostru Iisus Hristos, pe acesta l-ai cercetat ?i l-ai mântuit ?i c?tre Tine l-ai adus; însu?i, St?pâne iubitorule de oameni, ?i acum caut? spre robul T?u (N); care este oaie din cuvânt?toarea Ta turm?, pe care l-ai învrednicit a se ridica din adâncul în?el?ciunii ?i al dezbin?rii ?i a sc?pa, la sfânta Ta apostoleasc? ?i soborniceasc? Biseric?; cu sme­renie Te rog: pline?te în inima lui lumina harului Preasfântului T?u Duh, spre luminarea cunoa?terii adev?ratei Sfintei Tale Evanghelii. Aprinde în el scânteia mântuitorului Botez, care zace în sufletul lui, ca s? aprind? într-însul v?paia harului T?u celui duhovnicesc spre plinirea poruncilor Tale ?i spre dep?rtarea de toat? în?el?ciunea diavoleasc?. D?-i lui ca, f?r? f???rnicie, ne­clintit ?i f?r? vicle?ug, s? se uneasc? cu Sfânta Ta soborni­ceasc? Biseric? ?i s? se scârbeasc? de toat? în?el?ciunea cea pierz?toare de suflet, lep?dând eresurile ?i dezbinarea. F?-l pe el ca totdeauna cu adev?rat s? m?rturiseasc? ?i tare s? ?ie dreapta credin?? ortodox? a R?s?ritului. F?-l p?rta? turmei Tale celei alese ?i une?te-1 cu Biserica Ta cea sfânt?. De­p?rteaz? de la el toate gândurile ?i faptele cele rele ?i deprin­derile cele nepl?cute lui Dumnezeu. Iart?-i lui toate gre?elile cele de voie ?i cele f?r? de voie. Cur??e?te-1 pe el de toat? întin?ciunea trupului ?i a sufletului. F?-1 pe el vas cinstit ?i loca? Preasfântului T?u Duh, ca prin Acela totdeauna fiind po­v??uit ?i îndreptat s? p?zeasc? mântuitoarele Tale porunci; ?i f?când voia Ta cu bun?pl?cere ?i des?vâr?it, s? se învredni­ceasc? a câ?tiga ?i bunurile Tale cele cere?ti, împreun? cu to?i care din veac au binepl?cut ?ie. C? Tu e?ti Dumnezeul milei, al îndur?rilor ?i al iubirii de oameni, Care voie?ti ca to?i oa­menii s? se mântuiasc?, ?i ?ie slav? în?l??m, Tat?lui ?i Fiului ?i Sfântului Duh, acum ?i pururea ?i în vecii vecilor. Amin.

Dup? sfâr?itul rug?ciunii îi porunce?te preotul s? se ridice, zicându-i:

Scoal?-te ?i stând bine ?i cu fric?, m?rturise?te cu adev?rat credin?a ortodox? cea soborniceasc? ?i afurise?te toate eresu­rile ?i schisma, ca s? fii iertat ?i dezlegat din leg?tura oric?rui jur?mânt ?i de toat? dezbinarea, ?i s? te faci p?rta? Bisericii care este trupul Iui Hristos.

Iar el sculându-se, zice în auzul tuturor : Cred întru unul Dumnezeu…

?i sfîr?indu-l, cite?te m?rturisirea de credin?? (caut-o la pag. 696), apoi i se d? s? s?rute Sfânta Evanghelie ?i Sfânta cruce, dup? aceasta, preotul zice:

Binecuvântat este Dumnezeu, Care a binevoit a?a.

?i iar??i zice preotul c?tre el:

Pleac?-?i genunchii t?i înaintea Domnului Dumnezeu pe Care L-ai m?rturisit, ?i vei lua iertarea p?catelor tale ?i dezlegare de orice jur?mânt.

?i el, plecându-?i capul ?i genunchii, prive?te în jos; iar preotul, având de la arhiereu binecuvântare, cite?te peste dânsul cu mare umilin??, rug?ciunea aceasta :

Domnului s? ne rug?m.

St?pâne mult milostive, Doamne Iisuse Hristoase Dumnezeul nostru, Care cu harul T?u ai voit a se da Apostolului Petru ?i celorlal?i Apostoli ai T?i toat? puterea ca s? fie legate ?i în cer, câte de dân?ii vor fi legate pe p?mânt; asemenea s? fie dezlegate ?i în cer, câte de dân?ii pe p?mânt vor fi dezlegate. Cel ce ?i pe noi smeri?ii ?i nevrednicii, prin nespusa Ta iubire de oameni, ne-ai învrednicit a avea puterea cea dat? lor, ca ?i noi asemenea s? leg?m ?i s? dezleg?m cele ce se întâmpl? în poporul T?u; însu?i, preabunule împ?rate, prime?te cu milos­tivire acum pe robul T?u acesta (N), care s-a sculat din în?e­l?ciunea dezbin?rii ca din somnul piericiunii ?i la cuno?tin?a adev?rului a venit, dorind s? se uneasc? cu Sfânta Ta Biseric?, pentru c? Tu, ca un iubitor de oameni ?i bun P?stor, ai zis : ?i alte oi am, care nu sunt din staulul acesta ; ?i pe acestea Mi se cade a le aduce ; ?i glasul Meu vor auzi ?i va fi o turm? ?i un p?stor. ?i prin mine, nevrednicul robul T?u, dezleag?-1 pe dânsul de toat? leg?tura p?catului ?i de toat? dezbinarea, ?i orice a gre?it el ca un om în aceast? via??, sau cu cuvântul, sau cu lucrul, sau cu gândul, iart? ?i las? lui, sp?lîndu-1 pe el de toat? prih?nirea sufletului cu harul T?u ; ca, ducîndu-1 curat în cur?ile Tale ?i unindu-l pe el cu turma oilor Tale cele alese, s?-l une?ti pe el cu Sfânta Ta Biseric? ?i s?-1 faci vas cinstit ?i loca? Preasfântului T?u Duh, ca, prin Acela totdeauna fiind pov??uit ?i îndreptat, s? p?zeasc? mântuitoarele Tale porunci ; ?i f?când voia Ta cu deplin? bun?pl?cere s? se în­vredniceasc? a lua ?i bunurile Tale cele cere?ti împreun? cu to?i care din veac au binepl?cut ?ie. C? Tu e?ti Cel ce ne miluie?ti ?i ne mântuie?ti pe noi ?i Tu singur e?ti Dumnezeul tuturor
oamenilor celor ce vor s? se mântuiasc? ?i la cuno?tin?a adev?­rului s? vin?, ?i ?ie slav? în?l??m, împreun? ?i P?rintelui T?u celui f?r? de început ?i Preasfântului ?i bunului ?i de via?? f?c?torului T?u Duh, acum ?i pururea ?i în vecii vecilor. Amin.

?i dup? rug?ciune, îndat? îl dezleag? pe el, citind rug?ciunea de dez­legare : Domnul ?i Dumnezeul nostru Iisus Hristos… (caut-o la pag. 683). ?i sfâr?ind rug?ciunea, zice :

Scoal?, frate, ?i ca un credincios roag?-te împreun? cu noi lui Hristos s? te învredniceasc? pe tine, prin ungerea Sfântului Mir, s? iei darul Sfântului Duh.

?i el, ridicându-se, st? cu toat? umilin?a ; iar preotul îndat? începe rânduiala ungerii cu Sfântul Mir ?i o s?vâr?e?te precum este scris la primirea ereticilor (caut? la pag. 684).

S? SE ?TIE: Pentru ungerea cu Sfântul Mir a schismaticilor sau a ereticilor, l?murit n-a legiuit Biserica. Asemenea ?i pentru armenii, care sunt sobornice?te exclu?i ca ni?te eretici, ?i care se întorc ?i se leap?d? de eresurile lor, ca ?i pe al?ii care sunt dezbina?i de Biserica noastr?, îi primim ?i îi ungem cu Sfântul Mir. Se cuvine îns? a-i boteza din nou pe cei care dup? m?rturisirile lor de credin?? nu se boteaz? în numele Sfintei Treimi: al Tat?lui ?i al Fiului ?i al Sfântului Duh, nici prin trei afund?ri, ca socinienii, unitarienii ?i al?ii.

