PATRIARHUL ATENAGORA IN ROMANIA: BISERICA ROMANA RESPINGEA, IN 1967, DEMERSURILE ACESTUIA FATA DE CATOLICI

Vizita Patriarhului Ecumenic Atenagora I în România – octombrie 1967

Sursa: Agentia Basilica

(…) Dialog în dragoste despre viitorul Bisericii

Ultima parte a vizitei a fost dedicat? dialogului bilateral, pe marginea urm?toarelor chestiuni de importan?? major?: stadiul ?i perspectivele lucr?rilor în vederea Sinodului Panortodox; problemele privind rela?iile cu celelalte Biserici Cre?tine ?i pozi?ia Bisericii Ortodoxe în cadrul Consiliului Ecumenic al Bisericilor. Al?turi de acestea, au mai fost abordate problema a?ez?mintelor române de la Ierusalim ?i prezen?a româneasc? la Sfântul Munte.

Read more

CINE A FOST PATRIARHUL ATHENAGORAS?

Articol preluat de la: http://ro.orthodoxwiki.org

Preafericitul Patriarh Atenagora I (grece?te: ?????????? ?’ ), n?scut Aristokles Spyrou (?????????? ??????), a fost al 268-lea succesor al Apostolului Andrei ?i Patriarh Ecumenic al Constantinopolului din 1948 pân? în 1972.

Via?a laic?

Patriarhul Atenagora s-a n?scut în Vasilikón, lâng? Ioánnina, Epir, Grecia, în 25 martie 1886. Fiul unui doctor de ?ar?, mama sa a murit pe când el avea doar 13 ani. A studiat la ?coala Teologic? Patriarhal? din Halki, absolvind în 1910. Dup? absolvire a fost tuns c?lug?r ?i hirotonit diacon, primind numele de Atenagora. A slujit ca arhidiacon în Eparhia de Pelagonia înainte de a deveni secretarul Arhiepiscopului Meletie al Atenei (?i viitor patriarh ecumenic) în 1919. A fost hirotonit la rangul de episcop ca Mitropolit de Corfu în decembrie 1922, pe când înc? era diacon.

Read more

Iubirea lui Dumnezeu, chinurile iadului si eshatonul: diferente intre ortodoxie si catolicism (Pr. Ioannis Romanides)

Slava lui Dumnezeu, iubirea lui Dumnezeu ?i chinurile Iadului. Taina Crucii ?i a Învierii este slava în care Dumnezeu locuie?te, [slava] care este din ve?nicie înainte de lume ?i care p?trunde toate lucrurile pe cât le este lor dat cu putin??. Aceasta este energia agapic? [iubitoare] a lui Dumnezeu, care nu caut? ale sale ?i dep??e?te orice atribut material ?i experien?? omeneasc? sau îngereasc?, perceput? fie prin sim?uri, fie prin minte. Aceasta este, de asemenea, o putere care judec? sau care pedepse?te, care distruge p?catul ?i puterea celor care se opun voin?ei lui Dumnezeu ?i [o putere] care pedepsind pe du?manii nepoc?i?i ai lui Dumnezeu, [de fapt] îi des?vâr?e?te pe cât este cu putin??. Dumnezeu, Care Se îmbrac? cu aceast? lumin? neapropiat? ca ?i cu un ve?mânt, este împ?r?it nedesp?r?it în persoane distincte, neseparate, dar persoane deosebite ?i se dezv?luie în energiile ?i harismele Sale ?i exist? întreg f?r? a fi separat sau limitat de vreo energie sau harism?, r?mânând nemi?cat tri-personal în rela?iile Sale fiin?iale ?i simplu în firea sau în întunericul S?u mai presus de fiin??. Aceast? putere a Crucii ?i a Învierii este iubirea lui Dumnezeu care se afla în lucrare mai înainte ca lumea s? existe pe lâng? Dumnezeu, în crea?ie ?i iconomia lumii, înainte de Întrupare, în Întrupare, înainte de Jertfa de pe Cruce, în Jertfa de pe Cruce ?i dup? Jertfa de pe Cruce. Prin puterea Jertfei de pe Cruce ?i a Învierii Dumnezeu lucreaz? în dumnezeiasca Euharistie ?i în Taine împ?carea ?i sprijinirea credincio?ilor, ca ?i cre?terea lor duhovniceasc? ?i maturizarea lor în termeni de îndumnezeire [theosis].

