Sf. Iustin Popovici: Ce este caderea papei decit numai vointa de a-L înlocui pe Dumnezeul-om cu omul?

Sf. Iustin Popovici

În istoria neamului omenesc exista trei caderi principale: a lui Adam, a lui Iuda si a papei. Esenta caderii în pacat e întotdeauna aceeasi: vointa de a deveni bun prin sine, vointa de a deveni desavirsit prin sine, vointa de a deveni Dumnezeu prin sine. Dar în felul acesta omul se asimileaza, fara sa-si dea seama, diavolului, fiindca si acesta a vrut sa devina Dumnezeu prin sine însusi, sa înlocuiasca pe Dumnezeu cu sine însusi, si în aceasta îngimfare a lui a devenit dintr-o data diavol, cu desavirsire despartit de Dumnezeu si cu totul potrivnic lui Dumnezeu. Tocmai în aceasta înselare de sine plina de trufie consta esenta pacatului, pacatul universal. În aceasta consta si esenta diavolului, a capeteniei diavolului – satana. Aceasta nu e altceva decit vointa de a ramine în firea proprie, de a nu primi în sine altceva decit pe sine. Toata esenta diavolului este în faptul ca nu-L vrea citusi de putin pe Dumnezeu în launtrul lui, vrea sa ramina totdeauna singur, totdeauna cu totul în sine, tot pentru sine, totdeauna închis ermetic fata de Dumnezeu si tot ce apartine lui Dumnezeu. Si ce este aceasta? Egoismul si dragostea de sine îmbratisate pentru întreaga vesnicie. Asa e în esenta lui omul umanist: el ramine tot în sine însusi, cu sine însusi, pentru sine însusi, totdeauna închis cu îndirjire fata de Dumnezeu. În aceasta consta orice umanism, orice hominism. Culmea acestui umanism demonizat este vointa de a deveni bun cu ajutorul raului, de a deveni dumnezeu cu ajutorul diavolului. De aici si fagaduinta facuta în rai de diavolul catre stramosii nostri: “Veti fi ca niste dumnezei” (Fac. 3, 5).

Omul a fost zidit de Iubitorul de oameni Dumnezeu ca virtual dumnezeu-om, ca pe temeiul chipului dumnezeiesc pe care îl poarta fiinta lui sa se zideasca de buna voie prin Dumnezeu întru Dumnezeu-om. Dar omul prin libera sa alegere a cautat sa ajunga prin pacat la nepacatosenie, prin diavol la starea de Dumnezeu, si desigur ca urmind calea aceasta el ar fi devenit un diavol sui generis daca Dumnezeu, prin nesfirsita Sa iubire de oameni si “dupa mare mila Sa”, n-ar fi intervenit facindu-Se om, adica Dumnezeu-om, aducindu-l astfel pe om la Dumnezeul-om. L-a introdus prin Biserica – Trupul Sau în nevointa divino-umanizarii prin sfintele taine si sfintele virtuti, si în felul acesta a dat omului putinta de a ajunge “întru barbat desavirsit, la masura virstei plinirii lui Hristos” (Ef. 4, 13), si de a-si atinge astfel menirea sa dumnezeiasca de a deveni de buna voie Dumnezeu-om dupa har.

Ce este caderea papei decit numai vointa de a-L înlocui pe Dumnezeul-om cu omul?

Sursa: Eresul Catolic

“Papa este eretic” – declara mitropolitul din Plovdiv – Bulgaria

Noul ales Mitropolit al celei mai mari mitropolii a Bisericii Ortodoxe Bulgare a produs o surpriza in media nationala dupa ce a descris pe Papa drept eretic.

Insa conducatorii romano-catolici au declarat ca se asteapta ca in viitor sa coopereze cu ierarhul Ortodox.

Intr-un interviu televizat inainte de a-si prelua oficial pozitia in Plovdiv in sudul Bulgariei, la 16 februarie, Mitropolitul Nikolai a declarat in raspunsul sau la o intrebare, ca deoarece Papa este cineva care nu respecta canoanele sau invataturile Bisericii Ortodoxe, Papa este eretic.

