VARLAAM DIN CALABRIA SI ISIHASMUL ORTODOX

VARLAAM ?I ISIHA?TII

Sursa: David Bradshaw – Metafizica energiilor divine ?i schisma Bisericii, editura Ecclesiast, 2011, traducere de Drago? Dâsc? ?i protos. Vasile Bîrzu

Este limpede c? abisul care îl separ? pe Augustin de tradi?ia r?s?ritean? este imens. Acest abis al deosebirilor implic? chestiuni fundamentale precum natura fiin?ei, simplitatea lui Dumnezeu, inteligibilitatea lui Dumnezeu ?i ?elul suprem al existen?ei omului. Probabil, lucrul cel mai remarcabil este c? presupunerile augustiniene pe care le-am schi?at în subcapitolul anterior au ajuns s? domine Apusul, în timp ce în R?s?rit nu au avut nici o influen?? ?i, totu?i, pentru aproape o mie de ani, nici o parte nu a recunoscut ceea ce se petrecuse. În schimb, controversa dintre ele s-a centrat pe chestiuni relativ periferice precum filioque ?i rolul papalit??ii. Când, într-un târziu, s-a admis existen?a unor deosebiri filozofice fundamentale, aceasta s-a petrecut într-un climat marcat de ostilitate reciproc?. Procesul a început cu o controvers? local? între bizantini. C? aceast? controvers? a fost de fapt o confruntare între teoriile metafizice augustiniene despre fiin?a divin? ?i teologia apofatic? a R?s?ritului, a devenit limpede doar în ultimii ani, pe m?sur? ce cercet?torii au clarificat motiva?iile ambelor p?r?i.

Neiscusitul reprezentant al Apusului în aceast? disput? a fost Varlaam din Calabria, un monah ortodox care a îmbinat anumite elemente din gândirea augustinian? ?i le-a încorporat în propria sa teologie marcat? de particularism. (mai mult…)

De admin, Acum

ACORDUL DE LA BALAMAND SI TEORIA „BISERICILOR SURORI” (Sf. Chinotita a Sf. Munte Athos)

Protestul Sfintei Chinotite a Sf. Munte Athos la adresa Acordului de la Balamand

Scrisoarea catre Patriarhul ecumenic/ 8 decembrie 1993

Dumnezeiestii Sale Prea Fericiri, Patriarhul Ecumenic, Parintele si Stapanul nostru, Chirio Chir Vartolomeu,

Prea Sfin?ite Parinte si Stapane:

Unirea Bisericilor sau, mai precis, unirea heterodocsilor cu Biserica noastra cea Una, Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca este de dorit si de c?tre noi, ca sa se poate implini rugaciunea Domnului, … ca toti una sa fie (Ioan 17:21). În orice caz, intelegem si asteptam potrivit intelegerii Ortodoxe. Precum ne aduce aminte Profesorul Ioannis Romanides, „Hristos se roaga aici ca ucenicii Sai si ucenicii acestora sa poata deveni, in aceasta viata, una in vederea slavei Sale (pe care El o are prin fire de la Tatal) atunci cand vor deveni madulare ale Trupului Sau, Biserica…” Pentru aceasta, de fiecare data cand crestinii heterodocsi ne viziteaza, în vreme ce le oferim dragoste si ospitalitate intru Hristos, suntem constienti cu durere ca suntem despartiti in credinta si, din aceast? pricin?, nu putem avea o comuniune ecleziastica. (mai mult…)

De admin, Acum

ADEVARUL ORTODOXIEI FATA DE CATOLICISM: ORIGINILE ISTORICE ALE SCHISMEI PAPALE (Clark Carlton)

Extras din: Adevarul Ortodoxiei fata de Catolicism, Clark Carlton, Ed. Ecleziast

Sfin?ii romani ?i intriga bizatin?