Trebuie s? se accentueze faptul c? taina sau puterea Crucii ?i a Învierii este o energie sau însu?ire a întunericului suprafiin?ial, care nu este dobândit? de Dumnezeu, ci exist? ve?nic în El din fire. Prin urmare, împ?carea, care prin Jertfa de pe Cruce nu adaug? ?i nu sustrage nimic din împ?carea omului cu Dumnezeu, nu poate fi niciodat? în?eleas? ca o împ?care a dou? fac?iuni care s-au urât reciproc. Dumnezeu nu înceteaz? niciodat? s? fie prieten chiar ?i cu vr?jma?ii S?i în conformitate cu iubirea Sa. Dumnezeu devine du?man ?i putere pedepsitoare doar din punctul de vedere al celora care, prin voin?a ?i în?elegerea lor, stau în opozi?ie fa?? de iubirea lui Dumnezeu. Din acest motiv, omul ?i nu Dumnezeu este cel împ?cat prin Taina Crucii ?i cel care este transformat, prin împ?care, din vr?jma? al lui Dumnezeu, în prieten al lui Dumnezeu ?i particip? astfel, la Învierea lui Hristos.

Cei care se opun voin?ei lui Dumnezeu sunt vr?jma?ii lui Dumnezeu ?i Îl consider? pe Dumnezeu drept du?man, în ciuda realit??ii prieteniei ?i iubirii lui Dumnezeu fa?? de ei. Din cauza împietririi lor iubirea, prietenia, harul îndumnezeitor, slava, Împ?r??ia ?i l?ca?ul lui Dumnezeu devin pentru vr?jma?ii Lui, care nu se poc?iesc ?i pentru îngerii c?zu?i, foc ve?nic, întunericul cel mai din afar? ?i loc de chin. În descrierea pedepsei [iadului], este folosit? antiteza foc – întuneric deoarece corespunde antitezei dintre lumin? ?i umbr? din norul luminos care adumbre?te ?i lumineaz? pe cei care primesc revela?ia ?i devin sl?vi?i sau îndumnezei?i. A?a precum este slava lui Dumnezeu, în experien?a revelatoare a Proorocilor, Apostolilor ?i Sfin?ilor, sub form? de lumin? ?i de nor luminos care acoper? ?i lumineaz? ?i izvor??te în?untrul celor care o primesc, covâr?ind, în acela?i timp, orice atribut postulat sau în?eles de minte sau sim?, tot a?a, în cei care sunt pedepsi?i, aceea?i slav? ?i aceea?i lumin? apare ca foc mistuitor ?i ca întunericul cel mai din afar? ?i ca loc de chin. În credincio?ii care sunt des?vâr?i?i, norul luminos apare ca fum care sloboze?te tunete. În timp ce s?racul Laz?r, care se odihne?te în sânul lui Avraam, se bucur?, bogatul, care nu se afl? în acela?i loc, este chinuit de vederea aceleia?i realit??i. Replica lui Avraam c?tre bogatul cel nemilostiv: Îi au pe Moise ?i pe Prooroci, înseamn?, pur ?i simplu, c? Proorocii L-au v?zut pe Dumnezeu în nor luminos ?i au în?eles c? pentru cei care nu Îl iubesc pe Dumnezeu ?i nu vor s? fac? voia Sa, aceea?i lumin? a norului este foc mistuitor, cel mai dinafar? întuneric ?i loc de chin.

Chinurile Iadului în Tradi?ia apusean? augustinian?

Read more

Maica Domnului: invataturile catolice gresite despre Imaculata Conceptie, Ridicarea la Cer (Asumptiunea), Coredemptrix si despre ”profetiile” de la Fatima

Maica Domnului

Exist? un r?u egal în amândou? ereziile: atunci când oamenii înjosesc Fecioara ?i atunci când, dimpotriv?, ei o sl?vesc peste m?sura cuvenit? (Sfântul Epifanie al Ciprului).

Sursa: Clark Carlton – Adev?rul Ortodoxiei fa?? de Catolicism, editura Ecclesiast, 2010, traducere de Drago? Dâsc?.