Dar episcopul romano-catolic Gheorghe Jovcev din Plovdiv a declarat ca va trimite o scrisoare oficiala de binevenit Mitropolitului. “In Rakovski (un oras din provincia Plovdiv) unde este cel mai mare numar de romano-catolici, nimeni nu s-a simtit ofensat”, a spus Jovcev.

Ecumenical News International News Highlights
21 February 2007

Incident neasteptat la Saptamana de Rugaciune Ecumenista

Eu am ie?it s? te împiedic, deoarece calea ta nu este dreapt? înaintea mea (Numerii 22, 32)

Domnul nostru Iisus Hristos ne-a spus c? dac? oamenii vor t?cea, pietrele vor striga. Acest cuvânt s-a adeverit atât în Vechiul Testament, când „dobitocul f?r? grai, gr?ind cu glas omenesc, a oprit nebunia proorocului” (II Petru 2, 16), cât ?i în Noul Testament prin calul Sfântului Haralambie, de ex., care a mustrat pe tor?ionarii sfântului.

Acela?i lucru s-a întâmplat ?i în cadrul teribilei „s?pt?mâni de rug?ciune pentru unitatea cre?tinilor”. În ultima sear?, joi 25 ianuarie 2007, la slujba desf??urat? în catedrala patriarhal?, s-a petrecut o minune dumnezeiasc?.

Dup? cum este obiceiul, a fost încropit? o slujb? foarte politically correct, care s? nu ofenseze pe nimeni. În afar? de ortodoc?i, erau prezen?i reprezentan?i armeni, romano-catolici, greco-catolici, anglicani, luterani, reforma?i ?i to?i ascultau slujba. Aceast? pseudo-slujb? con?inea ?i citirea unei p?r?i din Sfânta Evanghelie. Evident, fusese aleas? una care s? nu aminteasc? nimic despre vreo posibil? deosebire între adev?rul ortodox ?i minciunile eterodoxe. Fusese ales textul de la Sfântul Evanghelist Luca, cap. 24, versetele 44-52. Dar, fiindc? gândurile Domnului nu sunt ca gândurile oamenilor (Isaia 55, 8 ), cel care a tehnoredactat la computer vr?jma?a slujb? a s?vâr?it o gre?eal? elementar?: în loc s? introduc? în slujb? textul de la Luca 24, 44-52 a introdus textul de la Faptele Sfin?ilor Apostoli 7, 44-52 care se încheia cu urm?toarele profetice cuvinte, ce au fost citite de episcopul nostru ortodox, în auzul ?i spre uimirea tuturor eterodoc?ilor prezen?i: „Voi cei tari în cerbice ?i net?ia?i împrejur la inim? ?i la urechi, voi pururea sta?i împotriva Duhului Sfânt, precum ?i p?rin?ii vo?tri, a?a ?i voi! Pe care dintre prooroci nu l-au prigonit p?rin?ii vo?tri? ?i au ucis pe cei ce au vestit mai dinainte sosirea Celui Drept, ai c?rui vânz?tori ?i uciga?i v-a?i f?cut ?i voi acum”.

Din aceast? întâmplare tragem câteva concluzii. Pe de o parte este un semn c? asemenea slujbe încropite „pe genunchi”, f?r? acordul unor comisii liturgice sinodale ?i chiar pan-ortodoxe, sunt cu totul nefire?ti. Pe de alt? parte, Domnul cel milostiv, pentru înc?lcarea sfintelor canoane, ne-a ru?inat în fa?a eterodoc?ilor, cum c? nu ?tim s? facem deosebirea între textul Evanghelic ?i cel al Apostolului. De asemenea, este un semn de întrebare în ce prive?te profesionalismul ?i grija pentru mântuirea eterodoc?ilor din partea unor slujitori ai administra?iei noastre patriarhale.

Dar, mai mult decât toate, este o minune prin care Domnul ne-a ar?tat, prin cuvintele binepl?cutului s?u Mucenic ?tefan ?i cu rug?ciunile Sl?vitului Ierarh Grigorie de Dumnezeu Cuvânt?torul, a c?rui pomenire se s?vâr?ea în ziua aceea, care este atitudinea cre?tineasc? autentic? pe care trebuie s? o avem fa?? de cei care s-au lep?dat de dreapta credin??.

