Despre Unirea Bisericilor

“Unirea Bisericilor este cu neputin?? de f?cut, deoarece papista?ii sunt împotriva Evangheliei lui Hristos ?i a Tradi?iei patristice”

(epistol? de r?spuns a Parintelui grec Fhilothei Zervakos c?tre catolicul Morello, martie 1964)

[ citeste articolul pe Blog-ul lui Laurentiu Dumitru]

Apus aggiornat

Slujba la o biserica catolica Un teolog ortodox, cand are sansa de a lua cunostinta cu crestinismul apusean, nu se poate sa nu fie surprins in mai multe privinte. Cea mai socanta constatare pentru el este laicizarea (si, odata cu ea, desacralizarea) acestui crestinism. Fenomenul – pentru apuseni normal – a inceput odata cu asa-numitul “aggiornamento” (aducere la zi) lansat de Conciliul II Vatican, dupa care Biserica trebuie sa se actualizeze spiritului modern, mereu transformator al lumii contemporane. Si, potrivit acestui principiu, tot ce apare nou in lume trebuie sa se reflecteze si in Biserica (ca doar nu lumea trebuie sa se ia dupa duhul Bisericii, ci Biserica dupa duhul lumii, nu?).

Primul soc l-am avut cand am luat cunostinta cu capela unei facultati de teologie catolica: era construita ca un buncar antiatomic, cu pereti bruti din ciment, de la care aveai impresia ca abia s-a scos cofrajul, cu asfalt pe jos si cu sfanta masa din fier beton.

Alta surpriza am avut-o tot la cursurile de aceleiasi facultati, unde, chiar in fata mea sedea un teolog “punk”. Avea lanturi peste tot: in urechi, in nas, pe brate… In parul festelit cu toate culorile posibile, avea taiata o cruce, iar hainele lui erau rupte si zdrentuite cum la noi parca nici cersetorii nu poarta. Prezenta lui acolo nu deranja pe nimeni, era chiar banala. Ce mai, pe scurt: era modern! Socat, va marturisesc ca m-am intrebat cine era cu adevarat liber fata de lanturi: el sau rastignitii de la Aiud, Gherla, Jilava…? Sa nu credeti cumva ca de aceasta actualizare a fost crutata missa catolica. Nici vorba! Lunar, studentii teologi catolici organizeaza asa zise “misse ale facultatii de teologie” care nu semanau formal, deloc intre ele. Fiecare missa era conceputa dupa un anumit fel de muzica, cu anumite instrumente, cu un fel de accente aduse din toata lumea. Mi-amintesc de una alcatuita in “stil american” la care s-a cantat jazz, cu tot tacamul de instrumente specifice lui. Pana si cantarea “Sfant, Sfant, Sfant” a fost actualizata de un hit unde Iisus Hristos era numit J.C. de la Jesus Christ (precum J.R din Dallas!), dar nu “Mantuitor” pentru ca, probabil pentru ei suna prea demodat ci… “Superstar”! Textul suna asa: “Hey J.C/ Don’t you smile at me?/ Osana, Osana, Superstar!”. Missa s-a incheiat cu aplauze puternice; toti au fost satisfacuti. Eu m-am cutremurat! Si, retineti, totul se petrecea la fratii nostri catolici!

Altadata un teolog catolic imi spunea: “De ce noi preotii sa ne imbracam in vesminte aiurite? Prea sunt demodate si amintesc de vremea imperiului bizantin. Astazi trebuie sa fim actuali, mai accesibili oamenilor de acum, de aceea m-am hotarat sa-mi fac vesminte din material de blugi!” Eibine, cum v-ati simti daca preotul v-ar pune pe cap un epitrahil facut din material de blugi?

Odata, un renumit profesor catolic de liturgica a fost solicitat de o renumita casa de moda, ca sa-si spuna parerea in legatura cu “ultimele” noutati in materie de… vesminte preotesti. Casa de moda era pregatita sa scoata modele “de ultima ora” in materie de “moda liturgica”! De altfel, odata mi-a cazut in mana un catalog (mare si atragator precum cataloagele Otto sau Quelle) care continea o mare oferta cu modele de vesminte si obiecte liturgice de toate felurile. In Apus exista niste aparate ce seamana cu aparatele Xerox, la care poti sa-ti imprimi pe haine orice imagine doresti. Un student teolog a avut ideea de a-si imprima pe pantaloni, nici mai mult nici mai putin… icoane ortodoxe! Am crezut ca pic jos cand am vazut ca pe dosul pantalonilor avea icoana Buneivestiri si a Mantuitorului!

