Papa cere o noua putere globala care sa lupte cu incalzirea planetei

papa-ecologia-a

Papa Francis spune ca incalzirea globala este un fapt real si ca o noua autoritate politica globala e necesara pentru a salva umanitatea de la inevitabilul dezastru. O noua enciclica papala care trebuia sa fie publicata joi a “rasuflat” prin surse. In ea Papa Francisc viseaza la o noua autoritate care sa aiba sarcina “reduceri poluarii si a dezvoltarii tarilor si regiunilor sarace”.

Ce este interesant este ca aceasta enciclica papala suna foarte mult cu noua agenda pentru dezvoltare sustenabila care urmeaza sa fie lansata la ONU in septembrie.

Aceasta radicala noua agenda de la ONU se numeste “Agenda 21 pe steroizi” pentru ca merge mult mai departe deacat Agenda 21. Noua agenda ONU nu doar adreseaza mediul ci atinge si probleme cum ar fi saracia, agricultura, educatia si egalitatea sexelor (homosexualitatea). Este in esenta o platforma de guvernare mondiala si suna foarte similar cu ceea ce isi doreste Papa Francisc. De fapt, Papa Francisc va da un discurs la lansarea agendei la ONU in Septembrie. Din motive doar de el stiute, Papa Francisc s-a decis ca lupta impotriva schimbarii climatice sa fie centrul misiuni sale papale si munceste din greu pentru a uni cat mai multa umanitate posibila in jurul acestui efort.

Papa Francisc nu este insa singular in tentativele sale de stimulare a unei guvernari mondiale. Predecesorul sau Benedict intr-o enciclica din 2009 a propus un supra-ONU care sa se ocupe cu problemele economice si sa rezolve saracia.

La lansarea enciclicei, langa Papa Francisc se va afla John Schellnhuber, un profesor universitar german care are niste viziuni radicale asupra mediului si este foarte ingrijorat de supra-popularea planetei, propunand o “Curte Planetara” ghidata de “Consitutia Pamantului” care sa coordoneze guvernele si sa aiba drepturi depline asupra tuturor popoarelor.

In raspuns la ingrijorarile papei, un grup de oameni de stiinta de la NASA aflati la pensie (altfel nu ar avea curajul) i-au trimis o scrisoare prin care incearca sa il calmeze si ii explica ca “incalzirea globala” exista momentan doar in modelele simulate de “miliardarii de carbon” si nu reise deloc din date reale sau alte observatii stiintifice.

IPS Hierotheos Vlachos despre pelerinajul facut la Iasi, la hramul Cuvioasei Parascheva (2011)

MITROPOLITUL IEROTEI DE NAVPAKTOS POVESTE?TE GRECILOR DESPRE PELERINAJUL S?U ÎN ROMÂNIA:

La invita?ia ÎPS Teofan, Mitropolitul Moldovei ?i Bucovinei, din cadrul Patriarhiei României, de a aduce sfintele moa?te ale Sfântului Policarp, care se p?streaz? în Sfânta M?n?stire a Adormirii N?sc?toarei de Dumnezeu – Ampelakiotissa, la Ia?i în România, cu prilejul marelui praznic local al Sfintei Parascheva din Epivata, mi s-a dat prilejul s? vizitez pentru a treia oar? aceast? Sfânt? Mitropolie ?i îndeosebi ora?ul Ia?i.
Prima dat? a fost în anul 2003, când l-am înso?it pe fericitul întru adormire Arhiepiscop al Atenei ?i a toat? Elada, Hristodulos, în vizita sa irenic?, pe când mitropolit al Moldovei era actualul Patriarh Daniel. A doua oar?, anul trecut (2010), când împreun? cu un grup de pelerini am vrut s? cunosc m?n?stirile în care a tr?it Cuviosul Paisie Velicikovski, acest mare isihast ucrainean; iar a treia oar? a fost anul acesta, la praznicul Sfintei Parascheva din Epivata.