S? lu?m aminte ?i s? spunem ?i noi precum Valaam dup? ce a fost mustrat de asin? ?i de Îngerul Domnului:

„Dac? aceasta nu este pl?cut în ochii t?i, atunci m? voi întoarce” (Num. 22, 34).

Cum se comunica cu ereticii alta data

Daca in prezent comunicarea cu ereticii rupti din trupul Bisericii se face prin manifestari ecumeniste, conferinte, seminarii, rugaciune impreuna, etc, alta data crestinii aveau alt mod de a ii convinge pe eretici de inselarea lor si de a ii atrage in sanul Bisericii din care s-au rupt. Iata mai jos un cuvant din Limonar, despre intoarcerea la credinta a unui pustnic eretic de catre patriarhul Efrem:

Antiohia, fiind daramata cu totul, Justin imparatul a trimis pe dregatorul Efrem ca sa o faca la loc. Si, acest Efrem a fost un om cu viata sfanta si, mai tarziu, a fost hirotonit patriarhul al Antiohiei, dupa proorocirea episcopului Pavel zidarul. 3, era atunci, in acele parti, un eretic din ceata lui Sever, care, in chipul Sfantului Simeon Stalpnicul, petrecea pe un stalp si, de acolo, prin inselatoarea sa sfintenie, amagea norodul, si pe multi i-a tras la eresul sau. Ca multimea mai mult cauta la viata decat la Scriptura. Si, patriarhul, vazand ca turma lui piere, mancata de acel eretic, a mers la dansul si l-a sfatuit sa se uneasca cu Biserica, si sa asculte de Sinodul Calcedonului. Iar acela i-a raspuns: “Eu de Sinod nu vreau sa stiu.” A raspuns Sfantul: “Deci, atunci, pe unul ca tine cum sa te sfatuiesc, ca sa nu pieri impreuna cu poporul ?” Iar Stalpnicul, vrand a infricosa pe patriarh, a zis: “Preasfintite patriarh, sa aprindem un foc si cine, dintre noi, nu va arde, acela are credinta cea buna“. Si s-a minunat patriarhul de aceste cuvinte si i-a zis lui: “Fiule, tie ti se cuvine ca sfatuirea parintelui tau sa primesti. Dar ceea ce voiesti tu intrece a mea smerenie. Insa, pentru a ta mantuire si a poporului, nadajduind la mila lui Dumnezeu, voi face si aceasta“. Si a poruncit sa atate focul si cand s-au aprins lemnele si se inalta para focului, a zis catre Stalpnicul: “Vino si sa intram in foc, precum insuti ai judecat“. Iar el, inspaimantandu-se de foc, nu voia sa se pogoare. Dar patriarhul, dezbracand omoforul sau, l-a aruncat pe el in foc, rugandu-se lui Dumnezeu si zicand: “Doamne, Iisuse Hristoase, Care pentru noi in pantecele Nascatoarei de Dumnezeu Te-ai intrupat, arata-ne noua adevarul“. Si trei ceasuri a fost omoforul in foc si nu s-a vatamat nicidecum, ci intreg a ramas. Si, vazand aceasta acel eretic, a blestemat pe Sever si eresul lui si, venindu-si intru cunostinta, s-a unit cu soborniceasca Biserica. Si din mainile dumnezeiescului Efrem a primit preacuratele Taine si a proslavit pe Dumnezeu. Intru acest fel este biruinta Bisericii noastre; ca intareste cuvantul prin minuni si nu invata numai cu cuvinte desarte incurcate si goale. Dumnezeului nostru, slava! Amin.

Despre erezia catolica – Pr. Rafail Noica

Daca vedem ca un Apus care de 1000 de ani n-a mai cunoscut Biserica de cand Roma s-a despartit de Biserica si a cazut in erezia – socotesc, cea mai cumplita din istorie – si am vazut pe pielea mea cum Apusul a suferit din aceasta erezie in mii de feluri, si am vazut-o in literatura apuseana, am vazut-o in politica, am vazut-o in toate lucrurile in care am avut niste sclipiri, totusi acum Apusul in mare masura vine la Ortodoxie, mare … poate nu asa mare, dar in comparatie cu ce a fost in istorie, in orice caz mai mare decat oricand.