Ce sa mai spun despre arhitectura noua a bisericilor, care a pierdut orice urma de sacralizare, de liturgic, ele semanand mai mult cu salile de spectacol, cu restaurantele, cu hotelurile… Dar pentru ei, nici nu mai conteaza sacramentul, ci esteticul, arta, modernul. De aceea bisericile se umpleau cand era cate o missa de Mozart sau Bach. In rest…

Iata de ce, cand m-am intors acasa, mi s-au umplut ochii de lacrimi cand am vazut o biserica plina “ochi” de oameni care ingenunchiau cutremurati in rugaciune. Ce frumoasa este ortodoxia si ce pacat ca noi, romanii, nu stim sa o pretuim cu adevarat!

Pr. Irmie Marga, Sibiu, pentru Revista “Ortodoxia in Cetate”, Sibiu

Aducerea la Bari a Cinstitelor Moa?te ale Sfîntului Nicolae, Arhiepiscopul din Mira Lichiei

S? nu te minunezi, iubite cititor, c? a voit Dumnezeu de a mutat trupurile sfin?ilor din p?r?ile R?s?ritului la Apus, fiindc? n?v?leau multe r?ut??i de la p?gînii agareni asupra dreptei credin?e; precum asemenea s? nu te minunezi, c? a adus moa?tele Sfîntului Nicolae de la Mira Lichiei la Var.

Aceasta s-a f?cut, nu pentru cea mai mult? dreapt? credin?? a apusenilor, nici pentru credin?a cea rea a r?s?ritenilor, pentru c? r?s?ritenii, cu darul lui Dumnezeu, petreceau f?r? de prihan? întru buna credin?? a p?rin?ilor lor; iar apusenii este ar?tat c? de la începutul anului 809, de la na?terea lui Hristos, au scornit un lucru nou în m?rturisirea credin?ei despre purcederea Sfîntului Duh. Deci, Dumnezeu a trimis trupurile sfin?ilor S?i de la R?s?rit la Apus, ca pe oarecare apostoli vii, care, sf?tuiau cu facerile de minuni, pe cei de acolo, s? se întoarc? iar??i la m?rturisirea credin?ei celei dintîi, împreun? cu r?s?ritenii. Pentru c? minunile nu se fac pentru cei dreptcredincio?i, nici la unii ca ace?tia se trimit ucenicii lui Hristos la propov?duire, ci prin mijlocul celor blînzi, care merg ca oile prin mijlocul potrivnicilor lor.

[ CITESTE PROLOAGELE ACESTEI ADUCERI AMINTE ]

Sf. Iustin Popovici: Ce este caderea papei decit numai vointa de a-L înlocui pe Dumnezeul-om cu omul?

Sf. Iustin Popovici

În istoria neamului omenesc exista trei caderi principale: a lui Adam, a lui Iuda si a papei. Esenta caderii în pacat e întotdeauna aceeasi: vointa de a deveni bun prin sine, vointa de a deveni desavirsit prin sine, vointa de a deveni Dumnezeu prin sine. Dar în felul acesta omul se asimileaza, fara sa-si dea seama, diavolului, fiindca si acesta a vrut sa devina Dumnezeu prin sine însusi, sa înlocuiasca pe Dumnezeu cu sine însusi, si în aceasta îngimfare a lui a devenit dintr-o data diavol, cu desavirsire despartit de Dumnezeu si cu totul potrivnic lui Dumnezeu. Tocmai în aceasta înselare de sine plina de trufie consta esenta pacatului, pacatul universal. În aceasta consta si esenta diavolului, a capeteniei diavolului – satana. Aceasta nu e altceva decit vointa de a ramine în firea proprie, de a nu primi în sine altceva decit pe sine. Toata esenta diavolului este în faptul ca nu-L vrea citusi de putin pe Dumnezeu în launtrul lui, vrea sa ramina totdeauna singur, totdeauna cu totul în sine, tot pentru sine, totdeauna închis ermetic fata de Dumnezeu si tot ce apartine lui Dumnezeu. Si ce este aceasta? Egoismul si dragostea de sine îmbratisate pentru întreaga vesnicie. Asa e în esenta lui omul umanist: el ramine tot în sine însusi, cu sine însusi, pentru sine însusi, totdeauna închis cu îndirjire fata de Dumnezeu. În aceasta consta orice umanism, orice hominism. Culmea acestui umanism demonizat este vointa de a deveni bun cu ajutorul raului, de a deveni dumnezeu cu ajutorul diavolului. De aici si fagaduinta facuta în rai de diavolul catre stramosii nostri: “Veti fi ca niste dumnezei” (Fac. 3, 5).