Read more

Medjugorje – DOSARUL UNEI MISTIFICARI (Ioan Butiurca)

MEDJUGORJE, DOSARUL UNEI MISTIFICARI

Ioan Butiurca

La un sfert de secol dupa ce a devenit unul dintre cele mai faimoase centre de pelerinaj din intreaga lume, Medjugorie a ajuns un spatiu al „schismei, dezordinii religioase, neascultarii si activitatii anti-ecleziastice”. Caracterizarea, care apartine lui Ratko Peric, episcopul romano-catolic al asezarii bosniace, pune intr-o lumina sumbra Medjugorie, considerat de milioane de persoane locul ales de Dumnezeu pentru a transmite mesaje intregii omeniri, prin intermediul Fecioarei Maria. In realitate, evenimentele au demonstrat ca fenomenul Medjugorie face parte din tendinta lumii contemporane de a imbratisa apostazia generala, proces cauzat de slabirea discernamantului duhovnicesc.

Pentru cei care se intreaba cum a fost posibil ca zeci de milioane de oameni sa accepte ca fiind reale evenimentele de la Medjugorie, cel mai plauzibil raspuns poate fi gasit intr-o carte cu valoare premonitorie, aparuta in 1972. In „Ortodoxia si religia viitorului”, ieromonahul Seraphim Rose avertiza ca lumea se afla in zorii unei noi ere, cea a revarsarii unui duh strain de Duhul Sfant, rezultat al actiunilor demonice care imita constant lucrarea lui Dumnezeu.

Read more

Iubirea lui Dumnezeu, chinurile iadului si eshatonul: diferente intre ortodoxie si catolicism (Pr. Ioannis Romanides)

Slava lui Dumnezeu, iubirea lui Dumnezeu ?i chinurile Iadului. Taina Crucii ?i a Învierii este slava în care Dumnezeu locuie?te, [slava] care este din ve?nicie înainte de lume ?i care p?trunde toate lucrurile pe cât le este lor dat cu putin??. Aceasta este energia agapic? [iubitoare] a lui Dumnezeu, care nu caut? ale sale ?i dep??e?te orice atribut material ?i experien?? omeneasc? sau îngereasc?, perceput? fie prin sim?uri, fie prin minte. Aceasta este, de asemenea, o putere care judec? sau care pedepse?te, care distruge p?catul ?i puterea celor care se opun voin?ei lui Dumnezeu ?i [o putere] care pedepsind pe du?manii nepoc?i?i ai lui Dumnezeu, [de fapt] îi des?vâr?e?te pe cât este cu putin??. Dumnezeu, Care Se îmbrac? cu aceast? lumin? neapropiat? ca ?i cu un ve?mânt, este împ?r?it nedesp?r?it în persoane distincte, neseparate, dar persoane deosebite ?i se dezv?luie în energiile ?i harismele Sale ?i exist? întreg f?r? a fi separat sau limitat de vreo energie sau harism?, r?mânând nemi?cat tri-personal în rela?iile Sale fiin?iale ?i simplu în firea sau în întunericul S?u mai presus de fiin??. Aceast? putere a Crucii ?i a Învierii este iubirea lui Dumnezeu care se afla în lucrare mai înainte ca lumea s? existe pe lâng? Dumnezeu, în crea?ie ?i iconomia lumii, înainte de Întrupare, în Întrupare, înainte de Jertfa de pe Cruce, în Jertfa de pe Cruce ?i dup? Jertfa de pe Cruce. Prin puterea Jertfei de pe Cruce ?i a Învierii Dumnezeu lucreaz? în dumnezeiasca Euharistie ?i în Taine împ?carea ?i sprijinirea credincio?ilor, ca ?i cre?terea lor duhovniceasc? ?i maturizarea lor în termeni de îndumnezeire [theosis].