Devo?iunea marian? a ap?rut în R?s?ritul cre?tin ?i s-a r?spândit în Apus. A?adar, ar putea s? par? c?, dac? romano-catolicii ?i ortodoc?ii sunt uni?i în privin?a vreunui subiect, acela ar fi închinarea datorat? Maicii Domnului, Maica tuturor cre?tinilor. Din p?cate, adev?rul nu este acesta. A?a cum Biserica romano-catolic? a ad?ugat pe Filioque la Crez ?i a strâmbat dogma Treimii, a?a cum a absolutizat o p?rere unilateral? despre dogma mântuirii ?i a dezvoltat-o într-o complex? teologie a meritului, purgatoriului ?i indulgen?elor, ?i întocmai cum a strâmbat unitatea întru pluralitate fundamental? a Bisericii primare prin transformarea papalit??ii într-o monarhie universal?, tot astfel Roma a dezvoltat înv???tura proprie despre Maica Domnului în ceva cu totul diferit fa?? de înv???tura ?inut? de Biserica primar?.

Punctul principal al disputei îl reprezint? doctrina Imaculatei Concep?ii, definit? ca dogm? de Papa Pius al IX-lea în bula Ineffabilis Deus (1854). De vreme ce ortodoc?ii sunt adeseori acuza?i de interpretare gre?it? – sau, cel pu?in, r?st?lm?cire, voi reproduce paragraful relevant din Catholic Encyclopedia:

Read more

PARINTELE MARCU MANOLIS: MEMORIUL SAU DESPRE ATITUDINILE APOSTATE ALE PATRIARHULUI ATENAGORA

Sursa: graiulortodox

(…) Aceast? atitudine o transmite ?i „memoriul de ap?rare” de mai jos al diaconului Marcu Manolis pe care l-a redactat prin iunie 1970, a doua zi dup? prigoana pe care a exercitat-o asupra sa Arhiepiscopul Ieronim I, pentru c? P?rintele Marcu a refuzat s? participe la pomenirea pentru restabilirea s?n?t??ii ereziarhului arhiecumenist ?i mason Atenagora (într-o sear? a lunii martie 1970, de la sfâr?itul slujbei vecerniei) ?i i-a îndemnat pe credincio?ii participan?i de la M?n?stirea Petraki ca nici ei s? nu participe, ci s? îl urmeze ie?ind din Biseric?. Acela?i lucru l-a repetat ?i în ziua urm?toare, dup? Liturghia Darurilor mai-înainte sfin?ite.

Al?tur?m exemplara sa ap?rare:

„MEMORIU DE AP?RARE

Chiar în momentele în care Arhiepiscopia Atenei a ordonat prin enciclic? clericilor ei s? s?vâr?easc? pomeniri pentru restabilirea s?n?t??ii Patriarhului Ecumenic Atenagora ?i s? psalmodieze împreun? cu poporul Bisericii „Întru mul?i ani st?pâne…”, Sanctitatea Sa  Patriarhul Ecumenic în interviul dat c?tre ziaristul unui cotidian atenian a lansat înc? o acuza?ie împotriva Sfintei Biserici ?i împotriva bravilor ap?r?tori ai Ortodoxiei, a celor care au luptat ca mireasa lui Hristos s? nu fie supus? papismului arogant.

Iat? care sunt aceste declara?ii inimaginabile:

“În anul 1054 când s-a f?cut schisma existau diferen?e mai grave decât cele de ast?zi, dar a continuat s? existe potirul comun, care atunci nu a fost întrerupt. Aruncându-se anatema, a urmat s? nu mai avem nici comuniunea sacramental?. Care este piedica? Le cer teologilor s? îmi spun? acest lucru. Vrem sau nu vrem unire? Nu este posibil s? ne rug?m în Biserici «pentru unirea tuturor» ?i s? evit?m unirea. Fie suntem sinceri, fie suntem ipocri?i atunci când ne rug?m pentru Unirea Bisericilor. Teologii sunt chema?i s? g?seasc? solu?ie. În ce prive?te FILIOQUE, nu cred s? existe impediment.”