[ DESCARCA MP3 ]

Reactie athonita la vizita Papei din Turcia

Pe 30 Decembrie 2006, Sfanta Chinotita a Muntelui Athos (toate cele douazeci de manastiri aghiorite) a trimis Patriarhului Vartholomeu o epistola cuprinzand o serie de obiectii fata de ultimele sale actiuni, legate de vizita Papei Benedict XVI la Constantinopol. Unele dintre manastiri au cerut chiar incetarea pomenirii la Liturghie a Patriarhului Vartholomeu.

Reprezentantii celor douazeci de manastiri scriu: “… simtim ca avem o raspundere apasatoare fata de credinciosii… care ne socotesc un paznic neclintit al Sfintei Predanii… Din aceasta pricina, cu durere, declaram ca nu suntem de acord cu rugaciunea in comun facuta de preafericirea voastra si cu participarea voastra la adunari liturgice si cu caracter religios care dau impresia ca Biserica Ortodoxa ii accepta pe romano-catolici si pe Papa ca fiind episcopul canonic al Romei…”.

Epistola continua: “… recent incheiata vizita a Papei in Fanar [cartierul din Istambul unde se gaseste Patriarhia] si vizita Inalt Preasfintiei sale Arhiepiscopul [Hristodul al Atenei] la Vatican ne-au indurerat profund inimile. Se prea poate sa se fi dobandit vreun folos lumesc din toate acestea, insa in decursul acestor vizite s-au petrecut lucruri care sunt in conflict cu practicile ecleziologice ortodoxe. Primirea Papei de catre Prea Fericirea voastra ca si cand ar fi fost episcopul canonic al Romei, sederea sa pe scaunul arhieresc in timpul Dumnezeiestii Liturghii Ortodoxe, purtand omoforul; rostirea de catre el a rugaciunii “Tatal nostru”, sarutarea liturgica cu Patriarhul – toate depasesc o simpla rugaciune in comun si sunt oprite de Sfintele Canoane. Iar toate acestea au avut loc in conditiile in care traditia papala nu s-a schimbat in nici un fel, pastrandu-si politica si invataturile eretice…”.

Parintii athonitii continua, concluzionand ca Biserica Papei este lipsita de succesiune apostolica si “fara de har”.

Ei ii spun Patriarhului ca se intorc la hotararile dublei intalniri din 1980 a Sfintei Chinotite a Athosului, la care a luat parte si Manastirea Esfigmenu, hotarare iscalita de toate manastirile Sfantului Munte si care afirma: “… credem ca Sfanta noastra Biserica Ortodoxa este cea una, sfanta, soborniceasca si apostoleasca Biserica a lui Hristos, avand deplinatatea Harului si a Adevarului, pastrand fara vreo intrerupere succesiunea apostolica. Dimpotriva, “bisericile” si “confesiunile” apusene au rastalmacit in multe privinte credinta Scripturii, a Apostolilor si a Parintilor, lipsindu-le harul cel sfintitor; ele nu au nici Taine adevarate, nici succesiune apostolica”.

Sfin?i mucenici m?rturisitori împotriva uniatismului

Putini credinciosi romani stiu ca Biserica Ortodoxa Romana cinsteste (inca) si sfinti martiri si marturisitori care nu au stat doar impotriva paganilor sau imparatilor asupritori ai crestinismului primar, ci au stat impotriva impunerii cu forta a catolicismului in secolul al XVIII-lea. Acesti sfinti sunt Cuviosul Visarion, Cuviosul Sofronie si Sfantul Mucenic Oprea si sunt praznuiti la 21 Octombrie (vezi sinaxar).

Din viata lor ar trebui sa intelegem ca ei nu participau la simpozioane ecumeniste si nici nu se rugau impreuna cu catolicii ci invatau oamenii ce este credinta ortodoxa si ii indemnau sa staruiasca in aceasta si sa nu accepte amestecul cu ereticii.