Trebuie s? se accentueze faptul c? taina sau puterea Crucii ?i a Învierii este o energie sau însu?ire a întunericului suprafiin?ial, care nu este dobândit? de Dumnezeu, ci exist? ve?nic în El din fire. Prin urmare, împ?carea, care prin Jertfa de pe Cruce nu adaug? ?i nu sustrage nimic din împ?carea omului cu Dumnezeu, nu poate fi niciodat? în?eleas? ca o împ?care a dou? fac?iuni care s-au urât reciproc. Dumnezeu nu înceteaz? niciodat? s? fie prieten chiar ?i cu vr?jma?ii S?i în conformitate cu iubirea Sa. Dumnezeu devine du?man ?i putere pedepsitoare doar din punctul de vedere al celora care, prin voin?a ?i în?elegerea lor, stau în opozi?ie fa?? de iubirea lui Dumnezeu. Din acest motiv, omul ?i nu Dumnezeu este cel împ?cat prin Taina Crucii ?i cel care este transformat, prin împ?care, din vr?jma? al lui Dumnezeu, în prieten al lui Dumnezeu ?i particip? astfel, la Învierea lui Hristos.

Cei care se opun voin?ei lui Dumnezeu sunt vr?jma?ii lui Dumnezeu ?i Îl consider? pe Dumnezeu drept du?man, în ciuda realit??ii prieteniei ?i iubirii lui Dumnezeu fa?? de ei. Din cauza împietririi lor iubirea, prietenia, harul îndumnezeitor, slava, Împ?r??ia ?i l?ca?ul lui Dumnezeu devin pentru vr?jma?ii Lui, care nu se poc?iesc ?i pentru îngerii c?zu?i, foc ve?nic, întunericul cel mai din afar? ?i loc de chin. În descrierea pedepsei [iadului], este folosit? antiteza foc – întuneric deoarece corespunde antitezei dintre lumin? ?i umbr? din norul luminos care adumbre?te ?i lumineaz? pe cei care primesc revela?ia ?i devin sl?vi?i sau îndumnezei?i. A?a precum este slava lui Dumnezeu, în experien?a revelatoare a Proorocilor, Apostolilor ?i Sfin?ilor, sub form? de lumin? ?i de nor luminos care acoper? ?i lumineaz? ?i izvor??te în?untrul celor care o primesc, covâr?ind, în acela?i timp, orice atribut postulat sau în?eles de minte sau sim?, tot a?a, în cei care sunt pedepsi?i, aceea?i slav? ?i aceea?i lumin? apare ca foc mistuitor ?i ca întunericul cel mai din afar? ?i ca loc de chin. În credincio?ii care sunt des?vâr?i?i, norul luminos apare ca fum care sloboze?te tunete. În timp ce s?racul Laz?r, care se odihne?te în sânul lui Avraam, se bucur?, bogatul, care nu se afl? în acela?i loc, este chinuit de vederea aceleia?i realit??i. Replica lui Avraam c?tre bogatul cel nemilostiv: Îi au pe Moise ?i pe Prooroci, înseamn?, pur ?i simplu, c? Proorocii L-au v?zut pe Dumnezeu în nor luminos ?i au în?eles c? pentru cei care nu Îl iubesc pe Dumnezeu ?i nu vor s? fac? voia Sa, aceea?i lumin? a norului este foc mistuitor, cel mai dinafar? întuneric ?i loc de chin.

Chinurile Iadului în Tradi?ia apusean? augustinian?

Read more

Pr. Ioan Ic? despre „R?spunsuri la unele întreb?ri privind anumite aspecte ale doctrinei de credin??”

Interviul acordat de P.C. Arhidiac. Prof. Univ. Dr. Ioan Ic? Jr. postului de radio Trinitas (Ia?i) în leg?tur? cu documentul Congrega?iei pentru Doctrina Credin?ei, „R?spunsuri la unele întreb?ri privind anumite aspecte ale doctrinei de credin??”, publicat la Vatican la 29 iunie 2007

Reporter radio Trinitas: Invitatul R?spunsurilor duhovnice?ti în aceast? diminea?? la Via?a Cet??ii la radio Trinitas este, stima?i ascult?tori, P?rintele Arhidiacon Profesor Univ. Dr. Ioan Ic? Jr. de la Facultatea de Teologie Ortodox? „Andrei ?aguna” din Sibiu. S?rut?m dreapta, P?rinte Profesor, bun? diminea?a ?i bine a?i venit la radio Trinitas!

