Ortodoxie – Catolicism

Diferenţe şi asemănări

Despre cum s-a facut papa pe sine imparat si Dumnezeu (Manastirea Paraklitu, Muntele Athos)

Nașterea papismului

Biserica, în decursul primului mileniu al existenței sale, și-a păstrat unitatea în Răsărit și în apus cu toate tangajele conjuncturale pe care le-au creat ereziile, schismele și feluritele neânțelegeri. Ruperea Creștinătății apusene din trupul Bisericii lui Hristos, cea Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească, așa cum ea s-a definitivat în 1054, a constituit sfârșitul tragic al unor lungi procese de alterare în spațiul Europei Apusene, pe trei planuri strâns legate între ele: a) teologic, b) bisericesc și c) politic. Continue reading

Padre Pio avea stigmate false

Faimosul sfânt al Italiei, Părintele Pio, şi-a falsificat stigmatele de pe mâini care aduceau aminte de rănile lui Iisus, susţine o carte a unui istoric din Peninsulă, citată de Daily Mail. Continue reading

IPS Hierotheos Vlachos despre pelerinajul facut la Iasi, la hramul Cuvioasei Parascheva (2011)

MITROPOLITUL IEROTEI DE NAVPAKTOS POVESTEŞTE GRECILOR DESPRE PELERINAJUL SĂU ÎN ROMÂNIA:

La invitaţia ÎPS Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, din cadrul Patriarhiei României, de a aduce sfintele moaşte ale Sfântului Policarp, care se păstrează în Sfânta Mănăstire a Adormirii Născătoarei de Dumnezeu – Ampelakiotissa, la Iaşi în România, cu prilejul marelui praznic local al Sfintei Parascheva din Epivata, mi s-a dat prilejul să vizitez pentru a treia oară această Sfântă Mitropolie şi îndeosebi oraşul Iaşi.
Prima dată a fost în anul 2003, când l-am însoţit pe fericitul întru adormire Arhiepiscop al Atenei şi a toată Elada, Hristodulos, în vizita sa irenică, pe când mitropolit al Moldovei era actualul Patriarh Daniel. A doua oară, anul trecut (2010), când împreună cu un grup de pelerini am vrut să cunosc mănăstirile în care a trăit Cuviosul Paisie Velicikovski, acest mare isihast ucrainean; iar a treia oară a fost anul acesta, la praznicul Sfintei Parascheva din Epivata. Continue reading

Medjugorje – DOSARUL UNEI MISTIFICARI (Ioan Butiurca)

MEDJUGORJE, DOSARUL UNEI MISTIFICARI

Ioan Butiurca

La un sfert de secol dupa ce a devenit unul dintre cele mai faimoase centre de pelerinaj din intreaga lume, Medjugorie a ajuns un spatiu al „schismei, dezordinii religioase, neascultarii si activitatii anti-ecleziastice”. Caracterizarea, care apartine lui Ratko Peric, episcopul romano-catolic al asezarii bosniace, pune intr-o lumina sumbra Medjugorie, considerat de milioane de persoane locul ales de Dumnezeu pentru a transmite mesaje intregii omeniri, prin intermediul Fecioarei Maria. In realitate, evenimentele au demonstrat ca fenomenul Medjugorie face parte din tendinta lumii contemporane de a imbratisa apostazia generala, proces cauzat de slabirea discernamantului duhovnicesc.

Pentru cei care se intreaba cum a fost posibil ca zeci de milioane de oameni sa accepte ca fiind reale evenimentele de la Medjugorie, cel mai plauzibil raspuns poate fi gasit intr-o carte cu valoare premonitorie, aparuta in 1972. In „Ortodoxia si religia viitorului”, ieromonahul Seraphim Rose avertiza ca lumea se afla in zorii unei noi ere, cea a revarsarii unui duh strain de Duhul Sfant, rezultat al actiunilor demonice care imita constant lucrarea lui Dumnezeu. Continue reading

“FENOMENUL MEDJUGORJE” – vedenii dracesti promovate de Antena 3

Iata ce transmite Antena 3 Duminica seara, la emisiunea In Premiera: “În premieră” prezintă, duminică, la Antena 3, fenomenul Medjugorje Continue reading

Biserica Georgiei a condamnat Acordul de la Balamand si recunoasterea tainelor eterodocsilor sau Teoria Ramificatiilor (1998)

REZOLUTIA BISERICII ORTODOXE GEORGIENE PRIVIND ECUMENISMUL

8 octombrie 1998,

Sarbatoarea Sfantului Arsenie cel Mare,

Catolicos al Georgiei ( + 887)

Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe a Georgiei s-a intalnit pentru sesiunea din 8 octombrie in sala de conferinte a Resedintei Patriarhale. La sesiune au fost prezenti toti cei 24 de ierarhi ai Bisericii Ortodoxe a Georgiei. Sfantul Sinod a fost prezidat de Sanctitatea Sa Ilia II, Patriarh-Catolicos a Toata Georgia.

Sfantul Sinod a adoptat, alaturi de alte decizii de ordin administrativ si ierarhic, o hotarare eclesiastica insemnata. Impreuna cu Hotararea se aflau concluziile Comisiei Teologice care au constituit partea canonica a Hotararii Sinodale.