Citind viata lor observam ca ei nu primeau “bursele” si onorurile conducatorilor catolici care incercau sa ii mituiasca cu avutii lumesti pieritoare ci stand impotriva tuturor ispitelor, au staruit pana la moarte in pastrarea dreptei credinte si au indemnat si pe altii sa ii urmeze, primind astfel cununa nepieritoare.

Acesti sfinti sunt cinstiti mai ales in Transilvania, fiind canonizati in anii 1950 si praznuiti la 21 Octombrie.

Dar nu doar acesti trei marturisitori i-a avut Biserica noastra, ci multi alti stiuti si nestiuti, toti exemple demne de urmat mai ales in zilele noastre cand problema unirii intre ortodocsi si catolici este una fierbinte si cand putem invata din viata si exemplul acestor sfinti daca ei au ales sa se uneasca cu catolicii sau cu Dumnezeu.

Alte recomandari:

sinaxar 21 octombrie

predica IPS Andrei Andreicut la sarbatorirea luptatorilor pentru Ortodoxie a Sfintilor Ardeleni

emisiune Radio Renasterea – invitat Pr. Simion Abraham

Uniatismul in Transilvania – opera unei intreite silnicii – Pr. Dumitru Staniloae

Biserica rusa “Sf. Maxim, Episcop de Torino”

Adresa site: http://spazioinwind.libero.it/sanmassimo_decaita/testi/sommario%20testi.html

Limba: italiana

Sectiuni:
– ce este Ortodoxia?
– rugaciunea – viata sufletului
– ortopraxia: practica vietii crestine
– etica
– sfintii: eroii credintei
– marturii
– figuri ale ortodoxiei contemporane
– confruntari: dialogul intre crestini si dialogul interreligios
– pastoratie: evanghelizare si sporirea bisericilor ortodoxe
– omieletica: predicarea despre Sfanta Scriptura
– geopolitica ortodoxa: istorie si vicisitudinile popoarelor ortodoxe
– umor crestin

Descriere

Site-ul prezentat este o sectiune a Parohiei Crestin Ortodoxe Rusesti “Sf. Maxim, Episcop de Torino” (sec V) si contine numeroase si interesante articole si referinte catre alte site-uri, care ofera o perspectiva asupra modului in care traiesc ortodoxia, ortodocsii aflati in inima Italiei catolice si modul in care se raporteaza ei la provocarile contemporane, inclusiv la ecumenism.

Randuiala primirii la credin?a ortodox? a schismaticilor romano-catolici

Fragmentul de mai jos este preluat din Moliftelnic – editia 1937, din capitlul de slujbe intitlulat: Randuiala primirii prin botez. In diverse moliftelnice anterioare, catolicii erau numiti – asa cum si toti sfintii ii numesc – eretici, nu schismatici.
Dup? ce vine la preot cel ce voie?te s? devin? dreptcredincios (orto­dox), preotul, având învoire ?i binecuvântare de la arhiereul s?u, îl duce pe el la biseric? ?i-i porunce?te s? stea înaintea u?ilor, bisericii; iar preotul, intrând în altar ?i îmbr?cându-se cu epitrahilul ?i felonul, iese afar? în u?a bisericii ?i, poruncind aceluia s? îngenuncheze, îl întreab? pe el a?a:

Întrebare : Voie?ti s? te lepezi de toat? r?t?cirea schismati­cilor ?i de împreun?-petrecerea cu ei, în care ai fost pân? acum ?

R?spuns : Voiesc cu adev?rat.

Întrebare: Voie?ti cu adev?rat s? fii în toate ascult?tor Sfintei Biserici Ortodoxe a R?s?ritului ?i în unire cu credin?a ortodox? ?i statornic s? petreci într-însa pân? la sfâr?itul vie?ii tale?

R?spuns : Voiesc cu adev?rat.

?i dup? aceea preotul, binecuvîntîndu-l de trei ori pe frunte, zice: În numele Tat?lui ?i al Fiului ?i al Sfântului Duh. Amin. Apoi punând dreapta pe capul lui, zice rug?ciunea : Doamne, Dumnezeule atot?iitorule… ?i sfâr?ind rugaciunea, zice: Scoal?-te ?i te întoarce c?tre apus ?i te leap?d? de toat? r?t?­cirea ?i gre?elile catolice, în care ai fost pân? acum.