Pentru c? cele ale noastre au fost cândva vrednice de cinste ?i pentru Apuseni, care aveau acelea?i sfinte slujbe ?i m?rturiseau acela?i Crez. Îns? înnoirile nu erau cunoscute P?rin­?ilor no?tri, nici se pot ar?ta c? s-ar afla în scrierile P?rin?i­lor ortodoc?i apuseni, nici c? ar avea obâr?ie din vechime ori soborniceasc?. Înc? la noi nici Patriarhii, nici Sinoadele nu au putut vreodat? a aduce lucruri noi, c?ci p?zitorul Credin­?ei este însu?i trupul Bisericii, adic? poporul însu?i, care vo­ie?te ca ve?nic neschimbat? s?-i fie credin?a, ?i la fel cu a P?­rin?ilor s?i (Enciclica Patriarhilor R?s?riteni, 1848, XVII).

Exista o veche glum?, mult îndr?git? de profesorii de istorie de liceu, care spune c? Sfântul Imperiu Roman nu era nici sfânt ?i nici roman. Dintr-o perspectiv? ortodox?, aceea?i glum? – de?i aici nu este loc de haz – ar putea fi aplicat? Bisericii Romano-Catolice. Astfel, Biserica Roman? nu este nici roman? ?i nici catolic?. De fapt, odat? cu încoronarea lui Charlemagne (Carol cel Mare) în 800 A.D., destinele Sfântului Imperiu Roman ?i cele ale Bisericii Romano-Catolice au devenit atât de strâns legate, încât soarta unuia afecteaz? soarta celuilalt1. (mai mult…)

De admin, Acum

(II) TOMOSUL PATRIARHAL AL PATRIARHULUI ATHENAGORAS prin care s-au ridicat anatemele asupra ereziei catolice

Tomos patriahal prin care patriarhul Athenagoras ?i sinodul s?u
au ridicat din memoria ?i din sânul Bisericii anatema din 1054

Sursa: http://www.ecumenism.ro/cuvinte.asp?id=56

Acest tomos a fost citit în catedrala din Phanar de c?tre patriarhul ecumenic Athenagoras.

ATHENAGORAS
prin mila lui Dumnezeu arhiepiscop de Constantinopol, noua Rom?, ?i patriarh ecumenic
În numele sfintei, unifiin?ialei, d?t?toarei de via?? ?i nedesp?r?itei Treimi. (mai mult…)

De admin, Acum

(I) PATRIARHUL ATHENAGORAS SI RIDICAREA ANATEMELOR ASUPRA EREZIEI CATOLICE (declaratie comuna cu Papa Paul al VI-lea)

 

Declara?ia comun? a papei Paul al VI-lea
?i a patriarhului Athenagoras exprimând decizia lor
de a ridica din memoria ?i din mijlocul Bisericii
sentin?ele de excomunicare din anul 1054

Sursa: http://www.ecumenism.ro/cuvinte.asp?id=41

Aceast? declara?ie comun? a fost citit? în sesiunea solemn? a Conciliului Vatican II de c?tre Monseniorul Jean Willebrands. În acela?i timp, ea a fost citit? de c?tre secretarul Sfântului Sinod, în catedrala din Phanar. (mai mult…)

De admin, Acum

PATRIARHUL ATENAGORA IN ROMANIA: BISERICA ROMANA RESPINGEA, IN 1967, DEMERSURILE ACESTUIA FATA DE CATOLICI

Vizita Patriarhului Ecumenic Atenagora I în România – octombrie 1967

Sursa: Agentia Basilica

(…) Dialog în dragoste despre viitorul Bisericii

Ultima parte a vizitei a fost dedicat? dialogului bilateral, pe marginea urm?toarelor chestiuni de importan?? major?: stadiul ?i perspectivele lucr?rilor în vederea Sinodului Panortodox; problemele privind rela?iile cu celelalte Biserici Cre?tine ?i pozi?ia Bisericii Ortodoxe în cadrul Consiliului Ecumenic al Bisericilor. Al?turi de acestea, au mai fost abordate problema a?ez?mintelor române de la Ierusalim ?i prezen?a româneasc? la Sfântul Munte. (mai mult…)

De admin, Acum

CINE A FOST PATRIARHUL ATHENAGORAS?