Chestiunile la care se refera Hotararea sunt:

1. Documentele adoptate de Comisiile Teologice ortodoxe si ne-ortodoxe

a) asa-numita Declaratie de la Balamand (intre ortodocsi si catolici)

b) asa-numita Declaratie de la Chambesy (intre ortodocsi si ne-calcedoneni)

c) asa-numitul Acord Antiohian (intre Patriarhia Ortodoxa a Antiohiei si monofizisii sirieni)

2. Sarbatorirea invierii Domnului pe stil nou de catre Biserica Ortodoxa Autonoma a Finlandei

3. Noua invatatura eclesiologica eretica – despre existenta Harului Mantuitor in afara granitelor canonice ale Bisericii – asa-numita Teorie a Ramificatiilor.

4. Savarsirea de rugaciuni comune si unele cazuri de Comuniune cu ereticii.

Documentul ce urmeaza denunta erezia ecleziologica, asa-numita Teorie a Ramificatiilor, aparuta in mediile teologiei moderniste. In aceste conditii s-a luat in considerare invatatura Sfintilor Parinti si Canoanele Bisericii. Invataturile reprezinta marturisirea eclesiologiei ortodoxe. Continue reading

Francisc de Assisi sau “mistica” inselata a Apusul catolic

din Sfantul Ignatie Briancianinov: Despre Inselare

[...] O mare parte dintre nevoitorii Bisericii Apusene, socotiti in sanul acesteia ca foarte mari sfinti – aceasta dupa caderea ei de la Biserica Rasari­teana si indepartarea Sfantului Duh de la ea – s-au rugat si au ajuns la vedenii, bineinteles mincinoase, prin metoda pe care am amintit-o. Acesti paruti sfinti se aflau in cea mai cumplita inselare draceasca. Inse­larea isi ridica, deja, in chip firesc capul pe temeiul hulirii impotriva lui Dumnezeu prin care este schimo­nosita la eretici credinta dogmatica. Continue reading

ACORDUL DE LA BALAMAND SI SINODUL BOR (un dialog interesant)

Circula pe mailuri si pe bloguri un apel al unui “frate teolog” referitor la problema Acordului de la Balamand:

Fratilor, ati trecut cu vederea un lucru foarte important, pe care il trec multi cu vederea sau le scapa, anume faptul ca Sinodul BOR este singurul sinod din Ortodoxie care a acceptat oficial Acordul de la Balamand (iata ce spunea mai sus Sf. Chinotita: Continue reading

FILIOQUE: IMPLICATIILE EREZIEI IN ECLESIOLOGIE

ziarul Lumina (Viorel I. Coman): Teologia ortodoxă a secolului XX : Implicaţiile adaosului Filioque în eclesiologie

Dogma Bisericii nu este o raţionalizare abstractă, un exerciţiu gratuit al gândirii omeneşti, ci un adevăr întrupat, deviaţiile doctrinare soldându-se cu consecinţe acute în viaţa practică a Bisericii. Maniera cum Biserica percepe triadologia se oglindeşte în eclesiologie. Filioque, după mărturia lui Kallistos Ware, “nu numai că distruge echilibrul între cele Trei Persoane ale Sfintei Treimi, ci duce de asemenea la o greşită înţelegere a lucrării Duhului în lume şi încurajează o doctrină falsă despre Biserică”. Continue reading

VARLAAM DIN CALABRIA SI ISIHASMUL ORTODOX

VARLAAM ŞI ISIHAŞTII

Sursa: David Bradshaw – Metafizica energiilor divine şi schisma Bisericii, editura Ecclesiast, 2011, traducere de Dragoş Dâscă şi protos. Vasile Bîrzu

Este limpede că abisul care îl separă pe Augustin de tradiţia răsăriteană este imens. Acest abis al deosebirilor implică chestiuni fundamentale precum natura fiinţei, simplitatea lui Dumnezeu, inteligibilitatea lui Dumnezeu şi ţelul suprem al existenţei omului. Probabil, lucrul cel mai remarcabil este că presupunerile augustiniene pe care le-am schiţat în subcapitolul anterior au ajuns să domine Apusul, în timp ce în Răsărit nu au avut nici o influenţă şi, totuşi, pentru aproape o mie de ani, nici o parte nu a recunoscut ceea ce se petrecuse. În schimb, controversa dintre ele s-a centrat pe chestiuni relativ periferice precum filioque şi rolul papalităţii. Când, într-un târziu, s-a admis existenţa unor deosebiri filozofice fundamentale, aceasta s-a petrecut într-un climat marcat de ostilitate reciprocă. Procesul a început cu o controversă locală între bizantini. Că această controversă a fost de fapt o confruntare între teoriile metafizice augustiniene despre fiinţa divină şi teologia apofatică a Răsăritului, a devenit limpede doar în ultimii ani, pe măsură ce cercetătorii au clarificat motivaţiile ambelor părţi.

Neiscusitul reprezentant al Apusului în această dispută a fost Varlaam din Calabria, un monah ortodox care a îmbinat anumite elemente din gândirea augustiniană şi le-a încorporat în propria sa teologie marcată de particularism. Continue reading