?i, întorcându-se c?tre apus, îl întreab? :

Întrebare : Te lepezi de toat? r?t?cirea ?i gre?eala adun?rii catolice, în care ai fost pân? acum ? .

R?spuns : M? lep?d de toat? r?t?cirea ?i gre?eala adun?rii catolice, în care am fost pân? acum.

Întrebare : Afurise?ti toate eresurile ?i dezbinarea lor, ca pe ale unor potrivnici ai lui Dumnezeu ?i ai adev?rului, ?i ai Sfintei Lui Biserici ?

R?spuns : Afurisesc toate eresurile ?i dezbinarea lor, ca pe ale unor potrivnici ai lui Dumnezeu ?i ai adev?rului, ?i ai Sfintei Lui Biserici.

Dup? aceasta zice c?tre dânsul:

Întoarce-te c?tre r?s?rit ?i te închin? Domnului la Care ai venit.

Iar el, întorcându-se c?tre r?s?rit, se închin? pân? la p?mânt o dat?, zicând a?a :
M? închin Tat?lui ?i Fiului ?i Sfântului Duh, unuia Dumnezeu Care este în Treime sfânt, nedesp?r?it, sl?vit ?i închinat.

Preotul zice:

Binecuvântat este Dumnezeu, Care voie?te ca to?i oamenii s? se mântuiasc? ?i la cuno?tin?a adev?rului s? vin? ; binecuvântat fie în veci. Amin.

?i îndat? îi d? lui cap?tul epitrahilului în dreapta, zicând :

Intr? în Biserica lui Dumnezeu, Care te-a dep?rtat de la dez­binarea catolic? ?i s? ?tii c? te-ai izb?vit din la?urile mor?ii ?i din pieirea cea ve?nic?; s? ur??ti toat? dezbinarea ?i tot eresul; calc? toat? nedreptatea ?i r?t?cirea eresului ?i schis­mei ; cinste?te cu dreapt? credin?? pe Dumnezeu Tat?l atot-?iitorul ?i pe Iisus Hristos Fiul Lui ?i pe .Duhul Sfânt, unul, adev?ratul, viul Dumnezeu : Preasfânta ?i nedesp?r?ita Treime.

?i acestea zicând, îl duce pe el în biseric?, ?i ?inându-se acela de cap?tul epitrahilului, pân? la masa unde este pus? Sfânta Evanghelie ?i Sfânta cruce ; iar el apropiindu-se de mas?, îndat? las? din mân? cap?tul epitrahilului. ?i în acest timp, la stran? se cite?te Psalmul 26.

Iar dup? sfâr?itul psalmului, preotul îi porunce?te lui s? îngenuncheze înaintea Sfintei Evanghelii ?i cite?te rug?ciunea aceasta:

Domnului s? ne rug?m.