Omul a fost zidit de Iubitorul de oameni Dumnezeu ca virtual dumnezeu-om, ca pe temeiul chipului dumnezeiesc pe care îl poarta fiinta lui sa se zideasca de buna voie prin Dumnezeu întru Dumnezeu-om. Dar omul prin libera sa alegere a cautat sa ajunga prin pacat la nepacatosenie, prin diavol la starea de Dumnezeu, si desigur ca urmind calea aceasta el ar fi devenit un diavol sui generis daca Dumnezeu, prin nesfirsita Sa iubire de oameni si “dupa mare mila Sa”, n-ar fi intervenit facindu-Se om, adica Dumnezeu-om, aducindu-l astfel pe om la Dumnezeul-om. L-a introdus prin Biserica – Trupul Sau în nevointa divino-umanizarii prin sfintele taine si sfintele virtuti, si în felul acesta a dat omului putinta de a ajunge “întru barbat desavirsit, la masura virstei plinirii lui Hristos” (Ef. 4, 13), si de a-si atinge astfel menirea sa dumnezeiasca de a deveni de buna voie Dumnezeu-om dupa har.

Ce este caderea papei decit numai vointa de a-L înlocui pe Dumnezeul-om cu omul?

Sursa: Eresul Catolic

“Papa este eretic” – declara mitropolitul din Plovdiv – Bulgaria

Noul ales Mitropolit al celei mai mari mitropolii a Bisericii Ortodoxe Bulgare a produs o surpriza in media nationala dupa ce a descris pe Papa drept eretic.

Insa conducatorii romano-catolici au declarat ca se asteapta ca in viitor sa coopereze cu ierarhul Ortodox.

Intr-un interviu televizat inainte de a-si prelua oficial pozitia in Plovdiv in sudul Bulgariei, la 16 februarie, Mitropolitul Nikolai a declarat in raspunsul sau la o intrebare, ca deoarece Papa este cineva care nu respecta canoanele sau invataturile Bisericii Ortodoxe, Papa este eretic.

Dar episcopul romano-catolic Gheorghe Jovcev din Plovdiv a declarat ca va trimite o scrisoare oficiala de binevenit Mitropolitului. “In Rakovski (un oras din provincia Plovdiv) unde este cel mai mare numar de romano-catolici, nimeni nu s-a simtit ofensat”, a spus Jovcev.

Ecumenical News International News Highlights
21 February 2007

Cum se comunica cu ereticii alta data

Daca in prezent comunicarea cu ereticii rupti din trupul Bisericii se face prin manifestari ecumeniste, conferinte, seminarii, rugaciune impreuna, etc, alta data crestinii aveau alt mod de a ii convinge pe eretici de inselarea lor si de a ii atrage in sanul Bisericii din care s-au rupt. Iata mai jos un cuvant din Limonar, despre intoarcerea la credinta a unui pustnic eretic de catre patriarhul Efrem:

Antiohia, fiind daramata cu totul, Justin imparatul a trimis pe dregatorul Efrem ca sa o faca la loc. Si, acest Efrem a fost un om cu viata sfanta si, mai tarziu, a fost hirotonit patriarhul al Antiohiei, dupa proorocirea episcopului Pavel zidarul. 3, era atunci, in acele parti, un eretic din ceata lui Sever, care, in chipul Sfantului Simeon Stalpnicul, petrecea pe un stalp si, de acolo, prin inselatoarea sa sfintenie, amagea norodul, si pe multi i-a tras la eresul sau. Ca multimea mai mult cauta la viata decat la Scriptura. Si, patriarhul, vazand ca turma lui piere, mancata de acel eretic, a mers la dansul si l-a sfatuit sa se uneasca cu Biserica, si sa asculte de Sinodul Calcedonului. Iar acela i-a raspuns: “Eu de Sinod nu vreau sa stiu.” A raspuns Sfantul: “Deci, atunci, pe unul ca tine cum sa te sfatuiesc, ca sa nu pieri impreuna cu poporul ?” Iar Stalpnicul, vrand a infricosa pe patriarh, a zis: “Preasfintite patriarh, sa aprindem un foc si cine, dintre noi, nu va arde, acela are credinta cea buna“. Si s-a minunat patriarhul de aceste cuvinte si i-a zis lui: “Fiule, tie ti se cuvine ca sfatuirea parintelui tau sa primesti. Dar ceea ce voiesti tu intrece a mea smerenie. Insa, pentru a ta mantuire si a poporului, nadajduind la mila lui Dumnezeu, voi face si aceasta“. Si a poruncit sa atate focul si cand s-au aprins lemnele si se inalta para focului, a zis catre Stalpnicul: “Vino si sa intram in foc, precum insuti ai judecat“. Iar el, inspaimantandu-se de foc, nu voia sa se pogoare. Dar patriarhul, dezbracand omoforul sau, l-a aruncat pe el in foc, rugandu-se lui Dumnezeu si zicand: “Doamne, Iisuse Hristoase, Care pentru noi in pantecele Nascatoarei de Dumnezeu Te-ai intrupat, arata-ne noua adevarul“. Si trei ceasuri a fost omoforul in foc si nu s-a vatamat nicidecum, ci intreg a ramas. Si, vazand aceasta acel eretic, a blestemat pe Sever si eresul lui si, venindu-si intru cunostinta, s-a unit cu soborniceasca Biserica. Si din mainile dumnezeiescului Efrem a primit preacuratele Taine si a proslavit pe Dumnezeu. Intru acest fel este biruinta Bisericii noastre; ca intareste cuvantul prin minuni si nu invata numai cu cuvinte desarte incurcate si goale. Dumnezeului nostru, slava! Amin.