PR. CONSTANTIN COMAN – Unitatea Bisericii sau Ecumenismul intre adevar si erezie

In primul mileniu de existenta, Biserica a reusit sa-si pastreze unitatea in ciuda multor framantari si a multor erezii cu care s-a confruntat. Acest lucru s-a reusit printr-o lupta acerba pentru pastrarea invataturii crestine adevarate si a vietii crestine asa cum fusesera lasate de Mantuitorul Hristos prin Sfintii Apostoli. Sub presiunea istoriei, a lumescului, in secolul al XI-lea se produce prima ruptura in trupul Bisericii celei una: desprinderea Bisericii occidentale, cu centrul la Roma, de Biserica rasariteana, cu centrul la Constantinopol. Secolul al XVI-lea a adus cu sine Reforma, cea de a doua mare schisma, de data aceasta in trupul Bisericii occidentale. Au luat astfel nastere Bisericile protestante, care validau principiul autoritatii individuale si directe in materie de credinta si invatatura crestina, introducand in istoria crestinismului germenele divizarii la nesfarsit. De la cele cateva Biserici iesite din Refoma s-a ajuns la cateva mii de confesiuni si secte crestine, unele asa de indepartate de crezul initial, incat nu-si mai pot justifica acest atribut.

Crestinii au avut intotdeauna constiinta responsabilitatii lor fata de nefirescul starii de dezbinare. De aceea, in decursul istoriei nu au incetat incercarile de unire. Secolul nostru a marcat, insa, o intensificare fara precedent a eforturilor crestinilor pentru restabilirea unitatii. S-a creat un spirit ecumenic, apoi o miscare ecumenica. Foarte repede, aceste eforturi s-au materializat in crearea de organisme crestine internationale, regionale si locale sau in institutionalizarea dialogurilor bi- sau multilaterale. Toata lumea stie de existenta Consiliului Ecumenic al Bisericilor, infiintat in 1948, de Conferinta Bisericilor Europene, infiintata in 1959, de existenta Consiliilor Ecumenice nationale sau a Conferintelor Interconfesionale. Lucrurile aveau sa avanseze si in spatiul relatiilor dintre ortodocsi si catolici. In 1965, Patriarhul Atenagoras al Constantinopolului si Papa Paul al VI-lea ridicau concomitent anatemele aruncate reciproc in 1054, pentru ca in 1980 sa debuteze dialogul teologic oficial intre cele doua Biserici.

Frecventa dialogurilor, a intalnirilor intercrestine din ultimii cincizeci de ani si mai bine a fost si continua sa fie atat de mare, incat pe drept cuvant secolul al XX-lea a fost numit ,secolul ecumenismului”. Unitatea tuturor crestinilor este un deziderat declarat al tuturor Bisericilor si confesiunilor crestine, constiente de imperativul si adevarul poruncii dumnezeiesti ,ca toti sa fie una”. Cu toate acestea, nu s-ar putea spune ca s-au inregistrat progrese evidente in directia realizarii unitatii. Parerile sunt, desigur, impartite: unii sustin ca rezultatele sunt datatoare de speranta, altii considera ca ecumenismul, in forma in care s-a desfasurat pana acum, este nu numai un esec, dar mai mult decat atat, o noua mare ratacire a lumii crestine.
Unitate? Da! Dar ce fel de unitate? Unitate in ce? Unitate in cine? Fiecare din marile traditii crestine, cea ortodoxa, cea romano-catolica si cea protestanta, a propus propria viziune asupra unitatii izvorata din invatatura si traditia fiecareia.
Biserica Romano-Catolica vede unitatea realizata prin raportarea tuturor crestinilor la un unic centru de autoritate eclesiala si, mai mult, prin reducerea acestei autoritati la o singura persoana, convinsa fiind ca numai centrarea, adunarea tuturor, la modul formal, exterior, sub sceptrul unei singure persoane, poate asigura unitatea. Acest model de unitate cuprinde in sine si motivatia expansionismului si imperialismului catolic pe care l-a cunoscut istoria mai veche si chiar mai noua.

La extrema cealalta, Bisericile si confesiunile protestante, fidele principiului care le-a generat, propun un model de unitate in diversitate, fiecare Biserica ramanand cu invatatura sa, cu structura proprie, aºa cum se afla, dar unindu-se prin ,alaturare”, prin asociere intr-o structura de unitate atotcuprinzatoare care sa aiba la baza o trasatura comuna minimala. Pentru protestanti, un organism crestin mondial precum Consiliul Ecumenic al Bisericilor ar putea constitui modelul de unitate mai mult decat multumitor.

Biserica Ortodoxa nu concepe unitatea decat centrata in Hristos, Dumnezeu-Omul. Ea refuza unitatea bazata pe un centru unic ce tine de aceasta lume, deci pe o persoana umana, cu credinta ca acest model de unitate ignora natura insasi a Bisericii, care depaseste limitele istoriei, ale lumii acesteia, fiind ancorata organic in realitatea dumnezeiasca, avand drept cap pe Hristos Insusi.

Biserica Ortodoxa considera ca necesitatea unui centru unic uman care sa asigure unitatea Bisericii vine din slabirea credintei ca Hristos este prezent si lucreaza in lume pana la sfarsitul veacurilor, dupa propria fagaduinta (Matei 28, 20). De aici si nevoia unui ,loctiitor”, a unui vicar al lui Hristos pe pamant, asa cum este considerat Papa. Sucomband, in cele din urma, presiunilor intelepciunii omenesti in dauna intelepciunii celei dumnezeiesti, teologia catolica a sfarsit prin a decreta ireductibila distanta dintre creat si necreat, dintre spirit si materie, dintre finit si infinit, deci, dintre Dumnezeu si creatie. Conform acestei teologii, nu pot salaºlui impreuna doua lumi, doua realitati definite de notiuni contrare, care se resping sau anuleaza reciproc. Marginitul, unindu-se cu nemarginitul, sau devine nemarginit, sau anuleaza nemarginitul, asimilandu-l. In felul acesta, teologia catolica isi refuza un punct de sprijin si un principiu al unitatii in afara universului inchis al acestei lumi, renuntand la orice posibilitate de comunicare reala, acum si aici, pretutindeni si totdeauna, intre lumea lui Dumnezeu si lumea noastra. Inchis in sine, catolicismul a trebuit sa descopere si sa cultive parghii de mentinere a coerentei interioare in legile acestei lumi.

Asa a aparut necesitatea primatului papal absolut, ca centru unic, singurul capabil sa asigure unitatea Bisericii, asa a aparut infailibilitatea papei, ca garant al ramanerii in Adevar. Astfel, punctul de sprijin s-a mutat din Hristos, Dumnezeu-Omul, deci din sanul Sfintei Treimi, intr-un om, in unul din oamenii acestei lumi. De aici pana la viziunea protestanta nu mai era mult. Pasul fundamental fusese facut: era cel al ,separarii” de Dumnezeu. Daca un om putea fi garant al Adevarului si al unitatii, atunci putea fi oricare dintre oameni, sau, mai concret, daca poate unul, atunci pot toti, fiecare in parte.

Inceputul schismelor a fost aceasta ,dezlipire” de Hristos, Dumnezeu-Omul, si inchidere in propria lume, in propriul univers, cu riscul asfixierii, reprezentand pe plan eclesial pacatul protoparintilor, acela al implinirii prin propriile forte. Singura salvare de la asfixiere s-a considerat a fi evadarea din aceasta lume inchisa, creand o alta noua, condamnata insa la nesfarsit aceleiasi asfixieri si aceleasi evadari, intrucat se incapataneaza sa se considere suficienta siesi si sa-si caute resortul subzistentei in sine.

Catolicismul nu a putut renunta la alimentarea dintr-o putere dumnezeiasca, dar, deoarece nu mai putea concepe ca posibila comunicarea reala prezenta cu Dumnezeu, a descoperit o modalitate de a include acest izvor in limitele creatiei, vorbind despre harul dumnezeiesc creat, gratia creata. Acest har creat lasat de Hristos Bisericii asigura legatura orizontala cu Hristos cel istoric; de aici si necesitatea de a-si fundamenta primatul papal pe pretinsa investire a Sfantului Petru si a tuturor urmasilor acestuia in fruntea Bisericii universale.