P.C. Pr. Prof. Univ. Dr. Ioan Ic? Jr.:Bun? diminea?a!

Reporter radio Trinitas:
P?rinte Profesor, le spuneam ascult?torilor, citind câteva fragmente ap?rute ast?zi în presa central?, câteva lucruri despre documentul publicat de Vatican zilele trecute, în care Biserica Romano Catolic? reitereaz? faptul c? este singura Biseric? adev?rat? a lui Iisus Hristos, Biserica Ortodox? este considerat? Biseric? sor? pe undeva, iar protestan?ii sunt considera?i doar comunit??i eclesiastice. A? vrea s? v? întreb, pentru început, P?rinte Profesor, dac? acest document aduce ceva nou în rela?iile dintre Biserica Romano Catolic? ?i Biserica Ortodox? sau dac? afecteaz? dialogul dintre acestea.

P.C. Pr. Prof. Univ. Dr. Ioan Ic? Jr.:
Da, acest document publicat recent de c?tre Vatican ?i care a avut darul deja de a trezi nenum?rate discu?ii în masss-media, trebuie spus, din capul locului, c? nu aduce din punct de vedere teologic nici o noutate spectaculoas?, Vaticanul î?i reafirm?, periodic, pozi?ia sa eclesiologic? oficial?. Aceast? pozi?ie oficial? este cea formulat? de c?tre episcopatul Bisericii Romano Catolice în 1965, la Conciliul Vatican II. Deci, acest document nu face altceva decât s? reactualizeze ?i s? reformuleze, în primul rând pentru credincio?ii romano-catolici, câteva elemente care ?in de eclesiologia ?i de pozi?ia Bisericii Romano Catolice fa?? de ecumenism, pozi?ie care a fost, într-un fel, schimbat? spectaculos în anii 60 prin Conciliul Vatican II. Cu ocazia acelui Conciliu, Biserica Romano Catolic?, care pân? în anii 60 nu a f?cut parte sub nici o form? din mi?carea ecumenic? de refacere a unit??ii cre?tine, se considera unica Biseric? existent? a lui Hristos, deci, începând cu 1965, Biserica Romano Catolic? s-a deschis spre ecumenism, dar deschiderea fa?? de ecumenism a fost înso?it? ?i de preciz?ri ?i de nuan??ri care s? fac? într-un fel compatibil? aceast? deschidere ecumenic? nou?, a Bisericii Romano Catolice, cu înv???tura eclesiologic? clasic? s? spunem, a Bisericii Romano Catolice, formulat? în mileniul II ?i, în acest sens, vine, într-un fel, ?i aceast? declara?ie care preia, într-un fel, f?r? s? aduc? nimic nou, repuncteaz? punctele principale ale eclesiologiei romano-catolice referitoare la celelalte confesiuni ?i Biserici cre?tine. Deci, tot ceea ce se spune în aceast? Declara?ie este deja con?inut în actele oficiale ale Conciliului Vatican II. Conform acestuia, Biserica Romano Catolic? este Biserica lui Hristos, Biseric? ce subzist? prin excelen?? în Biserica Romano Catolic?, în jurul Pontifului roman, al episcopului Romei. În afara Bisericii Romano Catolice exist? dou? tipuri de, s? spunem, comunit??i cre?tine: Bisericile R?s?ritene, Ortodoxe, care sunt tratate drept Biserici complete, integral, din punct de vedere dogmatic, sacramental, mai pu?in canonic, pentru c? nu sunt în comuniune nemijlocit? cu episcopul Romei, ?i comunit??ile protestante, care sunt tratate simple comunit??i eclesiale, deci nu Biserici depline, ci doar comunit??i în care subzist? elemente de sfin?ire, elemente de Biseric?. Aceast? înv???tur? a fost formulat? la Conciliul Vatican II ?i a fost relansat? ?i reactualizat? de Biserica Romano Catolic? ori de câte ori a sim?it nevoia c? trebuie s?-?i precizeze punctul de vedere ecumenic, lucrul acesta papii l-au mai f?cut în decursul istoriei, l-au f?cut ?i dup? 1965, l-au f?cut prin diferite declara?ii, una a fost prin anii 70, o declara?ie faimoas?: Misterium Ecclesiae, care a fost comentat? la vremea respectiv? de Mitropolitul Ardealului, Antonie Pl?m?deal?. S-a mai reformulat aceast? înv???tur? ?i în anul 2000, într-o enciclic? faimoas? a lui Ioan Paul al II-lea, Dominus Jesus, care a provocat un scandal în anul 2000 ?i acum în 2007 Suveranul Pontif Benedict al XVI-lea a ?inut ?i v?d c? ?ine s? reafirme într-un fel aceea?i pozi?ie clasic?, s?-i spunem, dup? 1965 a Bisericii Romano Catolice.