Read more

“Beatificarea” sincretismului antihristic

”Beatificarea” Papei Ioan Paul al II-lea este un pas previzibil pe care Vaticanul il face din ratiuni de marketing religios. Este forma cea mai propice de exploatare a imaginii fostului papa pe dimensiunile sale ”charismatice”: deschiderea maxima fata de modernitate, fata de celelalte religii si populismul sau colocvial. Grabirea procesului de ”beatificare” se explica, de altfel, prin motivul de a specula la maxim efuziunile sentimentale fata de Ioan Paul al II-lea; o asteptare de cinci ani ar fi dezumflat mult din acest entuziasm si, ca orice vraja care nu are consistenta in sine, mirajul ”charismei” papei polonez s-ar fi risipit si el pana atunci.

Asadar, Vaticanul s-a grabit pentru a ”canoniza”, alaturi de un papa, si mesajul acestuia. Un mesaj care merge in doua directii: pe de o parte, ecumenism sincretist de cea mai inalta ”performanta”, ca la Assisi, pe de alta parte, pastrarea intacta a ereziilor principale catolice, in frunte cu infailibitatea si primatul papal.

(continuare)

Catolicii germani parasesc Biserica Catolica in masa

Drept consecinta a abuzului sexual asupra copiilor de catre preoti catolici, abuz iesit la lumina in primavara anului 2010, aproximativ 180.000 de germani au parasit Biserica Catolica in 2010. Acest numar depaseste cu mult exodul normal pornit in anii anteriori ca o consecinta a politicilor “pastorale” ale Vaticanului.

In Germania, catolicii sunt obligati sa isi declare apartenenta la Biserica Catolica, statul cedand apoi 9% din taxele pe venit catre Biserica Catolica Germana care este una dintre cele mai mari si cele mai bogate Biserici Catolice din lume, cu peste 27 de milioane de membri.

Sursa: traditioninaction.org

Omilie la pomenirea Sfântului Fotie cel Mare, Patriarhul Constantinopolului – Mitropolitul Augustin de Florina

Luna trecut? (pe 19 ianuarie) l-am pr?znuit pe Sfântul Marcu, episcopul Efesului, Evghenicul, care a spus „nu” papei. Ast?zi se aude din nou un „nu” papei. L-a spus un alt sfânt, mare dasc?l ?i p?rinte al Bisericii, Sfin?itul Fotie. Despre el vom spune câteva cuvinte.

Marele Fotie s-a n?scut în capitala Imperiului Bizantin, în Cetate (Constantinopol), în jurul anului 810. A tr?it ?i a activat în veacul al IX – lea – au trecut deci de atunci mai bine de o mie de ani. A fost educat într-un mediu familial bun. Familia joac? un rol important. Dac? deschidem Vie?ile Sfin?ilor, vom vedea c? to?i ace?tia pe care îi s?rb?torim (Vasilie, Grigorie, Gur? de Aur, Fotie…), to?i au ie?it din case cre?tine. Atunci, în casele acelea se f?cea rug?ciune, priveghere; casa se transforma în biseric?. Din astfel de case sfin?ite au ie?ti P?rin?ii. Atunci din case ie?eau îngeri; ast?zi ies demoni. De unde s? ias? acum p?rin?i ?i dasc?li? O mare r?spundere ave?i voi, p?rin?ii, care – am spus-o de mii de ori ?i voi muri cu aceast? durere – pe copiii vo?tri îi face?i înv???tori, profesori, generali, avoca?i; dar niciunul afierosit pentru preot, cleric, misionar! ?i dac? englezii, francezii, italienii au trimis jos, în Africa, în acele p?r?i s?lbatice, pe cei mai buni copii ai lor, noi nimic.

A?adar, Sfântul Fotie a ie?it dintr-o cas? cre?tin?: tat?l evlavios, mama evlavioas?. Erau nobili ?i dup? lume. Ce înseamn? nobil? Nu c? aveau bog??ii ?i func?ii. Cea mai mare noble?e este virtutea. A?adar, erau oameni virtuo?i ?i evlavio?i. ?i cum spuneau ?i str?mo?ii no?tri, „tot aurul de pe p?mânt ?i de sub p?mânt nu valoreaz? cât virtutea” (Platon, N??. 5,728 A). Cât valoreaz? virtutea nu valoreaz? tot aurul din lume. Dintr-o astfel de cas? a ie?it Fotie. Mama lui, Irina, ?i tat?l lui, Serghie, au fost martiri în perioada iconoclasmului.