Refuzand autoritatea Papei, socotita de catolici ca venind de la Hristos, protestantii nu s-au putut lipsi de un fundament dumnezeiesc. Ei au facut o singura miscare, ramanand de fapt la acelasi principiu. Au renuntat la un papa-om in favoarea unui ,papa de hartie”, cum s-a spus, acesta fiind in viziunea lor Biblia, careia i-au asigurat primatul absolut si infailibilitatea. Numai ca Biblia nu poate vorbi si nici nu se poate interpreta singura, fiind supusa lecturii si autoritatii fiecarui cititor. Ipocrit pana peste poate, constient sau inconstient, omul se instaura lejer in locul lui Hristos, nemaiavand nevoie de prezenta si de lucrarea Lui din moment ce ii lasase ,puterea” necesara si adevarul in cuvintele Sfintei Scripturi.

In Biserica Ortodoxa crestinii nu pot fi una decat in Hristos, in Dumnezeu, asa cum Insusi Mantuitorul spune: ,Ca toti sa fie una, dupa cum Tu, Parinte, intru Mine si Eu intru Tine, asa si acestia in Noi sa fie una.”(Ioan 17,21). Pentru a-si pastra unitatea, Biserica trebuie sa se pastreze in Hristos, iar pentru a se pastra in Hristos trebuie sa nu se rataceasca de la semnele prezentei si lucrarii lui Hristos in istorie, acum si aici, in trecut si viitor, pana la sfarsitul veacurilor. Biserica cea nedespartita a primului mileniu si continuarea ei in istorie, Biserica Ortodoxa, crede ca Biserica este la modul cel mai real si propriu Trupul lui Hristos, formulandu-si invatatura eclesiologica in prelungirea dogmei hristologice, care arata ca in Hristos salasluiesc impreuna firea dumnezeiasca si cea omeneasca intr-o unire perfecta, fara confuzie si fara amestecare. Biserica este dumnezeiasca si omeneasca in acelasi timp, fiind o realitate sacramentala. Lucrarea Bisericii este lucrarea lui Dumnezeu prin oameni. Episcopul, care poarta plenitudinea harului preotiei sacramentale, nu savarseste in locul lui Hristos lucrarea de sfintire, ci el insusi este savarsitorul, ca semn vazut al lui Hristos. Iisus este prezent in orice lucrare a Bisericii Sale. In Biserica nedespartita a primului mileniu, garant al Adevarului, aparator al dreptei credinte era sinodul tuturor episcopilor adunati in numele lui Hristos, care lucrau cu credinta asistentei si luminarii Duhului Sfant. Invatatura crestina ne trimite la Adevar, dar nu este Adevarul insusi, acesta fiind Hristos. Pastrarea integritatii Evangheliei este insa o conditie absolut necesara pentru a nu rataci de la Hristos. De aceea, Biserica lupta din rasputeri sa-si pastreze invatatura nestirbita de ambitiile trufase ale omului, pentru ca ratacirea de la invatatura cea adevarata aduce cu sine ratacirea de la Hristos, iar ratacirea de la Hristos inseamna ruperea de Biserica, deci sfasierea trupului Bisericii. Confuzia din sutele de confesiuni si secte adevereste deficienta propriilor modele de unitate prin ,negocierea” Adevarului. Civiliza_ia secolului nostru, care a subordonat adevarul utilului, invita si Bisericile sa realizeze reconcilierea si unitatea inainte de a constientiza Adevarul. Orice astfel de forma de unitate nu poate fi valabila, si deci nici trainica.

Miscarea ecumenica este inteleasa de ortodocsi ca o cale de cautare a unitatii. In momentul in care ecumenismul este asimilat unei forme de unitate, atunci el este cea mai crunta ratacire de la adevar, cea mai mare erezie. Vom fi una atunci cand vom marturisi acelasi Adevar. Hristos Insusi Se roaga Tatalui Ceresc in acest sens: ,Pentru ei Eu Ma sfintesc pe Mine Insumi, ca si ei sa fie sfintiti intru adevar” (Ioan 17, 19). Nu forme de unitate trebuie, de fapt, cautate, ci cai de a-L redescoperi pe Hristos cel adevarat. Nu unitatea trebuie cautata, ci Hristos.

SF. IUSTIN POPOVICI – Biserica Ortodoxa si Ecumenismul

Va oferim spre lectura cartea Biserica Ortodoxa si Ecumenismul

>> DESCARCA PDF <<

Iata mai jos doua fragment din carte:

“Ecumenismul este o miscare ce naste o multime de întrebari: si toate întrebarile acestea, în întemeierea lor, izvorasc dintr-o singura dorinta si se varsa într-o singura dorinta – si aceasta dorinta vrea un singur lucru: adevarata Biserica a lui Hristos. Iar adevarata Biserica a lui Hristos poarta – si trebuie sa poarte – raspunsuri la toate întrebarile si sub-întrebarile pe care le pune Ecumenismul; caci, daca Biserica lui Hristos nu dezleaga vesnicele întrebari ale duhului omenesc, atunci ea nu e de nici un folos. Iar vatra duhului omenesc arde pururea în vesnicele întrebari chinuitoare. Si orice om arde în ele, cu stiinta sau fara stiinta, de voie sau fara de voie: îi arde inima, îi arde mintea, îi arde constiinta, îi arde sufletul, îi arde întreaga fiinta. “Si nu este pace întru oasele lor”. Între planete, planeta noastra este cetatea de scaun a tuturor vesnicelor probleme chinuitoare: ale vietii si ale mortii, ale binelui si ale raului, ale faptei bune si ale pacatului, ale lumii si ale omului, ale nemuririi si ale vesniciei, ale raiului si ale iadului, ale lui Dumnezeu si ale diavolului. Între toate fiintele, omul este cea mai complicata si mai enigmatica; si, mai presus de toate, cea mai chinuita. Tocmai pentru aceasta S-a pogorît Dumnezeu pe pamînt, pentru aceasta s-a facut om pentru noi ca Dumnezeu-Om: ca sa raspunda la toate chinuitoarele, vesnicele noastre întrebari. Din aceasta pricina a si ramas întreg pe pamînt, în Biserica Lui, careia El îi este cap, iar ea este trupul Lui. Ea e adevarata Biserica a lui Hristos, Biserica Ortodoxa, si în ea este întreg Dumnezeu-Omul, cu toate bine- vestirile Sale si cu toate desavîrsirile Sale.”

“Urmand pe Sfintii Apostoli, Parintii si Dascalii Bisericii marturisesc cu dumnezeiasca intelepciune serafimica si ravna heruvimica unitatea si unicitatea Bisericii Ortodoxe. Ca atare, este de inteles ravna inflacarata a Sfintilor Parinti ai Bisericii fata de orice despartire de Biserica si cadere din Biserica si atitudinea lor aspra fata de erezii si schisme. In aceasta privinta, de exceptionala insemnatate divino-umana sunt sfintele Sinoade Ecumenice si Locale. Potrivit duhului si pozitiei lor de hristica intelepciune, Biserica Ortodoxa este nu numai una, ci si unica. Dat fiind ca Domnul Hristos nu poate avea mai multe trupuri, in El nu pot fi mai multe Biserici. Din punct de vedere ontologic, despartirea sau impartirea Bisericii este cu neputinta. Ca atare, niciodata nu a existat vreo impartire a Bisericii, ci au existat si vor exista despartiri de Biserica, asa cum vitele care de buna voie raman sterpe si cad uscate din Via divino-umana cea vesnic vie (Ioan 15, 1-6). Din Biserica cea una, unica si de nedespartit a lui Hristos s-au despartit si au cazut in felurite vremuri ereticii si schismaticii, si prin aceasta au incetat a mai fi madulare ale Bisericii si de un trup cu trupul ei divino-uman. Astfel au cazut mai intai gnosticii, apoi arienii, pneumatomahii, monofizitii, iconomahii, romano-catolicii, protestantii, uniatii, precum si toti ceilalti care alcatuiesc legiunea eretico-schismatica.”

Ecumenismul: Concluziile Conferintei Inter-ortodoxe de la Tesalonic

Conferin?a teologic? inter-ortodox? „Ecumenismul: Origini. A?tept?ri. Demistificare” a fost întrunit? pe 20 Septembrie, 2004, în Tesalonic, Grecia, ?i ?i-a desf??urat cu mare succes lucr?rile pân? pe 24 Septembrie. Conferin?a a fost organizat? de Departamentul de Teologie Pastoral? ?i Social? a Facult??ii de Teologie a Universit??ii Aristotel din Tesalonic ?i de Societatea de Studii Ortodoxe. ?edin?ele conferin?ei au fost ?inute în Sala de Ceremonii a Universit??ii.