Reporter radio Trinitas:
P?rinte Profesor, în acest document pe care Vaticanul l-a publicat zilele trecute, Bisericile Orientale care nu-l recunosc pe Pap? drept urma? al lui Petru ?i Suveran Pontif sunt numite drept Biserici particulare. Ce reprezint? aceast? idee a primatului papal, despre care se discut? adesea când sunt aduse în discu?ie rela?iile dintre ortodoc?i ?i catolici?

P.C. Pr. Prof. Univ. Dr. Ioan Ic? Jr.:
Da, este într-adev?r punctul care ne prive?te, într-un fel, în mod direct. Dac? Bisericile R?s?ritene, Ortodoxe, sunt socotite drept Biserici particulare fa?? de Biserica universal?. Aici este într-un fel divergen?a sau diferendul, dezacordul dogmatic ?i eclesiologic între viziunea R?s?ritean? despre Biseric?, ortodox?, ?i viziunea Occidental?, romano catolic?, despre Biseric? ?i ea poate fi exprimat?, poate fi redus? la esen?ial în urm?toarea form?: Biserica Romei se consider? a fi Biseric? nu doar Biseric? particular? dintr-un teritoriu ci, în acela?i timp ?i Biseric? universal?, deci Roma invoc? pentru ea îns??i dou? calificative, deci este Biseric? local? a Romei ?i în acela?i timp Biseric? local? fa?? de care toate celelalte Biserici (pe care noi le numim Biserici locale, iar ei le numesc Biserici particulare). Concep?ia ortodox? despre Biseric? este c? Biserica universal? exist? ?i subzist? în diversitatea Bisericilor locale. Noi nu avem aceast? terminologie de Biseric? particular?. Noi vorbim despre Biseric? universal? în sens de soborniceasc?, catolic?, în sensul simbolului de credin?? constantinopolitan, care subzist? în diversitatea Bisericilor locale, a Patriarhiilor, a Mitropoliilor, a Bisericilor Autocefale. Noi nu avem aceast? no?iune de Biserici particulare, pentru c? no?iunea de Biseric? particular? este pus? în ecua?ie cu no?iunea de Biseric? universal?, a?a cum este ea în?eleas? ea de Biserica Romei. Noi nu avem aceste no?iuni în eclesia noastr? de Biseric? universal? ?i particular?, ci doar de Biseric? soborniceasc?, catolic?, în sensul, înc? o dat? spun, nu romano-catolic, ci în sensul tradi?ional al Simbolului de credin?? din 381 ?i Biseric? local?, deci, într-un fel, cei doi termeni teologici, cele dou? ecua?ii, deci Biseric? universal? ?i particular?, pe de o parte, care sunt tipici pentru concep?ia romano-catolic? ?i cel?lalt tip de Biseric?, soborniceasc?, Biseric? local?, exprim? într-un fel diferen?a de abordare între cele dou? tradi?ii: R?s?ritean?, Ortodox? ?i Occidental?, cu privire la rela?ia dintre universal ?i local în Biseric?, este o rela?ie cheie, într-un fel, pentru organizarea ei ?i figura ei institu?ional? ?i canonic?.