Articol preluat de la: http://ro.orthodoxwiki.org

Preafericitul Patriarh Atenagora I (grece?te: ?????????? ?’ ), n?scut Aristokles Spyrou (?????????? ??????), a fost al 268-lea succesor al Apostolului Andrei ?i Patriarh Ecumenic al Constantinopolului din 1948 pân? în 1972.

Via?a laic?

Patriarhul Atenagora s-a n?scut în Vasilikón, lâng? Ioánnina, Epir, Grecia, în 25 martie 1886. Fiul unui doctor de ?ar?, mama sa a murit pe când el avea doar 13 ani. A studiat la ?coala Teologic? Patriarhal? din Halki, absolvind în 1910. Dup? absolvire a fost tuns c?lug?r ?i hirotonit diacon, primind numele de Atenagora. A slujit ca arhidiacon în Eparhia de Pelagonia înainte de a deveni secretarul Arhiepiscopului Meletie al Atenei (?i viitor patriarh ecumenic) în 1919. A fost hirotonit la rangul de episcop ca Mitropolit de Corfu în decembrie 1922, pe când înc? era diacon. (mai mult…)

De admin, Acum

Iubirea lui Dumnezeu, chinurile iadului si eshatonul: diferente intre ortodoxie si catolicism (Pr. Ioannis Romanides)

Slava lui Dumnezeu, iubirea lui Dumnezeu ?i chinurile Iadului. Taina Crucii ?i a Învierii este slava în care Dumnezeu locuie?te, [slava] care este din ve?nicie înainte de lume ?i care p?trunde toate lucrurile pe cât le este lor dat cu putin??. Aceasta este energia agapic? [iubitoare] a lui Dumnezeu, care nu caut? ale sale ?i dep??e?te orice atribut material ?i experien?? omeneasc? sau îngereasc?, perceput? fie prin sim?uri, fie prin minte. Aceasta este, de asemenea, o putere care judec? sau care pedepse?te, care distruge p?catul ?i puterea celor care se opun voin?ei lui Dumnezeu ?i [o putere] care pedepsind pe du?manii nepoc?i?i ai lui Dumnezeu, [de fapt] îi des?vâr?e?te pe cât este cu putin??. Dumnezeu, Care Se îmbrac? cu aceast? lumin? neapropiat? ca ?i cu un ve?mânt, este împ?r?it nedesp?r?it în persoane distincte, neseparate, dar persoane deosebite ?i se dezv?luie în energiile ?i harismele Sale ?i exist? întreg f?r? a fi separat sau limitat de vreo energie sau harism?, r?mânând nemi?cat tri-personal în rela?iile Sale fiin?iale ?i simplu în firea sau în întunericul S?u mai presus de fiin??. Aceast? putere a Crucii ?i a Învierii este iubirea lui Dumnezeu care se afla în lucrare mai înainte ca lumea s? existe pe lâng? Dumnezeu, în crea?ie ?i iconomia lumii, înainte de Întrupare, în Întrupare, înainte de Jertfa de pe Cruce, în Jertfa de pe Cruce ?i dup? Jertfa de pe Cruce. Prin puterea Jertfei de pe Cruce ?i a Învierii Dumnezeu lucreaz? în dumnezeiasca Euharistie ?i în Taine împ?carea ?i sprijinirea credincio?ilor, ca ?i cre?terea lor duhovniceasc? ?i maturizarea lor în termeni de îndumnezeire [theosis].