Conferin?a a început printr-un cuvânt al Preasfin?iei Sale Mitropolitul Antim al Tesalonicului. Au participat mul?i Mitropoli?i ?i Episcopi, precum ?i primarul Tesalonicului (Dl Panayiotis Psomiadis), membri ai Parlamentului Grec ?i profesori ai Universit??ii, care au urat bun-venit participan?ilor la conferin??.

În cele cincizeci de zile ale Conferin?ei, 60 de vorbitori respecta?i, incluzând ierarhi ai diferitor Biserici Ortodoxe, au analizat fiecare dintre aspectele Ecumenismului, în fa?a unei audien?e numeroase, între care s-au aflat mul?i teologi, profesorii ai ambelor Facult??i de Teologie ?i studen?i ai Facult??ii de Teologie a Universit??ii din Tesalonic.

Participan?ii la conferin?? au ajuns la urm?toarele concluzii, întemeiate pe numeroasele prezent?ri ?i pe discu?iile care au urmat:

A. Constat?ri

1. Ecumenismul: o crea?ie a papismului ?i a protestantismului, care ascunde înstr?inarea de Adev?rata Biseric?

Ecumenismul s-a n?scut în sânul Protestantismului la începutului secolului al XX-lea, ca un efort de redobândire a unit??ii pentru o lume protestant? împ?r?it? în nenum?rate grup?ri ?i ramifica?ii. Ecumenismul nu are absolut nici o leg?tur? cu ecumenicitatea ?i catolicitatea Bisericii, care este pe deplin p?strat?, atât geografic cât ?i ecleziologic, în Una, Sfânt?, Soborniceasc?[1] ?i Apostoleasc? Biseric?, adic? Biserica Ortodox?, care continu? s? cread? ceea ce a fost crezut „întotdeauna, pretutindeni ?i de c?tre to?i.” Existen?a ereziilor nu neag? nici unitatea, nici ecumenicitatea ?i nici catolicitatea Bisericii. Biserica continu? s? fie una ?i universal?. Erezii ?i schisme ca „bisericile” „catolice” ?i protestante ale Apusului sau cele anti-calcedoniene ale R?s?ritului nu sunt bisericile locale autentice ?i legitime ale acelor ?inuturi; aceste biserici redobândesc unitatea ?i catolicitatea, devin adev?rate biserici, doar atunci când sunt reintegrate în credin?a ?i via?a Bisericii Ortodoxe Sobornice?ti (Catolice), care nu este doar adev?rata Biseric?, ci ?i singura Biseric?. Prin urmare, de la bunul lui început ?i pân? în ziua de ast?zi, a?a-numitul „Conciliu Mondial al Bisericilor”, ca vehicul (purt?tor) al ecumenismului protestante, este, într-un adev?rat sens ecleziologic, un „Conciliu Mondial al ereziilor ?i schismelor.”

Papismul s-a îndep?rtat de unitatea ?i catolicitatea Bisericii la începutului celui de-al doilea mileniu prin schisma din 1054 ?i îmbr??i?area unor erezii precum „filioque”-le ?i „primatul papal.” Biserica pe atunci ortodox? a Romei, care a str?lucit mul?i sfin?i, mucenici ?i m?rturisitori, a fost tras? în erezie ?i în?elare. Rupt? de una ?i adev?rata Biseric?, Biserica local? a Romei, fiind captiv? a scolasticismului ?i a n?zuin?elor lume?ti ale papilor, nu numai c? a e?uat în a p?stra cre?tin?tatea apusean? unit?, ci chiar a devenit o surs? de noi erezii ?i schisme, cum ar fi Reforma protestant? a veacului al XVI-lea în diferitele ei forme, Anglicanismul sau Vechiul Catolicism. Ea a denaturat caracterul teantropic al Bisericii, schimbând-o într-o institu?ie omeneasc? cu st?pânire total? asupra credincio?ilor, ?i a dus la „des-cre?tinarea” ?i „des-bisericirea” Europei. Vorbitorii ?i participan?ii la conferin?? au acceptat drept cea mai potrivit? defini?ie a ecumenismului pe cea l?sat? nou? de Cuviosul P?rinte Iustin Popovici: „Ecumenismul este numele de ob?te pentru toate pseudo-cre?tinismele (cre?tinismele mincinoase) ?i pseudo-bisericile (bisericile mincinoase) ale Europei Apusene. În?untrul lui se g?se?te inima tuturor umanismelor europene, al c?ror cap este papismul. ?i toate aceste pseudo-cre?tinisme, toate aceste pseudo-Biserici, nu sunt altceva decât erezie dup? erezie. Dup? Evanghelie, numele lor de ob?te este panerezie.”[2]

Încerc?rile de unire dintre Roma ?i Constantinopol pe parcursul a cinci secole, de la schism? pân? la c?derea din 1453 a Constantinopolului în mâna turcilor, ?i toate dialogurile teologice care le-au înso?it, au e?uat din pricin? c? nu erau înso?ite de adev?rat? poc?in??, de dispozi?ia de renun?are la în?elare ?i de întoarcere la Una, Sfânt?, Soborniceasc? ?i Apostoleasc? Biseric?. Renun??rile ?i compromisurile în materie de credin?? f?cute pentru înf?ptuirea unirii, au fost întotdeauna respinse de pururi-veghetoarea ?i treaza con?tiin?? a turmei credincio?ilor. În ciuda scopurilor lume?ti ?i a v?ditei manipul?ri politice, aceste încerc?ri nu au sfâr?it niciodat? în minimalismul dogmatic, nivelarea sincretist? ?i lumeasca vorbire despre dragoste, cum au f?cut dialogurile ecumenice ale veacului al XX-lea. A câ?tigat principiul apostolic ?i patristic care spune c? „nu este loc de compromis în ceea ce prive?te credin??”.

S-a încercat s? se înf?ptuiasc? prin ecumenismul protestant ceea ce nu s-a reu?it vreme de secole de c?tre papism; ?i ecumenismul papist, la rândul lui, a sprijinit aceste eforturi de la Conciliu II Vatican (1963-1965). Atât papismul cât ?i protestantismul pierd mereu din prestigiul ?i autoritatea lor în America, Europa, ?i în întreaga lume. Prin ecumenism, ele încearc? s? se acopere, s? î?i ascund? înstr?inarea lor de una, adev?rata Biseric? a lui Hristos, s? înt?reasc? cea mai mare erezie ecclesiologic? care a existat vreodat?; anume, c? Una, Sfânt?, Soborniceasc? ?i Apostoleasc? Biseric? nu exist?, c? a încetat s? existe, c? toate confesiunile cre?tine p?streaz? aspecte ale Bisericii, a?a încât credincio?ii lor nu trebuie nici s? se nelini?teasc? nici s? se nec?jeasc? s? caute adev?rata Biseric? ?i mântuirea lor.

2. Pricinile pentru care se sus?ine participarea ortodox? nu corespund adev?rurilor lucrurilor, ci sunt g?site mincinoase

Din nefericire, Biserica Ortodox?, la ini?iativele nes?buite ale Patriarhiei Ecumenice, a fost implicat? înc? de la început în pan-erezia ecumenismului, cu toate gravele ei urm?ri soteriologice. Prin bine-cunoscutele enciclice din 1902, 1920 ?i 1952, Patriarhia Ecumenic? a intrat în modus operandi ecumenist, ?i, într-adev?r, ?i-a asumat un rol de frunte în cadrul lui. Atitudinea ei apostolic? ?i patristic? onorabil? împotriva ereziilor ?i a schismelor a fost radical modificat? începând din 1902 sub presiunea evenimentelor politice mondiale. Într-adev?r, din timpul Patriarhului Athenagoras pân? ast?zi aceasta a devenit pozi?ia oficial? a Bisericii din Constantinopol, în care alte biserici autocefale au fost trase pu?in câte pu?in, de?i cele mai multe dintre ele la început au întâmpinat respectivele ini?iative cu ezitare ?i rezerve pân? la mijlocul veacului XX. La Conferin?? a devenit limpede, din diferitele prezent?ri ?i discu?ii, faptul c? bisericile autocefale nu au fost motivate s? participe la Mi?carea Ecumenic? din motive duhovnice?ti, ci mai degrab? din interese politice, sociale ?i na?ionaliste. Prin participarea lor, fiecare biseric? c?uta independent fie s?-?i asigure ap?rarea ?i sprijinul, fie s? evite mânia atotputernicei lumi apusene, întocmai dup? cum se întâmplase la sinoadele unioniste în timpul cruciadelor ?i la scurt timp înainte de c?derea Constantinopolului.