Reporter radio Trinitas:
P?rinte Profesor, legat de acest lucru a? vrea s? v? întreb ?i a? vrea s? v? rog s? ne explica?i pe scurt care ar fi rolul sinodului ?i rolul episcopului atât în Biserica Romano Catolic?, cât ?i în Biserica Ortodox?. Rolul sinodului ca autoritate suprem? în Biserica noastr? ?i rolul episcopului, fie el ?i episcopul Romei.

P.C. Pr. Prof. Univ. Dr. Ioan Ic? Jr.:
Cu tema sinodalit??ii, episcopalit??ii ?i a autorit??ii Bisericii ne afl?m în miezul acelora?i probleme eclesiologice care se afl? în dezbatere ?i în dialog între Bisericile de tradi?ie cre?tin?. Deci comun atât tradi?iei Occidentale catolice cât ?i tradi?iei R?s?ritene ortodoxe este faptul c? ambele Biserici sunt Biserici episcopale. Deci un lucru fundamental în construc?ia Bisericilor noastre este apostolicitatea Bisericii. Faptul c? Biserica este întemeiat? de Iisus Hristos pe apostoli ?i pe urma?ii apostolilor î?i g?se?te o concretizare în ambele tradi?ii în persoana episcopului. Episcopii sunt socoti?i urma?ii apostolilor, dar episcopii nu sunt singuri. A?a cum nu a existat un singur apostol, ci au existat 12 apostoli, deci o fr??ietate apostolic?, a?a ?i episcopii nu sunt nici ei singuri. Episcopii alc?tuiesc împreun? un sinod, a c?ror comuniune exprim? într-un fel comuniunea dup? modelul Sfintei Treimi. A?a cum Dumnezeu nu este singur, ci este Treime de Persoane, Tat?l, Fiul ?i Duhul Sfânt, a?a ?i apostolii nu sunt nici ei singuri, ci exist? 12 apostoli a c?ror comuniune, a c?ror rela?ie de dragoste care se oglinde?te în comuniunea de dragoste a credincio?ilor între ei, exprim?, pe de o parte, dragostea între Persoanele Treimice ?i, pe de alt? parte, dragostea lui Dumnezeu pentru oameni ?i a oamenilor fa?? de Dumnezeu. Acesta este modelul ideal dup? care sunt construite Bisericile episcopale: episcop, sinod, Dumnezeu în Treime. Iar rela?ia aceasta fundamental? dintre Dumnezeu în Treime ?i Sinod este exprimat? de un text faimos, e vorba de canonul 34 apostolic, fixat în scris în Antiohia, secolul IV ?i care spune c? to?i episcopii dintr-un teritoriu s?-l recunoasc? pe unul dintre ei primul ?i s? nu fac? nimic f?r? avizul acestuia. La rândul lui, primul dintre egali nu are voie s? fac? nimic f?r? avizul ?i sf?tuirea celorlal?i, ca astfel s? fie l?udat Dumnezeu cel în Treime, Tat?l, Fiul ?i Duhul Sfânt. Deci este vorba despre corelarea dintre episcopii aduna?i în sinod ?i primul dintre ei. Aceasta este marea problem? dezb?tut? între cele dou? tradi?ii cre?tine. Primul dintre episcopi este egalul confra?ilor s?i, pe când în tradi?ia roman? episcopul Romei revendic? o harism? special?, un primat în virtutea unei a?a zise succesiuni petrine, care s-ar concretiza numai în persoana lui în calitate de urma? al Romei. Aici sunt o sum? întreag? de erori care trebuie nuan?ate, este faptul c? în tradi?ia r?s?ritean? to?i episcopii sunt urma?ii apostolilor ?i orice episcop este urma?ul lui Petru în eparhia sa ?i, într-un fel, orice cre?tin care m?rturise?te credin?a lui Petru este în descenden?a petrin?. Prin aceasta Biserica Ortodox? a contestat aceast? monopolizare a harismei petrine de c?tre un singur scaun, cel al Romei, sau de titularul s?u, persoana Papei. Acesta este punctul nevralgic al dialogului ?i al tensiunilor existate în trecut între cele dou? Biserici. Pentru c? la noi primatul, primul în Biseric?, fie c? este Mitropolit sau Patriarh, este tot timpul condi?ionat de c?tre Sinod. Deci, nici Sinodul f?r? Patriarh, deci f?r? primat, nici primatul f?r? Sinod, pe când, în tradi?ia Occidental?, primatul, primul dintre episcopi, episcopul Romei, este considerat într-un fel deasupra sau în afara colegiului episcopal, deci are putere de a se distan?a ?i de a se exprima f?r? consensul ?i acordul restului colegiului episcopal. Acesta este principalul punct care a stat ?i la originea schismei (1054) este ?i o tem? principal? pe agenda viitoarelor reuniuni ale Comisiei Interna?ionale de Dialog.