Despre erezia catolica – Pr. Rafail Noica

Daca vedem ca un Apus care de 1000 de ani n-a mai cunoscut Biserica de cand Roma s-a despartit de Biserica si a cazut in erezia – socotesc, cea mai cumplita din istorie – si am vazut pe pielea mea cum Apusul a suferit din aceasta erezie in mii de feluri, si am vazut-o in literatura apuseana, am vazut-o in politica, am vazut-o in toate lucrurile in care am avut niste sclipiri, totusi acum Apusul in mare masura vine la Ortodoxie, mare … poate nu asa mare, dar in comparatie cu ce a fost in istorie, in orice caz mai mare decat oricand.

[ DESCARCA MP3 ]

Sfin?i mucenici m?rturisitori împotriva uniatismului

Putini credinciosi romani stiu ca Biserica Ortodoxa Romana cinsteste (inca) si sfinti martiri si marturisitori care nu au stat doar impotriva paganilor sau imparatilor asupritori ai crestinismului primar, ci au stat impotriva impunerii cu forta a catolicismului in secolul al XVIII-lea. Acesti sfinti sunt Cuviosul Visarion, Cuviosul Sofronie si Sfantul Mucenic Oprea si sunt praznuiti la 21 Octombrie (vezi sinaxar).

Din viata lor ar trebui sa intelegem ca ei nu participau la simpozioane ecumeniste si nici nu se rugau impreuna cu catolicii ci invatau oamenii ce este credinta ortodoxa si ii indemnau sa staruiasca in aceasta si sa nu accepte amestecul cu ereticii.

Citind viata lor observam ca ei nu primeau “bursele” si onorurile conducatorilor catolici care incercau sa ii mituiasca cu avutii lumesti pieritoare ci stand impotriva tuturor ispitelor, au staruit pana la moarte in pastrarea dreptei credinte si au indemnat si pe altii sa ii urmeze, primind astfel cununa nepieritoare.

Acesti sfinti sunt cinstiti mai ales in Transilvania, fiind canonizati in anii 1950 si praznuiti la 21 Octombrie.

Dar nu doar acesti trei marturisitori i-a avut Biserica noastra, ci multi alti stiuti si nestiuti, toti exemple demne de urmat mai ales in zilele noastre cand problema unirii intre ortodocsi si catolici este una fierbinte si cand putem invata din viata si exemplul acestor sfinti daca ei au ales sa se uneasca cu catolicii sau cu Dumnezeu.

Alte recomandari:

sinaxar 21 octombrie

predica IPS Andrei Andreicut la sarbatorirea luptatorilor pentru Ortodoxie a Sfintilor Ardeleni

emisiune Radio Renasterea – invitat Pr. Simion Abraham

Uniatismul in Transilvania – opera unei intreite silnicii – Pr. Dumitru Staniloae

SF. IOAN DE KRONSTADT – despre unirea cu catolicii

Care dintre ortodocsi nu ar dori unirea cu toti catolicii sau luteranii si sa fie una cu ei in Hristos, o singura Biserica, o singura obste acelor credinciosi! Care insa, dintre aceste zise biserici, mai ales dintre intii-statatorii numiti papi, patriarhi mitropoliti, arhiepiscopi si episcopi sau xiondzi, pateri, se va invoi sa se lepede de ratacirile sale? Nici unul. Iar noi nu ne putem sa ne invoim la invatatura lor eretica fara sa aducem vatamare mintuirii sufletului nostru. […] Oare se pot uni cele de neunit – minciuna cu adevarul? (SF. IOAN DE KRONSTADT)