Din cauza lipsei unei motiv?ri teologice ?i duhovnice?ti, adev?ratul cuvânt evanghelic ?i adev?rul mântuitor nu a fost oferit heterodoc?ilor; desigur, sus?in?torii ecumenismului nu vor recunoa?te aceasta, de?i e adev?rat c? între ei au fost ?i importante figuri teologice, cu motiv?ri binevoitoare ?i m?rturie ortodox?, mai ales în vremea de început a ecumenismului. Exist? dou? cauze teologice ?i duhovnice?ti care au fost folosite atât în prezent cât ?i în trecut pentru a îndrept??i participarea ortodox? în dialogurile teologice bilaterale ?i multilaterale ?i în a?a-numitul „Conciliu Mondial al Bisericilor”: de a ar?ta dragoste fa?? de heterodoc?i ?i de a m?rturisi credin?a ortodox?. Cu toate acestea, dragostea nu poate fi desp?r?it? de adev?r. Când dialogul dragostei nu este înso?it de dialogul adev?rului ?i nu duce la o întâlnire ?i acceptare a adev?rului mântuitor cu Hristos ?i Biserica Lui, el devine o curs? periculoas? care duce la indiferen?? sincretist? ?i o desp?r?ire de unitatea credin?ei ?i comuniunea (p?rt??ia) cu Duhul Sfânt; el desparte pe om de mântuire. Nimic nu este mai r?u decât lipsirea cuiva de mântuire, ?i singurul lucru care nu poate fi spus, este acela c? aceasta ar fi o fapt? de dragoste. Este oare posibil ca dragostea s? fie întoars? împotriva adev?rului? Erezia este minciun?, în?elare, demonizare, ur?, o dragoste de minciun? ?i o r?st?lm?cire a adev?rului Bisericii. În dialogurile ecumenice, cuvântul dragoste a fost „folosit” din abunden??, în timp ce adev?rul a fost pierdut – adev?rul care a fost privit ca obiect de cercetare, care nu poate fi g?sit în nici una dintre biserici. Biserica Ortodox? Soborniceasc? (Catolic?) nu caut? adev?rul. Ea îl are. Din dragoste trebuie s? îl dea ?i heterodoc?ilor care sunt lipsi?i de el sau l-au strâmbat. Adev?rul este preferat dragostei, dup? cum înva?? Sfântul Ioan Gur? de Aur: „Dac? vezi evlavia suferind undeva, s? nu pre?uie?ti în?elegerea mai mult decât adev?rul, ci s? înduri viteje?te chiar pân? la moarte… s? nu tr?dezi nicicând adev?rul.”[3] Mai mult, el sf?tuie?te cu t?rie: „s? nu prime?ti nici o înv???tur? gre?it? sub pretextul dragostei.”[4] Ecumenismul cade în p?cat de moarte, atât din cauz? c? neag? adev?rul, pentru care mul?i heterodoc?i s-au luptat atât de greu s?-l g?seasc?, ?i pentru c? încearc? s? închid? u?a tuturor celor care caut? adev?rul. Cu adev?rat, cuvintele lui Hristos c?tre farisei li se potrivesc ?i ecumeni?tilor: „Vai vou?, c?rturari ?i farisei f??arnici, c?ci închide?i împ?r??ia cerurilor de dinaintea oamenilor; c? voi nu intra?i, ?i nici pe cei ce intr? nu-i l?sa?i s? intre.”[5]

Iar cât prive?te mult c?utata „m?rturie a credin?ei,” chiar dac? constituie o bun? speran?? ?i a?teptare, în realitate s-a dovedit a fi fals?. În orice caz, cineva nu poate presupune c? va m?rturisi ?i va propov?dui credin?a ortodox? începând cu o tr?dare a credin?ei. Îns??i participarea la „Conciliul Mondial al Bisericilor” ?i dialogurile teologice cu papi?tii, protestan?ii ?i monofizi?ii eretici constituie o negare a unicit??ii Bisericii, o egalizare care pune Una, Sfânt?, Soborniceasc? ?i Apostoleasc? Biseric? în rând cu ereziile ?i schismele. Dup? cum s-a spus, este cea mai mare erezie ecclesiologic? din istoria Bisericii. Pururea-pomenitul Mitropolit de Samos, Înalt Preasfin?itul Irineu, exprimând pozi?ia ortodox? a multor ierarhi, a pus întrebarea: „Cum se poate ca ierarhi ortodoc?i s? ia parte la o organiza?ie bisericeasc? în care Sfânta Treime este lep?dat?, participan?ii cred c? Biserica lui Hristos a fost spulberat? în buc??ele, c? fiecare erezie este parte a unui întreg, ?i c? Biserica Ortodox? din R?s?rit este asemenea doar una dintre buc??i.”[6] Cu adev?rat, nu este nici m?car unul dintre Sfin?ii Apostoli ?i P?rin?i ai Bisericii, a c?ror înv???tur?, via?? sau lucrare s? poat? fi folosit? drept pild? care s? îndrept??easc? participarea ?i r?mânerea noastr? în adunarea nelegiuit? a ereticilor, cum este „Conciliul Mondial al Bisericilor,” ?i alte asemenea concilii ?i adun?ri.

Cum r?d?cina ecumenismului a fost ?i este rea, la fel sunt ?i roadele lui: „c?ci copacul este cunoscut dup? roade.”[7] Ecumenismul exist? de aproape un secol, ?i ?i-a ar?tat limpede identitatea, astfel c? putem s?-l judec?m cu toat? siguran?a. Într-adev?r, chiar ?i cei mai con?tiincio?i ap?r?tori ortodoc?i ai ecumenismului sunt îngrijora?i de cursul pe care îl ia ?i de fund?tura la care a ajuns; ei încearc? s? g?seasc? diferite c?i pentru a preveni plecarea multor Biserici Ortodoxe, un exod care deja a început ?i care este pe cale s? se m?reasc? ?i s? se r?spândeasc?. La conferin??, mul?i vorbitori au vorbit despre roadele devastatoare ale dialogurilor teologice ?i ale particip?rii noastre la „Conciliul Mondial al Bisericilor.” Înainte de a prezenta pe scurt rezultatul dialogurilor teologice, este important s? men?ion?m p?rerea exprimat? de vorbitorii ?i participan?ii la conferin??, anume c? de la na?terea ?i r?spândirea mi?c?rii ecumenice ?i prezen?a ortodoc?ilor în „Conciliul Mondial al Bisericilor” de aproape ?aizeci de ani, ecumeni?tii nu au reu?it s? întoarc? nici m?car un singur heterodox la credin?a ortodox?. Dimpotriv?, întoarcerile (convertirile) au avut loc în ciuda tendin?ei care predomin? între ecumeni?ti, anume ca fiecare s? r?mân? în confesiunea sa, în vederea a?teptatei uniri a „bisericilor”. Episcopii din Diaspora au refuzat s? primeasc? heterodoc?i care vroiau s? se întoarc? (converteasc?) la Biserica Ortodox?. Pe ce se întemeiaz?, atunci, mult-licitata m?rturie a credin?ei ortodoxe? Dimpotriv?, în loc s? d?m m?rturie pentru adev?r, suntem martori ai ereziei ?i ai în?el?rii. Din aceast? lung? asociere cu ereticii, unic? în istoria noastr? bisericeasc?, s-a produs o asemenea înstr?inare de, ?i tocire a, „phronem-ei” (gândirii, min?ii) ortodoxe, încât clericii ?i teologii semneaz? cu u?urin?? texte care rezult? din dialoguri în care dogmele apostolice ?i patristice sunt c?lcare în picioare ?i înc?lcate, în care erezia e ar?tat? drept adev?r, în care ereticii par s? fie ortodoc?i, ?i botezul ?i celelalte taine ale lor sunt recunoscute drept autentice. Astfel, pas cu pas trecem de la rug?ciunea împreun? la comuniunea (p?rt??ia) în taine.