ANDREI PLESU – Patimile cu acordul parintilor

Mel Gibson a reu?it s? fac? un film despre Iisus Christos în care Dumnezeu lipse?te. Transcenden?a nu se manifest? decît vag meteorologic (nori, ploaie, cutremur) sau în variant? demonic?. Din cînd în cînd, un vampir palid se strecoar? printre protagoni?ti pentru a semnala nel?muri?ilor de unde vine r?ul. În rest, e vorba strict despre ce se poate face cu un corp omenesc, dac? vrei s? provoci oroare. Însu?i chipul lui Iisus e scos din scen? cam dup? zece minute de la începutul filmului: un ochi, umflat de b?taie, se închide, cel?lalt e înecat de sînge. Portretul e înlocuit cu o fleic? descompus? care, la r?stimpuri, geme. Biciuiri prelungi, în care pielea explodeaz? spectaculos, dezv?luind, în sec?iune, întreaga anatomie subepidermic?, lovituri îndesate, cu scule ingenioase sau cu pumnul, detalii de crucificare duse pîn? la pedanterie, totul înghesuit într-un prim-plan obscen, totul “documentat” cu exactitate. Sîngele ?î?ne?te gros, tendoanele crap? sub piroane prost ascu?ite, asisten?a – evreiasc? ?i roman? – jubileaz? grotesc, cu rînjete ?tirbe ?i priviri cleioase. Iisus nu e “victima” misiunii Lui, nu sufer? din cauza p?catelor omene?ti. E pur ?i simplu un om cumsecade care are ghinionul de a înc?pea pe mîna unor sadici. “Strategia” regizoral? e transparent?: se face o reconstituire riguroas? ?i am?nun?it? a faptelor, a?a încît spectatorul s? priceap? cît de mult a suferit Iisus ?i s? se umple de o mil? infinit?, respectiv de o credin?? reîmprosp?tat?. Ideea subiacent? este c? ne-am pierdut credin?a pentru c? am încetat s? ne mai reprezent?m durerea teribil? pe care o provoac? un cui b?tut în palm? (sau la încheietura ei). În aceast? logic?, orice nefericit care face fa?? unei torturi fizice trebuie s? devin? obiect de cult. Iar rela?ia cu Dumnezeu este de tipul compasiunii oripilate pe care o stîrne?te contemplarea, la morg?, a unui trup sfîrtecat s?lbatic.