Fotie a ar?tat de mic c? va deveni mare. Era un copil – minune, nu era doar de?tept; era un geniu. Genii se numesc cei care pot s? p?trund? adânc în lucruri ?i s? rezolve cele mai dificile probleme. Precum Olimpul este cel mai înalt munte, tot a?a genii sunt marile în?l?imi ale cuget?rii. Odat? la o sut?, dou? de ani se na?te un geniu. Mari b?rba?i, staturi înalte, precum erau de pild? Homer, Platon, Aristotel, sau – în epoca noastr? – Einstein.

Sfântul Fotie nu era doar un geniu; era ?i sârguitor. Nu sem?na cu acea slug? lene?? din pilda talan?ilor, care a luat talantul ?i l-a ascuns în p?mânt. Marele Fotie a cultivat talantul s?u. Noaptea nu dormea decât pu?ine ore. Studia. Ce studia? Pe scriitorii antici, iar, mai mult, pe P?rin?ii Bisericii: Gur? de Aur, Vasilie, Grigorie TeologulDar mai înainte de toate o carte o ?tia pe de rost: Sfânta Evanghelie, Sfânta Scriptur?. Geniul ?i osârdia lui s-au împletit în a?a fel, încât el s-a dovedit unul din cei mai mari b?rba?i ai umanit??ii. A studiat gramatica, poezia, retorica, filozofia, chiar ?i medicina ?i orice alt? ?tiin??. Preda în Constantinopol trecând drept un profesor în?elept.

Foarte devreme a fost luat la palatul împ?ratului ?i a ocupat mari func?ii la Curtea lui Teofil; a ajuns protosp?tar (?eful g?rzii imperiale), protoasicrit (secretar general al statului) ?i senator (parlamentar).

Deodat?, la vârsta de 47 de ani, a devenit patriarh al Constantinopolului, într-o perioad? dificil? a Imperiului Bizantin. ?i-a dorit? Nu ?i-a dorit. El iubea c?r?ile, îi pl?cea în cabinetul de studiu. L-au luat de acolo – laic fiind – s?-l hirotoneasc?. Când a v?zut c? se insist?, nu a dormit toat? noaptea. Plângea ?i spunea: Prefer s? mor decât s? se întâmple a?a ceva. Nu pentru c? dispre?uia demnitatea preo?easc?, ci pentru c? ?tia cât de dificil este s? ridice cineva aceast? r?spundere, mai ales în astfel de timpuri. La urm? îns? s-a supus. A fost hirotonit într-o s?pt?mân?: monah în prima zi, apoi cite?, ipodiacon, diacon, preot ?i mai pe urm? episcop ?i patriarh în ziua Na?terii Domnului, în anul 857. Nu s-a mândrit. ?i-a p?zit cugetul în cump?tare. Era smerit. Spune Via?a lui c? atunci când auzea c? cineva a p?c?tuit, curgeau lacrimi din ochii lui; credea c? a p?c?tuit el însu?i ?i se tânguia ?i-l ruga pe Dumnezeu s?-l ierte.

A?a era Sfântul Fotie, plin de iubire ?i de compasiune pentru turma lui. Dar fa?? de vr?jma?ii credin?ei era leu. S-a luptat împotriva multor erezii ?i desigur a iconomahilor. Îi mustra pe boga?ii care erau r?pitori ?i nedrep?i. S-a pus r?u îns? cu împ?ra?ii ?i autocratorii. ?i aceasta i-a adus prigoan?. Avea du?mani. Cine au fost cei care l-au mâncat? Preo?ii, episcopii ?i c?lug?rii. Nu suportau limba lui. To?i ace?tia s-au aliat împotriva lui. Au reu?it ?i au atras pe împ?ra?i de partea lor ?i de dou? ori Sfântul Fotie a fost trimis în exil. Prima oar? în 867, sub Vasile Macedoneanul, în M?n?stirea Acoper?mântului pe ??rmurile tracice ale Bosforului. ?i nu i-au permis s? ia cu el pe nimeni. Ceea ce l-a durut cel mai mult a fost faptul c? nu l-au l?sat s?-?i ia cu el nici c?r?ile care erau mereu tovar??ii lui. L-au caterisit în 869. În 878 a revenit pentru a doua oar? în tronul patriarhal, îns? iar??i l-au detronat în 886, sub Leon cel În?elept, ?i l-au exilat într-o mic? insul? lâng? Calcedon, în m?n?stirea Ieriei. Acolo, în exil, ?i-a închis ochii pe 6 februarie 891.