3. Dialogul cu Romano-catolicii este dezavantajos ?i p?gubitor

S? începem cu papismul; s-a ar?tat c? cei dou?zeci de ani de dialog teologic au început prin folosirea unei metodologii f?r? precedent, care a lucrat de la lucrurile care unesc, mai degrab? decât de la cele care despart; aceasta a avut rezultatul de a-i lini?ti pe credincio?ii Romei, astfel ca ei s? nu caute adev?rul în alt? parte. De vreme ce[, se sus?ine,] nu sunt diferen?e majore ?i to?i apar?in aceleia?i Biserici, clericii papali pot s? justifice adun?rile ?i rug?ciunile în comun cu ortodoc?ii în mass media, ?i astfel pot s? încurajeze ru?inoasa ?i necinstita institu?ie a Uniei printre poporul ortodox, prin care se profit? de acest popor, s?r?cit ?i împov?rat de nefericite evenimente politice ?i sociale, în chiar s?r?cia ?i lipsa lui. Uniatismul, de?i r?spunz?tor pentru întreruperea dialogului teologic, continu? s? se bucure de sprijin pe diferite c?i din partea Vaticanului. Un num?r semnificativ de lucr?ri ale acestei conferin?e s-au concentrat asupra activit??ii contemporane a Uniatismului, ajungându-se la concluzia c? Roma nu a abandonat ambi?iile ei prozelitiste ?i expansioniste în detrimentul Bisericii Ortodoxe, pe care o nume?te în chip ipocrit „biseric? sor?.” În timpul în care Roma discut? ?i dialogheaz?, ea î?i întinde lacom mâna asupra turmelor ortodoxe ?i întemeiaz? episcopii ?i jurisdic?ii cu scopul de a face prozelitism în jurisdic?iile ortodoxe ?i nu face nici un efort în a-?i ascunde dorin?a de a dobândi mai multe drepturi asupra Preasfintelor Locuri de Pelerinaj ale ??rii Sfinte. Mai mult, Roma nu a vrut s? accepte condamnarea Uniatismului care a fost semnat? unanim de c?tre o comisie comun? de teologi ortodoc?i ?i papi?ti, membrii ai „Comisiei comune interna?ionale pentru dialogul teologic dintre Biserica Ortodox? ?i Biserica Romano Catolic?” în timpul celei de a ?asea Adun?ri a Sesiunii Plenare din Freising, Monaco (6-15 iunie, 1990); aceasta este o demonstra?ie clar? a gradului în care ea respect? ?i d? curs hot?rârilor oric?rui dialog care atinge n?zuin?ele ei. Pentru a sc?pa de aceast? condamnare în întregime, Roma i-a atras pe ortodoc?i la noi discu?ii asupra acestei chestiuni la Balamand, Liban (17-24 iunie, 1993), unde Unia a fost achitat? ?i recunoscut? ca legitim? cu semn?turile reprezentan?ilor a nou? biserici autocefale ?i autonome (Constantinopol, Alexandria, Antiohia, Rusia, România, Cipru, Polonia, Albania, Finlanda). ?ase biserici au respins metodologia acestui demers ?i nu au participat (Ierusalim, Serbia, Bulgaria, Georgia, Grecia ?i Cehoslovacia).

Totu?i, cel mai important aspect al în?elegerii de la Balamand nu st? în reabilitarea ?i legitimizarea Uniei, ci în compromisurile serioase în materie de credin?? f?cute de reprezentan?ii ortodoc?i. Pentru prima dat? ?i înc?lcând nu doar o sfânt? ?i neschimbat? tradi?ie patristic?, veche de secole întregi, ci chiar ?i „Declara?iile” contemporane, teologii ortodoc?i au negat c? Biserica Ortodox? este Biserica cea Una, Sfânt?, Soborniceasc? ?i Apostoleasc?, ?i au recunoscut c? ea constituie Biserica cea Una împreun? cu Biserica Romano Catolic?, cu care ea este împreun?-r?spunz?toare pentru p?strarea Bisericii în credincio?ie fa?? de iconomia dumnezeiasc?. Din aceast? cauz?, a?adar, p?storii ortodoc?i ?i romano-catolici ar trebui s? fie reciproc recunoscu?i drept adev?ra?i p?stori ai turmei lui Hristos. Mai mult, textul con?ine o recunoa?tere reciproc? a tainelor, a succesiunii apostolice ?i a m?rturisirii credin?ei apostolice. Dup? în?elegerea de la Balamand, în care în esen?? a fost semnat un nou tip de Unia, vizitele papei în „bisericile surori” ale României, Bulgariei, Georgiei ?i Greciei au devenit pe deplin îndrept??ite. Îndrept??it? este, de asemenea, ?i acceptarea a?a-numitei „teologii baptismale” a Conciliului II Vatican de c?tre mul?i teologi ortodoc?i. Dup? aceast? teorie, botezul s?vâr?it de eretici în afara Bisericii este valid per se. Mai mult, botezul este cel care define?te marginile Bisericii, ?i nu Biserica care valideaz? botezul. Prin botez, to?i cre?tinii, din orice biseric? ar face parte, devin membri ai Bisericii lui Hristos. Din aceast? cauz? „rebotezarea” heterodoc?ilor de c?tre ortodoc?i a fost deja interzis? în textul semnat la Balamand. Totu?i, din lucr?rile prezentate la Conferin??, cât ?i din discu?iile care au urmat, a fost înt?rit? p?rerea potrivit c?reia tainele heterodoc?ilor sunt invalide ?i inexistente. Lucrând cu acrivie, acei heterodoc?i care vin la Biserica Ortodox? trebuie s? fie boteza?i.

S-a ar?tat limpede, mai mult, faptul c? „mi?carea liturgic?,” cultivat? de anii de zile în cadrul papismului ?i adoptat? de Conciliul II Vatican (1963-65), a influen?at ?i clericii ?i teologii ortodoc?i. Sub chipul „reînnoirii liturgice,” aceasta ?inte?te la unirea ortodoc?ilor sub pap? dup? exemplul unia?ilor. Dup? preg?tirea psihologic? a accept?rii ei, aceast? mi?care a încercat s? impun? progresiv o închinare (un cult) care este „neutru” dogmatic, adic? f?r? referire la dogme, erezii sau sfin?i m?rturisitori, astfel ca noua Unia s? poat? fi acceptat? de to?i. În aceast? lumin? poate fi explicat planul propus de o „cur??are” a textelor liturgice.

4. Participarea în „Consiliul Mondial al Bisericilor” ?i dialogurile cu protestan?ii

În ceea ce prive?te „Consiliul Mondial al Bisericilor” ?i în general dialogurile teologice cu diferitele confesiuni protestante, luteranism, anglicanism, reforma?i ?i a?a mai departe, s-a ar?tat c? situa?ia este la fel de trist?, dac? nu chiar mai mult. Biserica cea Una, Sfânt?, Soborniceasc? ?i Apostoleasc? a fost umilit? ?i banalizat? prin participarea la „Consiliul Mondial al Bisericilor,” ?i statutul Bisericii a fost redus ?i înjosit la a fi doar o por?iune, o parte, a unei adun?ri de erezii ?i schisme cu mul?i membri. Aceast? „reducere aritmetic?” a f?cut-o practic inexistent? în ceea ce prive?te votarea ?i astfel a eliminat posibilitatea ca ea s? aib? o voce hot?râtoare în diferitele adun?ri. Chiar mai mult, aceasta a încurajat pe protestan?ii liberali s? introduc? ?i s? discute teme care neag? îns??i Evanghelia ?i Tradi?ia Bisericii, ?i chiar cre?tin?tatea îns??i. Astfel de teme includ hirotonirea femeilor, c?s?toria homosexualilor ?i participarea în diferite exprim?ri de credin?? ?i închinare p?gâno-animistice.

Aceast? apostazie a protestan?ilor de la credin?a ?i via?a cre?tin? dovede?te în mod incontestabil c? presupusa m?rturie a credin?ei ortodoxe prin participarea în dialogurile teologice este un mit ?i o închipuire. Reac?ia la apostazia protestan?ilor a fost aceea c? multe Biserici Ortodoxe au luat hot?râri definitive ?i irevocabile de a se retrage din „Consiliul Mondial al Bisericilor” ?i din dialogurile teologice. Prima Biseric? care a f?cut acest pas a fost Mama Bisericilor, str?vechea ?i venerabila Patriarhie a Ierusalimului, c?reia i-au urmat Biserica Georgiei ?i Biserica Bulgariei, ?i alte Biserici Ortodoxe au înclinat spre retragere de asemenea. Sfântul Sinod al Bisericii Sârbe a decis în iunie 1997 s? se retrag? din „Consiliul Mondial al Bisericilor;” din p?cate, aceast? decizie nu a fost pus? în practic?. Biserica Ciprului, de asemenea, într-o adunare a Sfântului ei Sinod, a fost împ?r?it? în dou? referitor la retragerea ei sau nu, ?i doar greutatea votului arhiepiscopului a pecetluit hot?rârea de a r?mâne în „Consiliul Mondial al Bisericilor” în speran?a de a evita consecin?ele politice negative pentru poporul insulei. Sub fosta ei conducere Biserica Greciei a sim?it de asemenea o mare îngrijorare ?i nelini?te pentru continuarea particip?rii, dup? cum a f?cut ?i Biserica Rusiei, unde îngrijorarea a ajuns chiar în rândul credincio?ilor.