Trebuie s? se accentueze faptul c? taina sau puterea Crucii ?i a Învierii este o energie sau însu?ire a întunericului suprafiin?ial, care nu este dobândit? de Dumnezeu, ci exist? ve?nic în El din fire. Prin urmare, împ?carea, care prin Jertfa de pe Cruce nu adaug? ?i nu sustrage nimic din împ?carea omului cu Dumnezeu, nu poate fi niciodat? în?eleas? ca o împ?care a dou? fac?iuni care s-au urât reciproc. Dumnezeu nu înceteaz? niciodat? s? fie prieten chiar ?i cu vr?jma?ii S?i în conformitate cu iubirea Sa. Dumnezeu devine du?man ?i putere pedepsitoare doar din punctul de vedere al celora care, prin voin?a ?i în?elegerea lor, stau în opozi?ie fa?? de iubirea lui Dumnezeu. Din acest motiv, omul ?i nu Dumnezeu este cel împ?cat prin Taina Crucii ?i cel care este transformat, prin împ?care, din vr?jma? al lui Dumnezeu, în prieten al lui Dumnezeu ?i particip? astfel, la Învierea lui Hristos.

Cei care se opun voin?ei lui Dumnezeu sunt vr?jma?ii lui Dumnezeu ?i Îl consider? pe Dumnezeu drept du?man, în ciuda realit??ii prieteniei ?i iubirii lui Dumnezeu fa?? de ei. Din cauza împietririi lor iubirea, prietenia, harul îndumnezeitor, slava, Împ?r??ia ?i l?ca?ul lui Dumnezeu devin pentru vr?jma?ii Lui, care nu se poc?iesc ?i pentru îngerii c?zu?i, foc ve?nic, întunericul cel mai din afar? ?i loc de chin. În descrierea pedepsei [iadului], este folosit? antiteza foc – întuneric deoarece corespunde antitezei dintre lumin? ?i umbr? din norul luminos care adumbre?te ?i lumineaz? pe cei care primesc revela?ia ?i devin sl?vi?i sau îndumnezei?i. A?a precum este slava lui Dumnezeu, în experien?a revelatoare a Proorocilor, Apostolilor ?i Sfin?ilor, sub form? de lumin? ?i de nor luminos care acoper? ?i lumineaz? ?i izvor??te în?untrul celor care o primesc, covâr?ind, în acela?i timp, orice atribut postulat sau în?eles de minte sau sim?, tot a?a, în cei care sunt pedepsi?i, aceea?i slav? ?i aceea?i lumin? apare ca foc mistuitor ?i ca întunericul cel mai din afar? ?i ca loc de chin. În credincio?ii care sunt des?vâr?i?i, norul luminos apare ca fum care sloboze?te tunete. În timp ce s?racul Laz?r, care se odihne?te în sânul lui Avraam, se bucur?, bogatul, care nu se afl? în acela?i loc, este chinuit de vederea aceleia?i realit??i. Replica lui Avraam c?tre bogatul cel nemilostiv: Îi au pe Moise ?i pe Prooroci, înseamn?, pur ?i simplu, c? Proorocii L-au v?zut pe Dumnezeu în nor luminos ?i au în?eles c? pentru cei care nu Îl iubesc pe Dumnezeu ?i nu vor s? fac? voia Sa, aceea?i lumin? a norului este foc mistuitor, cel mai dinafar? întuneric ?i loc de chin.

Chinurile Iadului în Tradi?ia apusean? augustinian? (mai mult…)

De admin, Acum

Maica Domnului: invataturile catolice gresite despre Imaculata Conceptie, Ridicarea la Cer (Asumptiunea), Coredemptrix si despre ”profetiile” de la Fatima

Maica Domnului

Exist? un r?u egal în amândou? ereziile: atunci când oamenii înjosesc Fecioara ?i atunci când, dimpotriv?, ei o sl?vesc peste m?sura cuvenit? (Sfântul Epifanie al Ciprului).

Sursa: Clark Carlton – Adev?rul Ortodoxiei fa?? de Catolicism, editura Ecclesiast, 2010, traducere de Drago? Dâsc?.