Marele Fotie a spus „nu” papei, care voia s? supun? întreaga lume st?pânirii lui.Dac? suntem ast?zi ortodoc?i, o dator?m Sfântului Fotie. Catolicii nu vor s? aud? de numele lui; pentru noi, ortodoc?ii, este ap?r?tor al credin?ei, precum Marele Atanasie, precum Marcu Evghenicul ?i atâ?ia al?i p?rin?i.

Sfântul Fotie, iubi?ii mei, ne-a l?sat ceva pre?ios, Ortodoxia. Aceasta este cea mai mare comoar? a noastr?. Nu o în?elegem, nu o sim?im. Un sfânt ascet din zilele noastre a rostit o profe?ie: dac? vom continua s? tr?im cum tr?im, va veni ziua în care unii vor fi franci (catolici), al?ii protestan?i, unii masoni, al?ii marxi?ti ?i atei, unii în diferite alte erezii ?i religii… Din nefericire, cei mai mul?i sunt indiferen?i. Dac? se înmul?esc iehovi?tii (hilia?tii); pe cine intereseaz?? Î?i spun: De asta s? se îngrijeasc? preo?ii ?i episcopii…

Nu este a?a. E?ti cre?tin ortodox? Trebuie s? te lup?i pentru credin?a ta ?i s? te rogi lui Dumnezeu. Suntem datori. Cât s-au nevoit P?rin?ii pentru credin?a noastr?! S? ne facem ?i noi ast?zi imitatorii lor. Când va ap?rea la casa voastr? vreun eretic ?i va bate în u??, imediat s? informa?i Mitropolia. Ereticii ?i cei de alte religii câ?tig? acum privilegii; iar noi, ortodoc?ii, vom deveni elini de mâna a doua. Ace?tia Îl hulesc pe Hristos, pe Dumnezeu, pe Maica Domnului, toate cele sfinte ?i nu-i împiedic? nimeni. Dac? le spui ceva ?i îi speri, imediat te denun?? c? i-ai atacat. Patria noastr? s-a transformat într-o vie f?r? gard.

Unde este acum Marele Fotie, unde este Marcu Evghenicul, unde sunt Vasilie ?i Gur? de Aur, unde sunt mucenicii ?i m?rturisitorii! Noi, cei pu?ini, câ?i am mai r?mas ?i mai credem, s? ne trezim ?i s? lupt?m pentru credin?a noastr?. Mai bine s? se sting? soarele decât Ortodoxia. Unul din cei de demult zicea: Dumnezeul meu, î?i mul?umesc c? nu m-ai f?cut copac, c? nu m-ai f?cut animal patruped, ci m-ai f?cut om. ?i un altul spunea: Î?i mul?umesc, Dumnezeul meu, c? m-ai f?cut elin. Noi trebuie s?-I mul?umim lui Dumnezeu, pentru c? ne-am n?scut ortodoc?i.

Fie ca Dumnezeu, pentru mijlocirile Preasfintei N?sc?toare de Dumnezeu, ale Sfântului Marcu Evghenicul ?i ale Sfântului Fotie, s? ne miluiasc? ?i s? ne mântuiasc?. Amin.

+ Episcopul Augustin

(Omilie a Mitropolitului de Florina, P?rintele Augustin Kantiotis,
în Sfânta Biseric? a Sfântului Pantelimon, Florina,
7 spre 8.02.1986, vineri spre sâmb?t?)

Topless masculin la Vatican

Pursuant to this event, newchurch Archbishop Antonio Maria Veglió, president of the Pontifical Council for Migrants and Travelers, said in a Zenit dispatch that the circus is a sign of hope in a globalized world. He obviously includes the Pellegrini Brothers who notoriously performed for the Barcelona “Gay Circus.” This group of brothers performed, shirtless, before Benedict XVI. The world could do without that hope! (Sursa: traditioninaction.org)