Aceste progrese din rândul ortodoc?ilor, care demonstreaz? (?i ar fi ar?tat ?i mai limpede dac? ar fi fost duse la îndeplinire) c? Biserica cea Una, Sfânta, Soborniceasc? ?i Apostoleasc? continu? s? fie martorul ?i paznicul credincios al credin?ei ?i vie?ii ortodoxe, a fost oprit? de gândul, ?optit de str?vechiul ?i vicleanul vr?jma? al mântuirii, c? unitatea inter-ortodox? [asupra acestui lucru] nu trebuie rupt?, c? hot?rârea ar trebui luat? împreun?, de c?tre toate bisericile, în ciuda bine-cunoscutului fapt c? hot?rârea de a participa nu a fost niciodat? luat? la unison; fiecare biseric? a luat hot?rârea singur?. Doamne feri ca Sfin?ii P?rin?i ?i sinoadele ortodoxe s? fi a?teptat s? ia hot?râri împreun? cu ereticii sau cu prietenii ereticilor sau cu cei înclina?i spre erezie.

Astfel, la cererea bisericilor Serbiei ?i a Rusiei, la ini?iativa Patriarhiei Ecumenice a fost convocat? „Adunarea inter-ortodox?” din Tesalonic (29 aprilie-2 mai 1998), care a înghe?at toate progresele asupra acestui lucru. Într-adev?r, ea a recunoscut dreptul [bisericilor] de a se opune ?i de a lua hot?râri, îns? a f?cut un apel ca ele s? r?mân? în Consiliul Mondial al Bisericilor în n?dejdea c? lucrurile se vor îmbun?t??i. Anun?ul recunoa?te c? „dup? un întreg secol de implicare ortodox? în mi?carea ecumenic? ?i jum?tatea de secol de participare în Consiliul Mondial al Bisericilor, nu poate fi afirmat c? s-a f?cut vreun progres mul?umitor în dialogurile multilaterale dintre teologii cre?tini. Dimpotriv?, pr?pastia dintre ortodoc?i ?i protestan?i a devenit mai mare din pricina sporirii anumitor tendin?e [limbaj inclusiv, hirotonirea femeilor, drepturilor „minorit??ilor sexuale”, sincretismul religios] în sânul anumitor confesiuni protestante.”

Pentru a da acestei hot?râri gre?ite o îndrept??ire teologic? ?i pentru a pune la dispozi?ie argumente ecumeni?tilor ?i ecumenizan?ilor, cât ?i pentru a împ?ca nelini?tea Bisericilor Ortodoxe, la Tesalonic, în iunie 2003, a fost întrunit un „Simpozion academic interna?ional”, avându-l ca participant pe Înalt Preasfin?ia sa Hristodul Arhiescopul Atenei ?i a toat? Grecia. De?i ?inut? oficial sub egida Facult??ii de Teologie, în realitatea simpozionul a fost sponsorizat doar de anumi?i profesori ecumeni?ti ai acelei Facult??i ?i de c?tre „Consiliul Mondial al Bisericilor,” care ?i-a trimis reprezentan?ii. Înc? o dat? a fost înt?rit mitul potrivit c?ruia credin?a ortodox? este m?rturisit?. În concluziile acestui simpozion, teologia ortodox? este pus? sub semnul întreb?rii ?i pozi?ia ei referitor la hirotonirea femeilor este c?lcat? în picioare, în timp ce tradi?ia canonic? liturgic? a Bisericii în ceea ce prive?te rug?ciunea în comun [cu ereticii] este r?sturnat?. Hot?rârile conferin?ei vorbesc despre „sl?biciunea argumentelor teologice ortodoxe împotriva hirotonirii femeilor.” În privin?a rug?ciunii în comun se înainteaz? p?rerea c? „singura rug?ciune în comun interzis? explicit este rug?ciunea euharistic?.” Într-adev?r, concluzia tras? din aceste pozi?ii este aceea c?, de vreme ce suntem lipsi?i de argumente în ceea ce prive?te hirotonia femeilor, ?i c? rug?ciunea în comun este îng?duit? – cu acea singur? excep?ie – retragerea anumitor Biserici Ortodoxe din „Consiliul Mondial al Bisericilor a fost gre?it? ?i de nesus?inut teologic. Pe aceast? baz?, participan?ii la conferin?? au lansat un apel c?tre Bisericile Georgiei ?i ale Bulgariei de a se întoarce „la larga ?i universala familie ecumenic?.” Acest argument teologic în întregime neîntemeiat ?i superficial a fost acceptat, s-ar p?rea, de c?tre Arhiepiscopul Atenei ?i a toat? Grecia, care a fost prezent la ?edin?e ?i care a declarat – f?r? sprijin sinodal – c? vede c? „?ansele Bisericii noastre (Bisericii Greciei) de a se retrage din WCC sunt tot mai mici.”

În privin?a acestor dou? chestiuni foarte importante – hirotonirea femeilor ?i rug?ciunea în comun cu heterodoc?ii – actuala „Conferin?? teologic? inter-ortodox?” a adus, în contrast, o argumentare cople?itoare, prin multe lucr?ri ?i discu?ii relevante, care au consolidat ?i înt?rit imposibilitatea hirotonirii femeilor în Biserica Ortodox? ?i interzicerea de c?tre sfintele canoane a oric?rui fel de rug?ciune în comun [cu ereticii], ?i nu doar euharistic?. Ne rug?m pentru heterodoc?i, ca s? se întoarc? la Biseric?; cu toate acestea, nu ne rug?m cu heterodoc?ii.

5. Dialogul cu monofizi?ii

O imagine identic? de des?vâr?it? neproductivitate ?i de compromisuri serioase în materie de credin??, exist? ?i în dialogurile teologice cu cei care pân? de curând erau socoti?i (?i sunt) monofizi?i, dar care acum, din „dragoste”, sunt numi?i „anti-calcedonieni”, „pre-calcedonieni”, „str?vechile Biserici R?s?ritene,” sau, în cele din urm?, pur ?i simplu „ortodoc?i.” La conferin?? s-a stabilit c? dialogul purtat nu a adus nici un rezultat pozitiv. Cele trei „Declara?ii” comune ale ortodoc?ilor ?i anti-calcedonienilor sunt inacceptabile din punct de vedere ortodox. Dintre cele mai dureroase gre?eli sunt intercomuniunea sacramental? cu monofizi?ii [din Siria] acceptat? de Patriarhia Antiohiei [1991], recunoa?terea par?ial? de c?tre Patriarhia Alexandriei a tainelor monofizi?ilor ?i propunerile pentru revizuirea textelor liturgice ?i stabilirea unui tipic pentru împreun?-slujirea (con-celebrarea) ortodoc?ilor ?i a monofizi?ilor. Din punctul de vedere al cercet?rii teologice, unii s-au coborât atât de jos încât au ajuns la punctul de a cere Departamentului de Teologice al Facult??ii de Teologie a Universit??ii din Tesalonic s? aprobe dou? teze de doctorat care sus?in c? monofizi?ii Dioscor ?i Sever nu au fost eretici defel, ci mai degrab? au fost condamna?i din cauze ne-teologice – aceasta ar fi de neconceput ?i hulitor la adresa Sfintelor Sinoade ?i a Sfin?ilor P?rin?i.