Ambi?ia exactit??ii este, de la bun început, un mod de a suspenda problema credin?ei. Adev?rul celui care crede nu este o ecua?ie, iar Evangheliile nu sînt reportaje. Refuzul sistematic al lui Iisus de a face minuni e tocmai refuzul de a reduce transcenden?a la dimensiunile demonstrabilului. Religia este, prin defini?ie, rela?ia omului cu ineviden?a, asumarea unui mister care nu se poate nici analiza, nici clasa, nici dovedi ?tiin?ific. Evangheliile – ?i c?r?ile sacre, în general – practic? nu întîmpl?tor minimalismul, expresia laconic?, elipsa. Revela?ia nu e locvace, drept pentru care “adev?rul” ei nu poate fi documentat gazet?re?te. A fi exact în acest domeniu e a respecta litera textului revelat, nu a face reconstituiri muzeografice pe cont propriu. Iar textul revelat, cînd e vorba de r?stignire, e sec pîn? la abstrac?iune: “dup? ce [Pilat] L-a biciuit, L-a dat s? fie r?stignit”. Se aminte?te scurt de b?taie ?i batjocur?, dar accentul nu cade pe cruzime, ci pe sminteal? ?i pe ordinea pre-scris? a evenimentelor. În versiunea Ioan, se poveste?te c? lui Iisus nu i s-au zdrobit, dup? obicei, fluierele picioarelor “ca s? se plineasc? Scriptura: Nici un os nu I se va zdrobi”. Decizia de a muta istoria sacr? din registrul Realului semnificativ în acela al realit??ilor anecdotice sfîr?e?te, inevitabil, în derizoriu ?i trivial. Las la o parte capcanele, grote?ti, în care cade exigen?a preciziei. În filmul lui Gibson se vorbesc aramaica ?i latina. Dincolo de obiec?iile pe care le pot face (?i le-au f?cut) filologii, e imposibil s? nu te amuzi cînd Pilat, jucat de un excelent actor bulgar, etaleaz? o latin? cu un delicios accent slav. Nici minunata noastr? Maia Morgenstern n-a fost bine sf?tuit?. I s-a spus, probabil, c? fiind sfînt? ?i avînd pre-?tiin?a sau intui?ia trans-umanit??ii lui Iisus, ea nu trebuie s? perceap? atrocele Lui suferin?e cu un banal patos lumesc. În consecin??, o vedem afi?înd mereu un soi de indispozi?ie sobr?, pendulînd între stupoare ?i insensibilitate.

Mel Gibson pare s? cread? c? principala isprav? a lui Iisus e capacitatea de a încasa. Faptul c? El e Fiul lui Dumnezeu se vede mai cu seam? din uria?a Lui, supraomeneasc?, rezisten?? la durere. Se poate spune c? filmul ilustreaz? felul de a se raporta la transcenden?? al unui ins (?i al unei epoci) pentru care carnea a devenit cer, singurul cer accesibil. E o op?iune riscant?. R?stignirea era o procedur? greu de suportat, dar nu e sigur c? nu s-au inventat, “în zbuciumata noastr? istorie”, proceduri de tortur? cel pu?in la fel de sinistre. Sînt oameni, oameni oarecare, a c?ror “Golgot?” a fost inimaginabil?. Nu în ascu?imea durerii stau sensul ?i unicitatea r?stignirii lui Iisus, ci în identitatea amu?itoare a Celui r?stignit. Cel r?stignit e Dumnezeu însu?i ?i El o face din prima zi a întrup?rii Sale pîn? ast?zi. Nu trupul ?i sîngele, ci trupul devenit pîine ?i sîngele devenit vinul vie?ii, acesta e misterul crucific?rii. La acest mister, Mel Gibson nu are acces. B?iat iste? (?i prostu?), el a e?uat rapid în eficacitate comercial?. Aud c? adun? bani serio?i vînzînd cópii (exacte) dup? piroanele r?stignirii, montate pe un lan? de pus la gît.

Dac? e s? rezum enormitatea demersului s?u regizoral într-o fraz?, a? observa c?, în multe ??ri, filmul e interzis minorilor. Nu-mi pot imagina o mai p?c?toas? dr?covenie, decît s? faci un film despre Iisus pe care copiii n-au voie s?-l vad?.

Andrei PLE?U, Dilema Veche