Ortodoxie – Catolicism

“Călugărilor athoniti li se impută, îndeobste, opozitia fată de ecumenism, ei fiind acuzati, cu o undă de satisfactie, că ar sacrifica adevărului iubirea de aproapele. Nouă ne-a fost însă usor să constatăm, chiar de la cea dintâi călătorie a noastră (pe când eram catolici si nu mijise încă în noi gândul de a deveni ortodocsi), cât de bine se pricep călugării de la Athos să îngemăneze o dăruire plină de grijulie delicatete fată de orice persoană, indiferent de convingerile sau apartenenta sa religi-oasă, cu o severă intransigentă doctrinară, în ochii acestora, respectul total pentru adevăr este una dintre primele îndatoriri pe care le impune însăsi iubirea de aproapele. Ei nu au vreo pozitie doctrinară aparte, ci mărturisesc simplu si deslusit cre-dinta Bisericii Ortodoxe: ,Biserica este una. Această Biserică una si adevărată, păstrătoare a continuitătii vietii eclesiale, adică a unitătii Traditiei, este Ortodoxia. A pretinde că această Biserică una si adevărată nu există pe pământ în stare pură, ci că ea s-ar cuprinde doar partial în felurite “ramuri”, aceasta în-seamnă (…) a nu avea credintă în Biserică si în Capul acesteia, Hristos.”

Fragment din Pelerin spre izvoare / Étapes d’un pèlerinage

Sărbătoarea Rusaliilor din 1993 a adus vieţii mele o clipă de cumpănă…Ar fi mai drept să spun că a însemnat începutul unei noi vieţi pentru mine; pentru că-n acea zi, într-o mânăstire de pe (din) Sfântul Munte Athos, am fost botezat în credinţa ortodoxă, dobândind astfel, ceea ce mi-am dorit din adâncul sufletului de foarte mulţi ani. Astfel, cititorului i se va părea ciudat că nu am ştiut ce răspuns să dau prietenilor mei greci când m-au întrebat care a fost pricina retragerii mele din Biserica Catolică de care am aparţinut mai bine de treizeci de ani şi în care am avut diferite însărcinări mai bine de douăzeci de ani.

[ DESCARCA E-BOOK ]