6. Dialogul cu vechii catolici

Singurul dialog teologic care a dus la semnarea de pozi?ii ortodoxe a heterodoc?ilor este dialogul cu Vechii Catolici. Documentele semnate condamn? toate în?el?ri de baz? ale papismului, din cadrul c?ruia a?a-numi?ii „Vechi Catolici” s-au retras în urma Conciliului I Vatican din 1870, în semn de protest fa?? de declararea ca dogm? a înv???turii despre infailibilitatea papei. Neputând evident s? accepte un asemenea progres, care a fost socotit foarte nefavorabil ?i peste puterea ei de control, Roma a f?cut tot ce i-a stat în putin?? pentru a se asigura c? acest dialog încheiat cu succes nu va duce la unirea Vechilor Catolici cu Biserica Ortodox?. Ar fi fost pentru prima dat? când o parte a cre?tin?t??ii apusene s-ar fi întors la trupul Bisericii celei Una, Sfânt?, Soborniceasc? ?i Apostoleasc?; în acest fel, ei ar fi dat o pild? care ar fi putut ar?ta calea de întoarcere pentru întregul apus, papist ?i protestant. Vechii Catolici, totu?i, de asemenea au gre?it în dialogul lor cu Anglicanii, al?turându-se lor în privin?a hirotonirii femeilor, negând astfel tot ceea ce acceptaser? cu ortodoc?ii; au fost ridicate piedici serioase pentru orice viitor progres pozitiv.

7. Adev?ratul dialog ?i premizele lui

În concluzie, în ceea ce prive?te dialogurile teologice, a fost înt?rit faptul c? Biserica nu evit? dialogurile. Biserica este deschis? tuturor ?i îi cheam? pe to?i s? vin? la Ea ?i s? fie mântui?i. Aceasta este premiza necesar? ?i condi?ia de neînc?lcat a oric?rui dialog: adev?rul mântuitor al Bisericii nu este supus discu?iei ?i dezbaterii. În cazul în care heterodoc?ii nu sunt în stare s? în?eleag? acest cadru mântuitor, sau îl neag?, durata dialogului nu ar mai trebui prelungit?, ci mai degrab? p?strându-se în limitele de timp necesare, dup? cum au f?cut Sfin?ii P?rin?i la sinoade, dialogul ar trebui întrerupt. Aceasta urmeaz? pildei Mântuitorului Însu?i cu cei ce nu vroiau s? în?eleag? înv???tura Lui ?i deveniser? nemul?umi?i: „Nu cumva ?i voi vre?i s? v? duce?i?”[8] Aceasta este singura n?dejde c? heterodoc?i î?i vor da seama de în?elarea lor, astfel c? ?i ei s? r?spund? ast?zi la fel Bisericii – care este Hristos prelungit de-a lungul veacurilor: „Doamne, la cine ne vom duce? Tu ai cuvintele vie?ii ve?nice.”[9] Aceast? atitudine exemplar? ?i memorabil? a fost ?inut? de Patriarhul Ieremia al II-lea (Tranos) în cel de-al treilea s?u „R?spuns” (1581) al dialogului cu teologii protestan?i din Tubingen. Când a în?eles c? ei st?ruie în în?elarea lor ?i refuz? s? primeasc? înv???tura Sfin?ilor P?rin?i – „lumin?torii ?i teologii Bisericii” – el a încetat coresponden?a cu ei ?i i-a l?sat s? mearg? pe calea lor: „Astfel, din partea voastr?, v? rug?m s? ne slobozi?i de grijile acestea. Astfel, merge?i pe calea voastre; nu ne mai scrie?i în ceea ce prive?ti dogmele; dar dac? ne scrie?i, scrie?i-ne doar de dragul prieteniei.”[10]

La conferin?? s-a subliniat faptul c? metodologia de a purta dialoguri întemeiat? nu pe diferen?e, pe ceea ce desparte, ci mai degrab? pe asem?n?ri, pe ceea ce une?te, este nes?n?toas?, neîndrept??it? ?i unic? în întreaga istorie a Bisericii. Ce sens are s? discut?m lucrurile pe care le primim ?i asupra c?rora suntem de acord? Doar masc?m diferen?ele ?i slujim altor interese; ascundem pr?pastia ?i îi lini?tim pe eterodoc?i, precum ?i u?ur?m eforturile de prozelitism în defavoarea ortodoc?ilor. Este, de asemenea, necesar ca fiecare ?i toate deciziile luate în leg?tur? cu rela?iile cu heterodoc?ii s? aib? aprobare sinodal?, ca întreg trupul Bisericii s? fie informat, de vreme ce exist? o lips? serioas? de sinodalitate adev?rat?.

În cele din urm?, participan?ii la conferin?? au salutat ?i au l?udat gândirea acelor Biserici Ortodoxe care s-au retras sau inten?ioneaz? s? se retrag? din „Consiliul Mondial al Bisericilor” cât ?i din dialogurile teologice. Aceast? este cel mai limpede exprimat în istorica ?i foarte ortodoxa scrisoare a Bisericii din Ierusalim din 22 iunie 1992 adresat? celorlalte Biserici autocefale, în care vestea c? întrerupe dialogul teologic „cu heterodoc?ii în general, convins? c? dialogul nu este doar ne-avantajos, ci chiar p?gubitor atât pentru Biserica Ortodox? în general, cât ?i pentru Sfânta Biseric? a Ierusalimului în particular.”

8. De la sincretism inter-cre?tin, la sincretism inter-religios

S-a mai stabilit de asemenea c? ecumenismul, dup? succesul realizat în dialogurile inter-cre?tine prin producerea unor idei precum „teoria ramurilor”, „biserici surori” ?i „teologie baptismal?,” a trecut deja la urm?torul obiectiv „New Age”: unitatea inter-religioas?. În aceasta se poate întâlni ideea cu adev?rat demonic? c? Hristos nu este singura cale de mântuire, via?a, lumina ?i adev?rul; ca celelalte religii sunt c?i spre mântuire, astfel ca în cele din urm? religia unit? a lui Antihrist s? poat? fi impus? în contextul globaliz?rii ?i a Noii Ordini Mondiale. Adun?rile ?i dialogurile inter-religioase, cel mai adesea sprijinite de conduc?torii cre?tini, inclusiv unii ortodoc?i, au dus la un sincretism intolerabil; ele constituie o negare a Evangheliei ?i o jignire la adresa Sfin?ilor Mucenici ?i M?rturisitori ai credin?ei, a c?ror mucenicie ?i m?rturisire a unicului ?i singurului adev?r este r?pit? de orice în?eles, în timp ce mucenicii în?i?i sunt transforma?i în „fundamentali?ti” ignoran?i.

B. Propuneri

 

Dup? aceste concluzii ?i aprecieri ale „Conferin?ei teologice inter-ortodoxe”, s-au formulat urm?toarele propuneri:

1. În m?sura în care este universal m?rturisit, dup? mai bine de un secol de participare a Bisericii la „Consiliul Mondial al Bisericilor” ?i la dialogurile inter-cre?tine ?i inter-religioase, în termeni care niveleaz? diferen?ele inter-confesionale ?i fac toate religiile egale, c? o astfel de participare este nefolositoare ?i p?bugitoare, se propune ca Bisericile autocefale r?mase s? se retrag? de asemenea din „Consiliul Mondial al Bisericii” ?i s? pun? cap?t acestui fel de dialoguri. Pentru aceasta, o decizie pan-ortodox? nu este necesar?, de vreme ce hot?rârea de început de participare a fost luat? separat. Singurul dialog care poate fi îndrept??it de Evanghelie ?i de Tradi?ia Patristic? este acela de a r?spunde întreb?rilor puse de acei heterodoc?i ?i persoane de alte religie care se apropie de bun? voie pentru a afla mântuirea: „Ce trebuie s? fac ca s? m? mântuiesc?”[11] sau „Ce s? fac ca s? mo?tenesc via?a ve?nic??”[12]

2. Bisericile Ortodoxe, ?i mai ales Biserica Constantinopolului, care este prima în cinste ?i întâietate, s?-?i revad? ?i s?-?i reconsidere rela?iile cu papismul, pe care to?i Sfin?ii P?rin?i, de la Sfântul Fotie cel Mare, Sfântul Grigorie Palama, Sfântul Marcu al Efesului, P?rin?i colivazi (Sfântul Nicodim Aghioritul, Sfântul Atanasie din Paros, Sfântul Macarie din Corint) pân? la, inclusiv, Sfântul Nectarie din Eghina ?i P?rintele Iustin Popovici, l-au considerat eretic ?i nu „biseric? sor?.”

3. S? fie respectate canoanele Bisericii care opresc rug?ciunea în comun cu heterodoc?ii în general, în orice situa?i, ?i nu doa