Doamne, Doamne, F?c?torule ?i St?pâne a toate, izvorul tuturor bun?t??ilor ?i Mântuitorul oamenilor, dar mai ales al celor credincio?i; Cel ce n-ai trecut cu vederea pe om ca s? fie aruncat în adâncul pierz?rii ?i al în?el?ciunii, ci cu mântui-toarea întrupare a Unuia-N?scut Fiului T?u, a Domnului, Dum­nezeului ?i Mântuitorului nostru Iisus Hristos, pe acesta l-ai cercetat ?i l-ai mântuit ?i c?tre Tine l-ai adus; însu?i, St?pâne iubitorule de oameni, ?i acum caut? spre robul T?u (N); care este oaie din cuvânt?toarea Ta turm?, pe care l-ai învrednicit a se ridica din adâncul în?el?ciunii ?i al dezbin?rii ?i a sc?pa, la sfânta Ta apostoleasc? ?i soborniceasc? Biseric?; cu sme­renie Te rog: pline?te în inima lui lumina harului Preasfântului T?u Duh, spre luminarea cunoa?terii adev?ratei Sfintei Tale Evanghelii. Aprinde în el scânteia mântuitorului Botez, care zace în sufletul lui, ca s? aprind? într-însul v?paia harului T?u celui duhovnicesc spre plinirea poruncilor Tale ?i spre dep?rtarea de toat? în?el?ciunea diavoleasc?. D?-i lui ca, f?r? f???rnicie, ne­clintit ?i f?r? vicle?ug, s? se uneasc? cu Sfânta Ta soborni­ceasc? Biseric? ?i s? se scârbeasc? de toat? în?el?ciunea cea pierz?toare de suflet, lep?dând eresurile ?i dezbinarea. F?-l pe el ca totdeauna cu adev?rat s? m?rturiseasc? ?i tare s? ?ie dreapta credin?? ortodox? a R?s?ritului. F?-l p?rta? turmei Tale celei alese ?i une?te-1 cu Biserica Ta cea sfânt?. De­p?rteaz? de la el toate gândurile ?i faptele cele rele ?i deprin­derile cele nepl?cute lui Dumnezeu. Iart?-i lui toate gre?elile cele de voie ?i cele f?r? de voie. Cur??e?te-1 pe el de toat? întin?ciunea trupului ?i a sufletului. F?-1 pe el vas cinstit ?i loca? Preasfântului T?u Duh, ca prin Acela totdeauna fiind po­v??uit ?i îndreptat s? p?zeasc? mântuitoarele Tale porunci; ?i f?când voia Ta cu bun?pl?cere ?i des?vâr?it, s? se învredni­ceasc? a câ?tiga ?i bunurile Tale cele cere?ti, împreun? cu to?i care din veac au binepl?cut ?ie. C? Tu e?ti Dumnezeul milei, al îndur?rilor ?i al iubirii de oameni, Care voie?ti ca to?i oa­menii s? se mântuiasc?, ?i ?ie slav? în?l??m, Tat?lui ?i Fiului ?i Sfântului Duh, acum ?i pururea ?i în vecii vecilor. Amin.

Dup? sfâr?itul rug?ciunii îi porunce?te preotul s? se ridice, zicându-i:

Scoal?-te ?i stând bine ?i cu fric?, m?rturise?te cu adev?rat credin?a ortodox? cea soborniceasc? ?i afurise?te toate eresu­rile ?i schisma, ca s? fii iertat ?i dezlegat din leg?tura oric?rui jur?mânt ?i de toat? dezbinarea, ?i s? te faci p?rta? Bisericii care este trupul Iui Hristos.

Iar el sculându-se, zice în auzul tuturor : Cred întru unul Dumnezeu…

?i sfîr?indu-l, cite?te m?rturisirea de credin?? (caut-o la pag. 696), apoi i se d? s? s?rute Sfânta Evanghelie ?i Sfânta cruce, dup? aceasta, preotul zice:

Binecuvântat este Dumnezeu, Care a binevoit a?a.

?i iar??i zice preotul c?tre el:

Pleac?-?i genunchii t?i înaintea Domnului Dumnezeu pe Care L-ai m?rturisit, ?i vei lua iertarea p?catelor tale ?i dezlegare de orice jur?mânt.

?i el, plecându-?i capul ?i genunchii, prive?te în jos; iar preotul, având de la arhiereu binecuvântare, cite?te peste dânsul cu mare umilin??, rug?ciunea aceasta :

Domnului s? ne rug?m.