Devo?iunea marian? a ap?rut în R?s?ritul cre?tin ?i s-a r?spândit în Apus. A?adar, ar putea s? par? c?, dac? romano-catolicii ?i ortodoc?ii sunt uni?i în privin?a vreunui subiect, acela ar fi închinarea datorat? Maicii Domnului, Maica tuturor cre?tinilor. Din p?cate, adev?rul nu este acesta. A?a cum Biserica romano-catolic? a ad?ugat pe Filioque la Crez ?i a strâmbat dogma Treimii, a?a cum a absolutizat o p?rere unilateral? despre dogma mântuirii ?i a dezvoltat-o într-o complex? teologie a meritului, purgatoriului ?i indulgen?elor, ?i întocmai cum a strâmbat unitatea întru pluralitate fundamental? a Bisericii primare prin transformarea papalit??ii într-o monarhie universal?, tot astfel Roma a dezvoltat înv???tura proprie despre Maica Domnului în ceva cu totul diferit fa?? de înv???tura ?inut? de Biserica primar?.

Punctul principal al disputei îl reprezint? doctrina Imaculatei Concep?ii, definit? ca dogm? de Papa Pius al IX-lea în bula Ineffabilis Deus (1854). De vreme ce ortodoc?ii sunt adeseori acuza?i de interpretare gre?it? – sau, cel pu?in, r?st?lm?cire, voi reproduce paragraful relevant din Catholic Encyclopedia: (mai mult…)

De admin, Acum

PARINTELE MARCU MANOLIS: MEMORIUL SAU DESPRE ATITUDINILE APOSTATE ALE PATRIARHULUI ATENAGORA

Sursa: graiulortodox

(…) Aceast? atitudine o transmite ?i „memoriul de ap?rare” de mai jos al diaconului Marcu Manolis pe care l-a redactat prin iunie 1970, a doua zi dup? prigoana pe care a exercitat-o asupra sa Arhiepiscopul Ieronim I, pentru c? P?rintele Marcu a refuzat s? participe la pomenirea pentru restabilirea s?n?t??ii ereziarhului arhiecumenist ?i mason Atenagora (într-o sear? a lunii martie 1970, de la sfâr?itul slujbei vecerniei) ?i i-a îndemnat pe credincio?ii participan?i de la M?n?stirea Petraki ca nici ei s? nu participe, ci s? îl urmeze ie?ind din Biseric?. Acela?i lucru l-a repetat ?i în ziua urm?toare, dup? Liturghia Darurilor mai-înainte sfin?ite.

Al?tur?m exemplara sa ap?rare:

„MEMORIU DE AP?RARE

Chiar în momentele în care Arhiepiscopia Atenei a ordonat prin enciclic? clericilor ei s? s?vâr?easc? pomeniri pentru restabilirea s?n?t??ii Patriarhului Ecumenic Atenagora ?i s? psalmodieze împreun? cu poporul Bisericii „Întru mul?i ani st?pâne…”, Sanctitatea Sa  Patriarhul Ecumenic în interviul dat c?tre ziaristul unui cotidian atenian a lansat înc? o acuza?ie împotriva Sfintei Biserici ?i împotriva bravilor ap?r?tori ai Ortodoxiei, a celor care au luptat ca mireasa lui Hristos s? nu fie supus? papismului arogant.

Iat? care sunt aceste declara?ii inimaginabile:

“În anul 1054 când s-a f?cut schisma existau diferen?e mai grave decât cele de ast?zi, dar a continuat s? existe potirul comun, care atunci nu a fost întrerupt. Aruncându-se anatema, a urmat s? nu mai avem nici comuniunea sacramental?. Care este piedica? Le cer teologilor s? îmi spun? acest lucru. Vrem sau nu vrem unire? Nu este posibil s? ne rug?m în Biserici «pentru unirea tuturor» ?i s? evit?m unirea. Fie suntem sinceri, fie suntem ipocri?i atunci când ne rug?m pentru Unirea Bisericilor. Teologii sunt chema?i s? g?seasc? solu?ie. În ce prive?te FILIOQUE, nu cred s? existe impediment.” (mai mult…)

De admin, Acum