St?pâne mult milostive, Doamne Iisuse Hristoase Dumnezeul nostru, Care cu harul T?u ai voit a se da Apostolului Petru ?i celorlal?i Apostoli ai T?i toat? puterea ca s? fie legate ?i în cer, câte de dân?ii vor fi legate pe p?mânt; asemenea s? fie dezlegate ?i în cer, câte de dân?ii pe p?mânt vor fi dezlegate. Cel ce ?i pe noi smeri?ii ?i nevrednicii, prin nespusa Ta iubire de oameni, ne-ai învrednicit a avea puterea cea dat? lor, ca ?i noi asemenea s? leg?m ?i s? dezleg?m cele ce se întâmpl? în poporul T?u; însu?i, preabunule împ?rate, prime?te cu milos­tivire acum pe robul T?u acesta (N), care s-a sculat din în?e­l?ciunea dezbin?rii ca din somnul piericiunii ?i la cuno?tin?a adev?rului a venit, dorind s? se uneasc? cu Sfânta Ta Biseric?, pentru c? Tu, ca un iubitor de oameni ?i bun P?stor, ai zis : ?i alte oi am, care nu sunt din staulul acesta ; ?i pe acestea Mi se cade a le aduce ; ?i glasul Meu vor auzi ?i va fi o turm? ?i un p?stor. ?i prin mine, nevrednicul robul T?u, dezleag?-1 pe dânsul de toat? leg?tura p?catului ?i de toat? dezbinarea, ?i orice a gre?it el ca un om în aceast? via??, sau cu cuvântul, sau cu lucrul, sau cu gândul, iart? ?i las? lui, sp?lîndu-1 pe el de toat? prih?nirea sufletului cu harul T?u ; ca, ducîndu-1 curat în cur?ile Tale ?i unindu-l pe el cu turma oilor Tale cele alese, s?-l une?ti pe el cu Sfânta Ta Biseric? ?i s?-1 faci vas cinstit ?i loca? Preasfântului T?u Duh, ca, prin Acela totdeauna fiind pov??uit ?i îndreptat, s? p?zeasc? mântuitoarele Tale porunci ; ?i f?când voia Ta cu deplin? bun?pl?cere s? se în­vredniceasc? a lua ?i bunurile Tale cele cere?ti împreun? cu to?i care din veac au binepl?cut ?ie. C? Tu e?ti Cel ce ne miluie?ti ?i ne mântuie?ti pe noi ?i Tu singur e?ti Dumnezeul tuturor
oamenilor celor ce vor s? se mântuiasc? ?i la cuno?tin?a adev?­rului s? vin?, ?i ?ie slav? în?l??m, împreun? ?i P?rintelui T?u celui f?r? de început ?i Preasfântului ?i bunului ?i de via?? f?c?torului T?u Duh, acum ?i pururea ?i în vecii vecilor. Amin.

?i dup? rug?ciune, îndat? îl dezleag? pe el, citind rug?ciunea de dez­legare : Domnul ?i Dumnezeul nostru Iisus Hristos… (caut-o la pag. 683). ?i sfâr?ind rug?ciunea, zice :

Scoal?, frate, ?i ca un credincios roag?-te împreun? cu noi lui Hristos s? te învredniceasc? pe tine, prin ungerea Sfântului Mir, s? iei darul Sfântului Duh.

?i el, ridicându-se, st? cu toat? umilin?a ; iar preotul îndat? începe rânduiala ungerii cu Sfântul Mir ?i o s?vâr?e?te precum este scris la primirea ereticilor (caut? la pag. 684).

S? SE ?TIE: Pentru ungerea cu Sfântul Mir a schismaticilor sau a ereticilor, l?murit n-a legiuit Biserica. Asemenea ?i pentru armenii, care sunt sobornice?te exclu?i ca ni?te eretici, ?i care se întorc ?i se leap?d? de eresurile lor, ca ?i pe al?ii care sunt dezbina?i de Biserica noastr?, îi primim ?i îi ungem cu Sfântul Mir. Se cuvine îns? a-i boteza din nou pe cei care dup? m?rturisirile lor de credin?? nu se boteaz? în numele Sfintei Treimi: al Tat?lui ?i al Fiului ?i al Sfântului Duh, nici prin trei afund?ri, ca socinienii, unitarienii ?i al?ii.

SF. IOAN DE KRONSTADT – despre unirea cu catolicii

Care dintre ortodocsi nu ar dori unirea cu toti catolicii sau luteranii si sa fie una cu ei in Hristos, o singura Biserica, o singura obste acelor credinciosi! Care insa, dintre aceste zise biserici, mai ales dintre intii-statatorii numiti papi, patriarhi mitropoliti, arhiepiscopi si episcopi sau xiondzi, pateri, se va invoi sa se lepede de ratacirile sale? Nici unul. Iar noi nu ne putem sa ne invoim la invatatura lor eretica fara sa aducem vatamare mintuirii sufletului nostru. […] Oare se pot uni cele de neunit – minciuna cu adevarul? (SF. IOAN DE KRONSTADT)